tag:blogger.com,1999:blog-71485811001510131362024-03-09T03:28:08.371+08:00alergand dupa cangurul negruAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.comBlogger32125tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-8990287389334727262013-11-05T01:14:00.000+08:002013-11-05T21:55:07.176+08:00Australia 4.0 (și ceva mărunțiș)<div style="text-align: justify;">
<br />
<i>”Cu bine, la revedere, sănătate, concediu plăcut, Happy 4th of July, toamnă rodnică și Crăciun fericit vă urez, că în ritmul în care am mers cine știe când ne mai auzim. Când ne-o face cetățeni, în 2014”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Așa încheiasem ultima postare de pe ”Canguru' Negru”, taman din mai 2012. Poate credea cineva că glumesc...</div>
<div style="text-align: justify;">
;)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și totuși uite că nu l-am abandonat pe bietu' cangur (acum devenit cenușiu sub mormanul de praf care s-a așternut pe el între timp). După ce i-am scuturat bine blana și l-am curățat de păienjenișul de comentarii spam de care se umpluse, azi îmi iau în sfârșit inima-n dinți și o să încerc să fac un rezumat al anului și jumătate ce s-a scurs.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Adevărul e că din mai până prin decembrie 2012 nu prea am mai fost așa plimbăreți și ne-am învârtit mai mult prin jurul casei, ba la <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/LaPationarInFremantle">patinoar</a> (da, chiar așa!), ba la câte un spectacol, o expoziție, o plimbare relaxată, de-astea... Tot în decembrie ne-au vizitat și prietenii noștri din Canberra - Anca și Sorin - împreună cu care am petrecut câteva zile foarte agreabile prin Perth și împrejurimi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În ziua de Crăciun, împreună cu tovarășa consoartă ne-am așezat frumușel posterioarele în mașină și ne-am dus să vedem dacă mai e apa limpede în Jurien Bay, la vreo 220 km nord de Perth. Ne-am oprit pe drum si prin Cervantes și Lancelin, la dunele de nisip alb. Nu are sens să mai spun că a fost superb, las <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/CraciunLaMalulOceanuluiEditia2012">fotografiile</a> sa vorbească singure. Asta de mai jos (făcută la Thirsty Point în Cervantes) e preferata mea, și mă mândresc cu faptul că a fost inclusă de <a href="https://www.facebook.com/SeeAustralia?fref=ts">Australia.com</a> în albumul dedicat Crăciunului 2012.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Pm46GlPZOdo/UNnBj2L-RKI/AAAAAAAAjHU/5OkYB4dU6eY/s1600/2012-12-25+11-40-58.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="267" src="http://2.bp.blogspot.com/-Pm46GlPZOdo/UNnBj2L-RKI/AAAAAAAAjHU/5OkYB4dU6eY/s400/2012-12-25+11-40-58.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Moș Crăciun a venit cu întârziere, de Boxing Day (26 decembrie), că atunci încep reducerile. De data asta n-a mai scăpat de cicăleală și mi-a adus în sfârșit aparatul foto mult visat, cu care mă tot vrăjea de vreo 2 ani de zile, încât începusem să-l suspectez pe Moșu că de fapt e adevăratul urmaș al Mamei Omida.<br />
<br /></div>
<div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-3l6_YY_oQco/UNxOxYOiOnI/AAAAAAAAkMc/dgUaplBt0Ic/s1600/2012-12-27+15-40-47.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="180" src="http://3.bp.blogspot.com/-3l6_YY_oQco/UNxOxYOiOnI/AAAAAAAAkMc/dgUaplBt0Ic/s320/2012-12-27+15-40-47.JPG" width="320" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Multă energie a mai fost consumată pentru găsirea aparatului perfect pentru mine, din fericire am avut câțiva sfătuitori foarte competenți și în final nici că aș putea fi mai mulțumit de avangardistul OMD E-M5.</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu oarecare regret și multă recunoștință l-am pensionat pe bătrânul Sony DSC-H10 căruia i se datorează amintirile imortalizate în primii 3 ani petrecuți în Australia. Săracul, așa cum vedeți îm poza de mai sus, nici nu i se terminase bine bateria și deja erau pe el muștele grămadă...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Numai bine a picat aparatul foto cel nou pentru a imortaliza artificiile de <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/Revelion2013">Revelion</a> și Ziua Australiei, precum și <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/CuAna">călătoriile</a> mai scurte sau mai lungi pe care le-am făcut la inceputul lui 2013 împreună cu Ana.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-una din acestea ni s-a alăturat și Eugen, (pe atunci) nou sosit în Australia, care tot drumul până la Lancelin era preocupat de faptul ca nu văzuse canguri în sălbăticie (excluzându-i aici pe cei care zăceau pe marginea drumului, aflați în stări de descompunere mai mult sau mai puțin avansate; eu m-am oferit să opresc mașina să-i fac o poză, să aibă omul amintire cu unul dintre ei mai puțin mâncat de molii, dar am fost politicos refuzat...).<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ei, și uite cum ne îndreptam noi înapoi către casă cu 110km/h (cât e limita maximă de viteză în WA) ne trezim cu un urecheat pe marginea drumului, care ne-a așteptat cuminte până ne-am apropiat de el, ca mai apoi să sară direct în fața mașinii. Noroc cu frânele și ABS-ul de la Land Rover.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eugen de pe locul din dreapta, inspirat ca un paparazzo, cu aparatul foto în mână la momentul oportun, a surprins la fix momentul așa cum se poate vedea - eu consider asta una dintre cele mai bune fotografii 'de acțiune' cu canguri de până acum.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-ZS7WgTWNIdw/UR9G5q_M8uI/AAAAAAAAn0o/RQ_UHd7gJ0I/s1600/Zgangur.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/-ZS7WgTWNIdw/UR9G5q_M8uI/AAAAAAAAn0o/RQ_UHd7gJ0I/s400/Zgangur.jpg" width="400" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După terapia vest-australiana din decembrie și ianuarie, la începutul lui februarie ne-a venit rândul să ne îmbrăcăm frumos, de oraș, și să zburăm spre civilizație pe coasta estică a continentului la <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/Sydney">Sydney</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cu toată sinceritatea, prima impresie despre orașul ăsta iconic a
fost cum nu se poate mai bună. Ajunşi acolo dis-de-dimineaţă pe o vreme bună am
lăsat bagajele la hotel in Woolloomooloo (da, chiar aşa se cheamă) şi după o
plimbare de 15-20 min. pe jos prin gradina botanică am ajuns în Circular Quay
(unde se află faimoasa clădire a operei şi Harbour Bridge).</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="MsoNormal">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Q7USDQZ6JzA/UR8Qs7xKmnI/AAAAAAAAnTg/b3tYWDSl44c/s1600/P2138479.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="214" src="http://4.bp.blogspot.com/-Q7USDQZ6JzA/UR8Qs7xKmnI/AAAAAAAAnTg/b3tYWDSl44c/s320/P2138479.JPG" width="320" /></a><span lang="RO">O văzusem până atunci într-o sumedenie
de imagini, o studiasem în facultate, dar a vedea opera
lui Utzon în realitate a fost de-a dreptul copleşitor. Un snack şi o cafea la Opera Bar
aveau să fie un mod perfect de a începe vizita în Sydney, care s-a continuat cu
o plimbare prin piaţa din The Rocks, apoi pe străzi prin oraş până în Darling
Harbour.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu mai văzusem de mult atât de multă lume pe la un loc (de fapt mint,
nu de multă vreme, doar de vreo două săptămâni, de la ziua Australiei). Aşa cum ne aşteptam, Sydney e un oraş incomparabil mai comercial, mai
animat şi mai cosmopolit decât micul și molcomul Perth, cu multă arhitectură de calitate, cu un centru impresionant, plin de turişti din
toate colţurile lumii şi foarte colorat. În toate culorile curcubeului, din
moment ce este considerat şi capitala gay a lumii :) Roxi chiar înainte
de plecare îşi cumpărase o nouă geantă de umăr, iar în Sydney a putut admira exact același model de geantă
purtată pe umăr de un... fetițel? asiatic, ieșit la plimbare de mână cu altul asemenea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-wCd7swHA75Q/UR8REIEsyvI/AAAAAAAAnVA/6IjnJTAwEuQ/s1600/P2138514.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="214" src="http://3.bp.blogspot.com/-wCd7swHA75Q/UR8REIEsyvI/AAAAAAAAnVA/6IjnJTAwEuQ/s320/P2138514.JPG" width="320" /></a><span lang="RO">Am încercat bineînțeles să vizităm cât mai multe locuri în zilele care au urmat: ne-am urcat în Sydney Tower să admirăm oraşul, am petrecut o jumătate de zi la nemaipomenit-de-frumoasa grădină zoologică Taronga, am pierdut un pic vremea pe Shark
Island, ne-am delectat cu un peşte grozav la Doyle's în Watson</span>’<span lang="RO">s Bay, am parcurs pe jos traseul din Coogee până la
iconica Bondi beach, ne-am învârtit și prin Manly, am vizitat opera, am văzut
Hobbit-ul la IMAX-ul din Darling Harbour (care se laudă că are cel mai mare ecran din lume),
am vizitat acvariul, Madame Tussaud</span>’<span lang="RO">s şi muzeul maritim. Iar seara ne-am obișnuit să dăm nas în nas prin parcuri cu câte un oposum drăgălaș și îndrăzneț.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ne-am dus chiar
şi cu trenul până la Blue Mountains, unde speram să vedem un peisaj montan de
poveste. Și am nimerit o ceaţă să
o tai cu cuţitul. Asta e, norocul nostru... Nu ne-a părut rău, că vremea, orășelul şi peisajul (cât am
putut vedea din el) ne-au adus oarecum aminte de muntele şi toamna din România. Din tren am avut și ocazia să observăm câteva suburbii, care din Paramatta încolo nu pot spune că erau prea impresionante, în contrast cu strălucirea din centru.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dintre chestiile negative observate de noi (în comparație cu Perth): aglomeraţia extrem de mare, traficul ne-a adus aminte (cu tristeţe) de Bucureşti, oamenii suferă ceva mai mult de fițe și sunt destul
de sictiriţi de felul lor. Menționez aici în special şoferii de autobuz (pe care nu
îi condamn neapărat, că probabil nu-i ușor să faci față zilnic asaltului de turiști hăbăuci care te întreabă vrute și nevrute).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Seara
centrul devine cartierul general al boschetarilor, beţivilor şi drogaţilor care își fac culcuș pe
unde nu te-aştepţi (de gen pe trepte la Prada).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Iar vremea...</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">
</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Tot o dezamăgire a fost și Bondi beach, faimoasa plajă din Sydney care atrage atât de multă atenție. Poate că n-am nimerit noi când trebuia, poate că parte din farmecul ei o are atmosfera şi istoricul,
dar ce-am găsit noi erau niște oameni la plajă pe nisipul străjuit de nişte betoane amenințătoare, mâzgălite cu graffiti. Destul de dezamăgitor, cum spuneam, poate şi din cauză că așteptările au fost prea mari...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Una peste alta fost foarte frumos la Sydney, are multe de oferit în plus față de Perth, dar nouă ne-a întărit convingerea că în ceea ce privește stilul de viața și aspirațiile noastre nici că puteam nimeri mai bine.<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Următoarele luni au fost relativ lipsite de evenimente, iar existența noastră s-a desfășurat destul de monoton, în ritmul domiciliu-serviciu-domiciliu, cu weekenduri pe care Roxi le petrecea cu folos învățând conștiincios pentru școală, iar eu asemenea, frecând conștiincios menta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe la începutul lui aprilie, pentru că se apropia aniversarea a 15 ani de când ne-am căzut reciproc cu tronc, am început să ne întrecem în extravaganțe legate de cum ar trebui să petrecem atât de speciala zi. Doamna a mutat munții din loc și cu chiu cu vai a reușit să facă o rezevare pe ultima sută de metri (cu doar vreo 5 săptămâni înainte) la nou inauguratul restaurant din Perth al lui Jamie Oliver.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu-mi doream să rămân mai prejos și i-am propus și eu să mergem (anticipat) vreo săptămână la relaxare. Cum la Sovata și Băile Tușnad biletele de odihnă erau deja date, au rămas pe lista scurtă Bali, Tailanda și Fiji.</div>
<div style="text-align: justify;">
Alegerea a fost relativ ușoară, mai atunci când în mulțimea de resort-uri am descoperit Toberua - o bijuterie de insuliță aflată la scurtă distanță de insula principală din arhipelagul fijian (sper că așa se spune).</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe scurt, câteva zile și niște mii de dolari mai târziu eram în avion deasupra Pacificului. Atât doar că aeroportul international era in Nadi (pe partea de est a insulei mari), iar noi trebuia să ajungem în vest, în Suva, de unde urma să ne ia băieții cu barca până pe insulă. Între cele două orașe nu erau decât vreo 200 km, iar de zburat nu dura decât vreo jumătate de oră, dar avionul pe care l-am fi putut prinde pleca destul de târziu și deci ar fi trebuit să pierdem câteva ore prin aeroport. Așa că am vorbit cu cei de pe insulă și ne-au aranjat un taxi, care urma să ne ia de la aeroport de cum aterizam în Nadi și să ne ducă în Suva în câteva ore.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am ales varianta asta în primul rând pentru că ne dădea șansa să vedem cum arată cu adevărat insula. Și era și-un pic mai ieftin.<br />
S-a dovedit a fi o călătorie de neuitat :)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-29ohRItW0i8/UXyi18t_UnI/AAAAAAAAn70/xzlv6S7xWZE/s1600/P4219848.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="214" src="http://2.bp.blogspot.com/-29ohRItW0i8/UXyi18t_UnI/AAAAAAAAn70/xzlv6S7xWZE/s320/P4219848.JPG" width="320" /></a>Taximetristul era un indian mic și prăpădit săracu de-i plângeai de milă, avea câte un dinte din 3 în 3, iar mașina lui era un fel de Toyota care pe vremea lu' Pazvante fusese probabil luxoasă, cu oglinzile pe capotă. Dar măcar erau cromate... Centuri de siguranță, aer condiționat - nu se împiedica lumea de asemenea mărunțișuri pe-acolo.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Relieful era neașteptat de deluros și cu vegetație din abundență. Drumul pe malul oceanului, cu multe serpentine, era extrem de pitoresc, dar asfaltul era mai rău ca pe Transfăgărășan. Iar prin satele prin care am trecut ți se strângea sufletul de milă văzând sărăcia lucie în care trăiesc oamenii de acolo. Din loc în loc, pe lângă câte un sat din asta de prăpădit răsărise câte un resort ultra-luxos, cu ziduri înalte, în care accesul localnicilor era desigur restricționat, ca să nu apară băeții cu 'porumbelul fierbinte' și să deranjeze turiștii mai simandicoși.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După atâtea ore de zbor pe ruta Perth-Sydney-Nadi și după lungul drum cu taxiul pe serpentine eram cam la capătul puterilor când am ajuns în Suva. Ultimii kilometri până la debarcaderul de unde urma să luăm barca au fost de-a deptul palpitanți. Drumul deja nu mai era asfaltat și în jur era beznă-beznă. Doar din când în când mai treceam pe lângă câte o lumină chioară care răzbătea din vreo cocioabă cocoșată de pe marginea drumului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am ajuns însă la timp și fără absolut nicio problemă, iar drept răsplată i-am dat șoferului bacșiș cred că vreo 10$. S-a bucurat ca de o comoară, nu mai știa săracu' de el cum să ne mulțumească. Ca termen de comparație în Perth 10$ e o bere la bar...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După ce ne-am văzut în barcă ne-am mai relaxat, dar doar pentru puțin timp, că după ce am ieșit de pe râu în ocean au băgat băieții viteză cât puteau motoarele să ducă, tot așa pe o beznă de nu vedeai mai nimic în jur. În vreo jumătate de oră destul de lungă am ajuns în sfârșit pe insula mult așteptată, unde am fost întâmpinați de un 'sobor' de angajați și conduși cu alai direct la masă. La țanc am ajuns, că ne ghiorăiau frate mațele...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Acompaniați la chitară de câțiva din băieții ăia de acolo (care grădinar, care bucătar, care instructor de scufundări) am băgat bine la ghiozdan și p-ormă am purces cu ultimele puteri pe cărăruie spre una dintre colibele mult visate, ale căror design și sistem constructiv sunt inspirate din arhitectura tradițională fijiană.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-lix6U4iNBqU/UXynztM1IhI/AAAAAAAAn-8/bfrgMOmt6k0/s1600/P4229933.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-lix6U4iNBqU/UXynztM1IhI/AAAAAAAAn-8/bfrgMOmt6k0/s320/P4229933.JPG" width="214" /></a></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Oceanul era la doar câțiva metri de pridvorul casei, așa că am lăsat ușile larg deschise și am adormit ca în... broșurile turistice - ascultând adierea vântului și clipocitul apei. Sincer nu îmi ajung epitetele să descriu săptămâna petrecută cu cracii-n sus în hamacul priponit de doi palmieri pe insulița aia din Pacific, mare doar cam cât un teren de fotbal. Cum o poză face cât 1000 de cuvinte o să îi las pe cei interesanți să 'lectureze' în continuare <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/Fiji2013">aici</a>.<br />
<br />
O să mai spun doar că din toate experiențele minunate de care am avut parte în excursia asta cel mai mult ne-a impresionat caracterul și comportamentul oamenilor de acolo. Abia acum înțelegem ce vroia să spună cineva într-un review pe TripAdvisor despre Fiji și Toberua: "<i>Noi suntem oamenii care nu călătorim niciodată de două ori în același loc. Dar pe Toberua am fost până acum de vreo 30 de or</i>i".</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
După întoarcerea din Fiji din păcate a urmat pentru noi perioada cea mai dificilă de când am ajuns în Australia. Familia noastră a trecut în decurs de doar jumătate de an prin câteva momente triste, pentru noi augmentate și de depărtarea fizică de România și de cei de acolo.<br />
Din cei bătrâni unii s-au stins, iar la sfârșitul lunii mai Roxi a petrecut o scurtă perioadă în București pentru a fi alături de tatăl ei care a trecut în final cu bine de o operație complicată.<br />
Nu o să insist prea mult pe asta, dar după 3 ani și jumătate departe de România, întâlnirea cu sistemul de sănătate de acolo a fost pentru Roxana o experiență teribilă.<br />
<br />
Necazurile nu s-au oprit aici și bietul Bambusică s-a procopsit și el săracul cu o tumoare canceroasă undeva cam pe fund așa, care a trebuit operată de două ori ca să-i fie îndepărtată complet.<br />
Mai apoi la radiografie a apărut încă una undeva pe ceafă, pe unde avea cipul, și a fost nevoie să-l ducem iar la operație - din fericire însă asta din urmă s-a dovedit doar o calcifiere a țesuturilor. Acum săracul e jumulit tot, l-au făcut decapotabil, că a trebuit să-i tundă blănița înainte de a-l opera și nu s-a zgârcit veterinarul la suprafața decopertată... Dar a trecut cu neaștepat de multă ușurință peste toate și acum e la fel de jucăuș, mâncăcios și leneș ca înainte.<br />
La începutul lui august, de ziua lui, când se recupera după operații, i-am pregătit un <a href="https://www.facebook.com/alex.smeu.5/media_set?set=a.4449155607603.1073741828.1850874830&type=1">tort special</a> - mulțumim tuturor celor care și-au manifestat sprijinul pe <a href="https://www.facebook.com/photo.php?fbid=4425031044504&set=a.1775396045285.77277.1850874830&type=1&theater">Facebook</a> pentru el, îndeosebi Deliei :)<br />
<br />
Că tot suntem la capitolul necuvântătoare, profit de ocazie să vă aduc la cunoștiință că am fost recent victima unui atac animalic. Și cine crede că în Oz doar șerpii, păianjenii, rechinii, crocodilii, meduzele, scorpionii, câinii dingo și cassowary te pândesc la cotitură să-ți facă felul - ei bine se înșeală.<br />
Într-o frumoasă zi de primăvară australiană ne-am dus să ne mai plimbăm puțin prin Mandurah, să vedem ce mai învârte lumea pe acolo. Cum în ultima perioadă la Impressions lucrasem la un mare proiect rezidențial din zonă am zis să profit de ocazie să văd cum mai merge construcția.<br />
Și plimbându-ne noi printre casele în construcție am observat într-una din ele, cu o fereastră mare la camera dinspre stradă, doi papagali mari și verzi (ca cel din fotografia de mai jos făcută acum câțiva ani la Mundaring), care se tot izbeau cu căpățânile de geam străduindu-se să iasă. Ușile erau deschise, dar ce să le ceri la creierașul ala de gigibecali...<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-N0m9OX8A5pw/S7naRehePaI/AAAAAAAASno/0LshB8QJK_I/s1600/2010-04-04+15-58-41.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="214" src="http://1.bp.blogspot.com/-N0m9OX8A5pw/S7naRehePaI/AAAAAAAASno/0LshB8QJK_I/s320/2010-04-04+15-58-41.JPG" width="320" /></a></div>
Săritor cum m-a făcut mama n-am putut să stau nepăsător și m-am dus să ajut zburătoarele. Pe primul am încercat să-l prind de coadă și rezultatul a fost că am rămas cu toate penele în mână :) Am trecut apoi la planul B și l-am prins de aripi. Neinspirată mișcare, că păsăroiul s-a întors și m-a înhățat de deget atât de rău de îmi venea să-i sucesc gâtul ca să-l conving să-mi dea drumul. M-am abținut totuși și strângând cât puteam de tare din dinți l-am scos afară și i-am dat drumul să zboare, ceea ce s-a conformat.<br />
Pe al doilea l-am apucat mai cu grijă un pic. A fost însă cuminte, cred că se speriase când văzuse ce se întâmplase cu coada colegului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Râzând în hohote și cu sângele șiroaie pe mine a trebuit apoi să-mi calmez nevasta, care era decisă să mă ducă la spital, să mă testeze aia dacă bietul papagal (Australian ringneck în denumirea corectă) nu o fi fost cumva turbat sau veninos :))<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când nu are asemenea idei năzdrăvane doamna Smeu e în general femeie serioasă. La muncă muncește pe rupte, au promovat-o ăștia ai ei ca Financial Accountant, iar în clipele astea tocește pe rupte pentru ultimele două examene pe care le mai are de trecut ca să termine masterul.<br />
E drept că nu-i ușor să pierzi majoritatea weekendurilor lucrând la proiecte de grup și citind sute de pagini de chestii care mai de care mai complicate și/sau plictisitoare, așa că uneori mai trebuie impulsionată, ca măgărușul cu morcovul agățat de băț.<br />
Pentru ultimele examene însă morcovul s-a dovedit mai costisitor decât de obicei, întrucât s-a cerut materializat într-o nouă Honda Civic, care să înlocuiască vechea dar excelenta Toyoțica Echo, cea pe care am cumpărat-o a treia zi după ce am ajuns în Australia.<br />
<br />
Deci cam asta despre doamna... Despre mine nu am noutăți prea interesante. De curând mi-am schimbat caucioacele la mașină, că de când am luat-o mergeam cu niște opinci uzate. De altfel nu m-aș fi mobilizat nici acum, dar m-a oprit într-o zi un polițist cumsecade la booze bus (cu fiola) și mi-a bătut obrazul că merg cu slick-urile alea. M-a crezut pe cuvânt că o să le schimb și m-a lăsat în pace, probabil și datorită logo-ului cu St John Ambulance pe care-l purtam pe cămașă. Și uite că am avut obraz, nu l-am mințit pe om, sper că citește acum pe blog :)<br />
<br />
Că tot am menționat însemnele ambulanței, acum vreo câteva luni eram în Albany, la prânz la o terasă cu unul din contractorii noştri.
O băbuţă care m-a văzut purtând tricoul de serviciu cu crucea malteză pe spate a venit
să mă întrebe dacă lucrez la St John. De obicei la întrebările de genul ăsta mă cam codesc să dau un răspuns prea direct, că cine știe ce-l doare pe cel care întreabă şi s-o aștepta să îi dau vreo consultaţie... Până la urmă am
confirmat, grăbindu-mă însă să precizez că nu-s paramedic. Ce vroia de fapt săraca băbuță? Lucra şi ea pentru serviciu de ambulanţă din Marea Britanie şi
a vrut să-mi dea cadou o mică maşinuţă de ambulanţă de-a lor, așa ca-ntre colegi. Mi-a
fost tare drag.<br />
<br />
Printre preocupările cu care îmi umplu timpul uneori se mai numără și răsfoirea (virtuală) a presei din România. Dacă pe vremuri gogomăniile și abuzurile politicienilor îmi provocau profundă iritare și dezgust, acum le privesc amuzat, cu detașare, ca pe un serial de ficțiune. E și un fel de <i>reality check</i>, o modalitate de a ne păstra niște repere și de a vedea întotdeauna lucrurile în perspectivă.<br />
De implicat însă activ, prin vot, în politica românească nici nu mai poate fi vorba. În primul rând pentru că nu mai are niciun rost, iar în al doilea rând pentru că cea mai apropiată secție de votare e la vreo 3500 km de noi. Mă îndoiesc sincer că ar merita efortul. În schimb nu m-ar mira să aflu că buletinul meu o fi votat de capul lui pe la toate alegerile/referendumurile desfășurate în Sectorul 5 (unde aveam domiciliul) din 2010 încoace...<br />
<br />
Politica din Australia nu e nici pe departe așa de colorată, însă cum peste puțin timp ne vom alătura și noi trup și suflet supușilor reginei (deja am depus actele pentru cetățenie) participarea la vot va fi una dintre îndatoririle viitoare - în Australia votul e obligatoriu.<br />
Sincer abia aștept să nu mai trebuiască să aleg mereu răul cel mai mic, să mi se ofere șansa să votez doctrina, nu (doar) persoana. Nu sunt naiv să cred că în politica de aici sunt numai sfinți, dar o comparație cu politica de pe Dâmbovița ar fi ridicolă.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Despre emigrare și chestii legate de subiectul acesta sincer nu mai știm mai nimic. De altfel de foarte mult timp nu am
mai intrat nici pe <a href="http://emigrare.info/">emigrare.info</a>,
pe care însă îl recomand în continuare celor care îşi doresc să-şi pună traista-n
băţ.<o:p></o:p></span></div>
<br />
Până una-alta, uite că după 4 ani ne vom întoarce și noi pentru câteva săptămâni în România, pe la jumătatea lui decembrie. În afară de familie și prieteni mie cel mai dor îmi e de zăpadă. Pe Roxi care dârdâie și la 20 de grade o apucă groaza numai când aude.<br />
Suntem entuziasmați! Așteptăm cu înfrigurare!<br />
:)</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-56717767583043237182012-05-30T18:18:00.000+08:002012-05-30T22:50:24.541+08:00Australia 2.0<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
De fapt mai bine era să scriu Australia 2.5, că au trecut deja doi ani şi mai mult de jumătate de când ne-am văzut aterizați aproape de colțul din dreapta-jos al hărții, aproape de chenar.</div>
<div style="text-align: justify;">
Doi ani şi mai bine de când am dat 'restart'. Sau 'start a new game', mai bine spus.</div>
<div style="text-align: justify;">
Doi ani şi mărunţiş plini de peripeții și întâmplări inedite într-o lume nouă și în mod esențial diferită de cea pe care o cunoscusem până atunci (pe care acum, de la depărtare, o privim cu mai multă îngăduinţă).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu știm cât de important a fost rolul norocului în toată 'afacerea' asta, dar totuși privind retrospectiv nu se poate să ignori felul în care s-au succedat evenimentele care au afectat/determinat într-un fel sau altul venirea noastră în Perth. Întâmplarea, norocul sau Providenţa? Oricăreia îi datorăm ajungerea noastră aici, cert este că oriunde în lumea asta cu greu am fi găsit un loc în care să ne dorim să trăim mai pe gustul nostru.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Abia acum, scriind rândurile astea, am realizat că restricția vizei noastre, cea care ne 'lega de glie' pentru primii doi ani, a expirat încă din octombrie. Teoretic, dacă am dori, am putea alege să plecăm în orice altă parte a Australiei. Atât că nici prin cap nu ne trece lucrul ăsta. Dimpotrivă, încercăm să ne adâncim rădăcinile pe aici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După primele două luni de Australia mă întrebam/mă întrebau mulți dacă cred că o să fim la fel de fericiți și după doi ani. Atunci speram că da. Se dovedeşte a fi adevărat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi propusesem de mult să scriu o postare despre cum stă treaba cu casele din Perth, la modul general.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că în sfârşit sunt în măsură să spun câteva lucruri pertinente, după doi ani de muncă în industria de profil şi, mai ales, TADAAAAA!!! acum că ne-am şi cumpărat una. De altfel motivele pentru care nu am mai scris pe aici de cam de multișor rău-tare au mai ales de-a face cu asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Piața imobiliară - context:</div>
<div style="text-align: justify;">
Criza globală nu a trecut pe nesimțite nici în Australia. Piața imobiliară a fost și aici cam prăbușită, iar după ani de zile de funcționat la turație maximă, de la jumătatea lui 2011 industria de construcții a mers cam la relantiu. Previziunile spuneau că piața ar putea să-și (mai) revină spre jumătatea lui 2012, şi se pare că încep să se adeverească, dar preţurile sunt în continuare destul de scăzute. Ca să compenseze și să stimuleze creditarea băncile au redus şi ele dobânzile.</div>
<div style="text-align: justify;">
Una peste alta, ideea e că sfârşitul anului trecut a fost, se pare, un moment foarte bun în care să cumperi o casă pe aici. Moment de care am hotărât să profităm şi noi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-MOKGRkdBy8M/T8S_QNMr4EI/AAAAAAAAhoo/ZB8JnrDL8Yk/s1600/R5-46.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-MOKGRkdBy8M/T8S_QNMr4EI/AAAAAAAAhoo/ZB8JnrDL8Yk/s200/R5-46.jpg" width="100" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Primul pas a fost să ne întâlnim cu un broker de credite în Northbridge, ocazie cu care am încasat și prima amendă din Australia. 120$ pentru parcare neregulamentara :(</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu ne-a picat la nici unul fisa că parcasem chiar sub semnul de parcare interzisă, care pe aici arata cam așa, cum vedeți în poza alăturată.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Oricum însă, întâlnirea a fost încurajatoare și ne-a dat speranțe să pornim la vânătoare. De case.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Țin minte că am scris în postarea din august despre viziunile diferite pe care eu și Roxi le avem în ceea ce privește casa. Eu vroiam casă mică/apartament aproape de centru, ea vroia casă mare și nouă în zone în care terenul să nu fie prea scump (adică prin <a href="http://www.ozatwar.com/ozatwar/aussieslang.htm">Never Never</a>). Dar am convenit să ne păstrăm mințile deschise și să încercăm să luăm în considerare mai multe variante, cu condiția DE NEDISCUTAT să rămânem în bugetul pe care ni l-am propus.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prima etapă a strategiei a fost să reducem aria de căutare. În primul rând am exclus zonele în care știam clar că nu avem ce căuta din cauza notorietăţii lor, precum binecunoscutul pe aici triunghi KGB (Koondoola, Girrawheen, Balga), care ar deveni de fapt un pătrat dacă ar fi să adăugăm și Mirrabooka, sau un alt poligon mai complicat, că mai sunt pe acolo câteva suburbii la fel de tenebroase. Ce-i drept că am trecut pe acolo cu mașina și nu e chiar ca-n pampas sau ca-n Ferentari.</div>
<div style="text-align: justify;">
Chiar unele zone au început să se mai 'curețe' încet-încet, așa că s-ar putea ca în 15-20 ani să renteze să deții o proprietate acolo. Spun 'să renteze' pentru că majoritatea celor care investesc în case noi/complexuri rezindenţiale în asemenea zone sunt persoane cu bani care fac asta ca să le închirieze, nu să stea ei să locuiască în ele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O să fac o paranteză să explic cam cum stă treaba cu proprietăţile pe aici. Complexurile rezindenţiale, care sună atât de fițos şi atrăgător în română, sunt de fapt dintre cele mai ieftine variante de locuinţe în Australia. Desigur că generalizez, există şi aici ierarhii, şi este știut că preţul unei case e dictat mai ales de zonă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Diferenţele majore între complexurile rezidenţiale (strata lots) şi loturile independente (green titles) constă în faptul că în complexuri există (cel mai adesea, dar nu totdeauna) o zonă comună (a cărei administrare costă), iar în general loturile sunt mai mici (e și normal, nimeni nu face o subdivizare în care să nu încerce să stoarcă cât mai mult profit, în limitele impuse de R-Codes, destul de stricte, de altfel). Casele din complexurile rezidenţiale sunt numite fie <i>units</i>, <i>villas</i> ori <i>town-houses</i>. Primele două denumiri fac de obicei referire la case doar parter, deşi aş nota că <i>units</i> este şi denumirea dată apartamentelor. <i>Town-houses</i> este o denumire în general rezervată pentru casele cu etaj. Asta pentru cei care veţi veni în Australia şi veţi căuta de închiriat, să ştiţi la ce să vă aşteptaţi când veți vedea denumirile astea prin anunțuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Revenind la povestea noastră, așa cum am exclus KGB-ul, la fel am exclus și zonele precum Hillarys, Nedlands sau Mosman Park, că nu avea sens să ne batem capul/pierdem timpul căutând case pe acolo, din moment ce preţurile la terenuri încep de la 1 bulion la deal.</div>
<div style="text-align: justify;">
Încet-încet, după nişte tentative incipiente de căutări prin Iluka, Burns Beach şi Mindarie (suburbii frumoase, noi, la ocean, nimic de zis, dar cam prea departe de oraş măi nenică), am exclus până la urmă tot nordul râului. Asta mai ales din cauza că Roxana lucrează undeva în sud, iar podurile peste gârlă sunt aglomerate dimineața și după amiaza.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oricum porneam la drum destul de optimiști, că ne gândeam că bugetul pe care ni-l stabilisem era unul destul de decent pentru 'first home buyer', echivalentul englezit pentru 'prima casă'. Să îl zic, să nu îl zic... Mai bine nu îl zic, că nu vreau să-mi aud vorbe pe urmă :p</div>
<div style="text-align: justify;">
După primele câteva vizionări însă ne-am cam pleoștit, că ce găseam să ne convină cît de cât la preț prin zonele pe care le preferam (gen Alfred Cove, Ardross, Bicton) erau fie niște căzături, bune doar de demolat și construit altceva în loc, fie case compartimentate complet anapoda, fie dosite prin niște funduri de loturi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nici măcar pe aproape de ceea ce ne așteptam/doream.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru că dorința lui Roxi era să mergem să ne uităm și prin sud, următorul pas a fost Willetton, unde se pare că este una din cele mai bune școli publice din Perth. Și era și aproape de serviciul ei. Partea nasoală e că Willetton e o suburbie cam vechiuță, nu prea aproape de centru și care nouă ni s-a părut că nu are nimic special în plus față de alte zone asemănătoare ca aspect, în care casele costă probabil la jumătate.</div>
<div style="text-align: justify;">
De acolo am fost să vedem și noile zone rezidențiale de prin Canning Vale. Sunt și acolo unele noi și cochete, cu lacuri, arteziene, flori, palmieri, iarbă, rațe, tot tacâmul, dar când ieși de pe cele câteva străduțe pe care un developer s-a străduit să le facă mai atrăgătoare, te trezești dintr-o dată într-o puzderie de case cam căcăcioase și cu aspect ieftin. Am lăsat baltă și ideea cu Canning Vale, mai ales după ce am aflat și cam care e nivelul populației sălășluitoare (conform <a href="http://www.domain.com.au/public/apm/default.aspx?mode=research">domain.com.au</a>).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După deziluzia avută cu casele astea am fost să vedem și niște apartamente prin centru, mai ales prin East Perth. Damblaua mea. Doar că nici aici nu am avut prea mult succes. Deși am găsit unele care ne erau cât de cât pe plac, drept în buricul târgului, fiecare avea neajunsul lui: ba erau prea mici, sau aveau doar un singur loc de parcare, ori erau prea sus și te zbura vântul de pe balcon.</div>
<div style="text-align: justify;">
E drept că stilul de viață în blocurile de apartamente din centru e destul de cosmopolit. Ai la dispoziție piscină, sală de fitness, saună, zonă special amenajată de barbecue/petreceri, intrarea în bloc se face prin foyer-uri elegante, nu dai cu nasul de ușa administratorului de scară.</div>
<div style="text-align: justify;">
Reversul: cheltuielile de întreținere sunt cam între 3000-4000$/an. Și nu ar fi doar asta. Am avut ocazia să descoperim că prin blocurile astea nu prea locuiesc familii, cu atât mai puțin dintre cele cu copii. Majoritatea proprietarilor/chiriașilor sunt în general muncitorii FIFO ('fly in - fly out') care lucrează prin nord, la mine. Pentru că programul lor e de genul 3 săptămâni la mină - o săptămână liberă acasă, o mare parte din ei preferă să locuiască într-un astfel de apartament, cu de toate la îndemână. Mai bine decât să stea la casă și când se întorc de la muncă să descopere că iarba prin curte s-a uscat, piscina trebuie curățată etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Planurile A și B nu au funcționat. Așa că a trebuit să încropim planul C. Pentru asta am pus cap la cap următoarele certitudini: a) Andu e arhitect; b) care lucrează la o firmă de construcții; c) firma oferă discounturi semnificative angajaților săi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Jumătate din problemă părea rezolvată. Mai rămânea să găsim un teren pe care să încercăm să construim ceva. Roxi a cotrobăit pe <a href="http://realestate.com.au/">realestate.com.au</a> zi și noapte. După ce am fost să vedem o zonă cu destul potențial numită <a href="http://portcoogee.com.au/">Port Cogee</a>, până la urmă ne-a rămas gândul la un teren în Ardross (o suburbie adiacentă Applecross, una dintre cele mai bune din Perth). Amplasamentul era bun, dar terenul era destul de mic, în pantă și cu multe constrângeri impuse în ceea ce privește zona edificabilă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din entuziasm însă, în două zile am fost gata cu un proiect de casă, pe care l-am trimis și la primărie ca să îmi spună un punct de vedere, și la estimator ca să ne dea un preț. Știam că aici casele cu etaj sunt de evitat, că de cum ai pus un etaj, cum sare prețul dinr-o dată ca lăcusta. Cu toate astea eram încrezător, îmi făcusem niște calcule și speram să fim în grafic. Calculasem eu că prețul pe metru pătrat, cu finisaje, trebuia să fie undeva între 900-1100$/mp.</div>
<div style="text-align: justify;">
După ce am așteptat cu sufletul la gură vreo săptămână să fie gata estimarea, când am auzit cât a ieșit prețul era să pic în fund. Pentru căsuța care avea în total vreo 190 mp (din care doar aprox. 40 mp etaj) estimarea a ieșit aproape 300.000$. Fără finisaje (încă vreo 50$/mp), fără siteworks (terasamente, garduri, rețea de irigație pentru zonele verzi - încă aproape 50.000$), plus taxa de management al traficului (alti cel putin 25.000$). Despre taxa asta ce pot să vă spun e că se plătește doar dacă lotul se află la o stradă principală, în funcție de durata lucrărilor. De evitat asemenea loturi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Toate acestea adunate, plus finisajele, plus terenul pe care cereau 400.000$, plus chiria pe care ar fi trebuit să o plătim în continuare până ar fi fost gata casa (aproape un an), au făcut ca planul nostru să devină atât de irealizabil încât nici măcar nu ne-a părut foarte rău.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După vreo două săptămâni în care am lasat totul baltă, indispuși și fără chef, ne-am adunat iar puterile și am luat-o de la capăt cu căutările. Planul D. Ne-am fixat ca prioritate principală să ne găsim o casă aproape de centru într-o zonă bună, nu contează cât de mare/mică ar fi fost.</div>
<div style="text-align: justify;">
De data asta, mai în cunoștiință de cauză după toate experiențele trăite, am reușit să găsim câteva <i>town-houses</i> rezonabile ca preț și locație. Una prin Attadale, alta in Victoria Park, și încă una în South Perth. Ce-i drept nici una nu era casa visurilor noastre, fiecare aveau părți foarte bune și destule mai puțin bune, dar oricare din ele erau bune ca soluție de rezervă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eram aproape să ne resemnăm cu ideea că pe moment nu aveam să găsim ceva mai bun care să corespundă bugetului nostru. Pe care, fie vorba, în disperare de cauză și pe ultima sută de metri am tot încercat să-l mai întindem, doar-doar s-o ivi ceva mai acătări. Și totuși, deși ajunsesem să mergem să vizionăm case mult prea scumpe, în speranța că măcar vom găsi ceva de care să ne fie drag. Nici măcar.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tocmai ne pregăteam să abandonăm pregătirile. Aproape terminasem de văzut toate casele de pe lista pe care ne-o făcusem, (dintre care nu ne gâdila imaginația nici una), mai rămăsese una singură în Como. Nici nu eram siguri dacă să ne mai pierdem sau nu vremea, că prețul era oricum mult peste bugetul nostru. Dar am mers.<br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Jb61wIqgU_s/T8T27zDtUFI/AAAAAAAAhqQ/LkWT0vE81js/s1600/Screen+shot+2012-02-29+at+3.10.02+PM.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="192" src="http://4.bp.blogspot.com/-Jb61wIqgU_s/T8T27zDtUFI/AAAAAAAAhqQ/LkWT0vE81js/s400/Screen+shot+2012-02-29+at+3.10.02+PM.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Deja de când am ajuns prin preajmă începuse să ne bată inima la amândoi. Coborâsem un delușor de pe care se vedea strălucind râul pe care pluteau bărcuțele cu pânze acostate în micul port de pe malul vecin. Casa era cu etaj și se afla situată pe o străduță liniștită și se învecina cu un parc, la o aruncătură de băț de malul apei (undeva prin poza de mai sus, ca idee).</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Fără să fie prea pretențioasă la exterior, la interior era spațioasă, luminoasă și bine partiționată. Ne-au plăcut în mod special cele două liviguri, unul la parter și un altul la etaj, din care se deschidea priveliștea către parc. Am încercat să privim dincolo de mobila veche, decorațiunile de un gust îndoielnic și brusturii care erau crescuți prin curte, și deja amândoi începusem să visăm. Am știut din clipa aceea că asta era casa pe care o căutam.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După ce ne-am sucit și învârtit vreo câteva zile, indeciși dacă merita sau nu să facem vraiște bugetul îndelung socotit de dragul casei ăsteia, până la urmă ne-am luat inima în dinți și am făcut oferta. Proprietarilor (care am aflat că puseseră casa la vânzare mai mult de nevoie decât de voie, ca să acopere niște datorii pe care le făcuseră) le-a luat o săptămână întreagă (foarte lungă pentru noi) ca să ne dea un răspuns. Din fericire afirmativ.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am învățat pe pielea noastră că în general în viață lucurile pe care ți le dorești necesită sacrificii, pe lângă multă perseverență și puțin noroc. Nici în povestea cu casa nu a fost diferit. Ca să nu lungim prea mult povestea voi spune doar că deși în mod normal nu erau motive ca procesul de vânzare-cumpărare să nu decurgă bine mersi (din moment ce rezolvasem relativ rapid obstacolul cel mai mare, și anume avansul - e drept și cu puțin ajutor de la ai noștri bravi părinți), lucrurile s-au mișcat cum nu se poate mai încet, cu o droaie de poticneli.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mai întâi agentul imobiliar nu a prevăzut o chichiță în contract, apoi brokerul nostru de credite a completat greșit niște hârtii pentru bancă, pe urmă agenții de settlement (persoanele/firmele însărcinate să intermedieze tranzacțiile imobiliare) s-au mișcat cu încetinitorul (că doar era perioada sărbătorilor de <strike>iarnă</strike> vară, și doar<i> e</i> și ei oameni), și colac peste pupăză au mai apărut pe parcurs și niște probleme cu jacuzzi-ul existent care nu era autorizat (au același regim cu piscinele, și unele și celelalte trebuie înconjurate cu gărduleț de cel puțin 1m înălțime). Toate astea au făcut ca toată panarama să se lungească cu mai mult de o lună, din cauza amendamentelor care trebuiau semnate, trimise, retrimise și paratrimise de la unii la alții. Ajunsesem cu adevărat la capătul răbdării și ne întrebam serios dacă nu cumva o fi vreun semn faptul că nu mai ieșeau o dată actele. Ne-ar fi părut tare rău de casă și de cât de mult suflet am pus în treaba asta, dar eram deciși să renunțăm să o mai cumpărăm, pentru că din cauza problemelor pe care le aveau cu banca lor, proprietarii tot evitau să stabilească o dată clară pentru settlement.</div>
<div style="text-align: justify;">
Și tocmai cînd dezarmasem aproape total și încercam să ne împăcăm cu gândul că nu ne vom muta vreodată în această casă, lucrurile s-au rezolvat ca prin minune și ne-am trezit (destul de mirați) că ne sună agentul să ne spună să venim să luăm cheile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Încă o dată am avut mare noroc cu Erica, buna noastră gazdă în al cărei apartament am locuit aici în primii doi ani. Ne-a înțeles situația și nu ne-a cerut decât să îi spunem cu câteva zile înainte când se va rezolva problema cu casa cea nouă și vom dori să plecăm. Că altfel am fi ajuns fie să fim nevoiți să plătim vreo lună și chirie și ipotecă, sau să ne trezim cu mâtza și calabalâcul în stradă înainte de vreme (nu că nu s-ar fi găsit dintre prietenii noștri vreunii care să ne găzduiască, dar totuși...)</div>
<div style="text-align: justify;">
Că veni vorba de calabalâc, nu ne-a venit să credem că acum doi ani și ceva tot ceea ce ne aparținea în emisfera sudică încăpea în două valize mari și câteva genți mai mititele. Ne aduceam aminte cu duioșie de perioada în care așezam tricourile în șifonier câte unul pe raft, să pară mai plin :)))</div>
<div style="text-align: justify;">
Când ne-am făcut bagajele să ne mutăm de la Erica nu mai aveai loc să arunci un ac pe acolo. În afară de boarfe, ulcele și alte achizițiile mai mărunte făcute în timp, în ultima perioadă petrecută în apartament, în perspectiva cumpărării casei, am căutat să cumpărăm și ceva mobilă, profitând de faptul că grupul de constucții la care lucram a închis chiar în perioada aia (noroc chior) niște display-uri și a scos la licitație (pe circuit intern) mobila și decorațiunile din ele, la o fracțiune din preț.</div>
<div style="text-align: justify;">
Însă cum licitațiile au avut loc înainte să ne cumpărăm casa, pentru o perioadă nu am avut de ales și am trăit cu mormanul de mobile în living, de cred că se cruceau vecinii care se uitau pe fereastră.<br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-jBKC18k_ByY/T8TwHAdWonI/AAAAAAAAhps/fKPtgXrzHXM/s1600/b.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="265" src="http://3.bp.blogspot.com/-jBKC18k_ByY/T8TwHAdWonI/AAAAAAAAhps/fKPtgXrzHXM/s400/b.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
O practică foarte întâlnită pe aici când îți cumperi casă și nu ai de nici unele e să ai răbdare să vezi ce mai aruncă vecinii, că poate te lipești de vreo canapea, ceva scaune, masă, etc. Televizoarele cu tub catodic deja se găsesc pe toate drumurile, ba încep să apară și monitoarele TFT și plasmele de generație mai veche. Uneori ai însă (ne)șansa să dai peste apariții precum cea din poza alăturată. Se pare că surpriza nu a fost numai de partea mea, și personajul pare peste măsură de surprins :)))</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După ziua cea mare, în care am devenit mândri proprietari ai unei case și unui petec de Australia, au urmat desigur etapele firești prin care trece omul când se mută: dă cu șprei de gândaci, închiriază camion de la Budget, cheamă prietenii să-l ajute să care mobila (să îi dea Sfântul sănătate lui Darie în special), aruncă vechiturile, spală, gletuiește, vopsește, dă cu aspiratorul, taie bălăriile etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ar dura enorm dacă ar fi să intru în detalii despre renovările de care ne-am apucat. Deși casa nu e prea veche, totuși sunt destule lucruri care nu prea ne-au fost pe plac, așa că ne-am apucat să încercăm să le reparăm/înlocuim.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mai ales la început treaba a mers foarte greu. Pe lângă faptul că te trezești nedumirit, pe teren nefamiliar, înconjurat de cutii și cutiuțe, se mai adaugă și oboseala de la serviciu, bașca efortul depus la șmotruială.</div>
<div style="text-align: justify;">
Amuzant este că în perioada în care ne-am mutat era în desfășurare Perth Festival, la care aveam deja cumpărate de câteva luni bune bilete la 3 spectacole.</div>
<div style="text-align: justify;">
Primul dintre ele, concertul lui Ennio Morricone de la Burswood Theatre, s-a nimerit chiar în primele zile după ce ne mutasem. Eram zombi de oboseală amândoi, muncisem aproape toată noaptea de dinainte, hainele bune erau prin geamantane, dar am zis să mergem totuși, că ar fi fost păcat să ratăm șansa. Pe cât de dragă îmi e muzica lui Morricone și majoritatea filmelor ale căror coloană sonoră a compus-o, pe atât de greu mi-a fost să rămân treaz la spectacol. Și recunosc că au fost și vreo două momente (Roxi zice că mai multe) în care am cam tras la aghioase cu capul sprijinit în piept și susurând din buze ca un motan.</div>
<div style="text-align: justify;">
Spectacolul s-a transformat în chin și îmi pare sincer rău să spun că aproape tot farmecul serii aceleia s-a pierdut din cauza că ne picau ochii în gură de somn.</div>
<div style="text-align: justify;">
Și din păcate nu s-a întâmplat doar la Morricone. Aproape la fel de extenuați eram și când am fost să vedem How Like an Angel la UWA și spectacolul de dans de la H.M.Theatre.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Revenind, după primele două luni probabil că nu am ajuns nici măcar la jumătate cu renovările, dar cu toate astea considerăm că am făcut suficiente cât să ne simțim confortabil, ocazie pe care am celebrat-o organizând și o mega-petrecere de 'casă nouă' alături de o sumedenie de prieteni și cunoscuți. De acum încolo, încet-încet le mai facem noi pe toate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În încheierea subiectului despre casă aș mai spune doar că ce ne bucură din cale afară e când auzim în weekend mașina cu înghețată care trece prin cartier. Nu știu de ce anume atâta fericire, că înghețata e scumpă și nu prea grozavă, dar nouă ne crește inima când auzim melodia aceea. Noi și câinii lui Pavlov...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În afară de procesul căutării de casă și de mutatul propriu-zis, celălalt eveniment semnificativ din viața noastră a fost că mi-am schimbat serviciul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am făcut lucrul acesta din cauză că nu îmi plăcea unde lucram - dimpotrivă, m-am simțit cum nu se poate mai bine la Impressions.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am plecat nici din cauza crizei imobiliare - deși nu toate proiectele se finalizau, de muncă a fost ca la balamuc mai mereu. Chiar înainte de Crăciun mi s-a dat să fac proiectul pentru un concurs in Mandurah. Compania mamă ținuse documentația la dosar vreo două luni, și cu 10 zile înainte de predare ni l-au aruncat nouă să facem ce știm cu el. Deși toți erau convinși că nu avem nicio șansă și că doar o să mâzgălim ceva de ochii lumii, cu mândrie pot spune că după două săptămâni muncite într-una singură (ca și număr de ore suplimentare), proiectul făcut de mine a câștigat concursul.</div>
<div style="text-align: justify;">
A fost o chestie foarte interesantă, un proiect rezidențial mixt (case cu etaj, câteva parter și câteva <i>maisonettes </i>- un termen destul de ambiguu inventat de ăștia pe aici, care descrie un fel de vile cu mai multe apartamente). Pentru că am câștigat și developerului i-a plăcut cu deosebire proiectul nostu, ni s-a mai alocat o altă subdiviziune, pe care am terminat-o cu doar două zile înainte să plec din firmă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum spuneam, motivul pentru care am ales să plec nu a fost nemulțumirea față de jobul pe care îl aveam, ci oportunitatea de a face project management. Și o creștere substanțială de salariu :)</div>
<div style="text-align: justify;">
St John Ambulance, noul meu angajator, este o organizatie laică, non-profit, care asigură singurul serviciu de ambulanță din WA. Și dacă vă întrebați ce căuta turcul la Viena, noul meu rol este să coordonez construcția noilor centre de ambulanță (depouri/centre de instruire in acordarea primului ajutor - mi se pare ciudat cum se spune în română, o să ajung ca Răducioiu ăăă... come si dice? :)</div>
<div style="text-align: justify;">
Neajunsurile noului job (obligația de a purta cravată și de a merge proaspăt barbierit la serviciu în fiecare zi) sunt compensate de atribuțiile sale care de care mai variate, de călătoriile pe care le fac în interes de serviciu și de mândria de a fi parte a unei organizații cu o imagine atât de bună.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu că atunci când mă prezentam ca arhitect mi-ar fi trântit cei de pe la primării telefonul în nas când sunam să rezolv câte o problemă, dar acum, de câte ori aud de SJA, mai că se dau oamenii peste cap să ne ajute cum le stă în putință.</div>
<div style="text-align: justify;">
Un alt lucru care mă umple de mândrie proletară e faptul că 3000 din cei 4000 de oameni care lucrează pentru SJA in WA sunt voluntari, care își ajută vecinii din principiu și nu iau o para chioară pentru asta. Asta nu înseamnă că muncesc zi și noapte, dar în afara zonei metropolitate și a câtorva sub-centre, din cauza imensității terioriului pe care îl acoperim, nu ar fi fezabil să plătești angajați 24 din 24 pentru două-trei apeluri de urgență pe an în te miri ce cătun. SJA pune la dispoziție ambulanțele, sediile, echipamentul și pregătirea, iar voluntarii își pun la dispoziție timpul lor atunci când e nevoie. Și cel puțin până acum (și sunt convins că și de-acum încolo) treaba merge de minune, iar voluntari în general se oferă mai mulți decât e nevoie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tot vroia mama să mă fac doctor când eram mic, probabil că serviciul meu actual va fi cel mai apropiat de dorinta ei :)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din cauza serviciului și a casei, cu timpul liber nu am stat prea grozav, iar momentele libere preferăm să le</div>
<div style="text-align: justify;">
petrecem cu prietenii (al căror număr a sporit în mod substanțial, spre bucuria noastră), la câte o plimbare, sau lenevind în fața televizorului la House, Bones, Breaking Bad, Dexter, The Wire, The Walking Dead, Simpsons, My Name is Earl și UFC/Grey's Anatomy (la cele din urmă ne uităm separat).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-388aNBJI3bU/T8Tb3vxIaXI/AAAAAAAAhpE/CCQWEHZjhKU/s1600/2011-09-09+00-27-06.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="219" src="http://2.bp.blogspot.com/-388aNBJI3bU/T8Tb3vxIaXI/AAAAAAAAhpE/CCQWEHZjhKU/s320/2011-09-09+00-27-06.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Am continuat cu sârguință și antrenamentele de Ju-Jitsu, reușind de la ultima postare până acum să iau cu distincție examenele pentru centurile portocalie și verde. Ca dovadă a efortului depus este grăitoare fotografia alăturată, realizată acum vreo jumătate de an, după o sesiune de practicat blocaje. 'Tatuajele' au fost doar temporare, iar de atunci <i>the princess</i> s-a mai <i>toughened up</i>, ca să parafrazez un celebru slogan.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ca să ne vină mai ușor să exersăm acasă, sensei Mike a organizat un <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/FightingForLifeTheBirthOfJunior">seminar în scop caritabil</a> (cu donație pentru o organizație pentru copii), în care ne-a învățat să ne construim singuri un manechin pentru grappling (din nou fac ca Răducioiu, dar lucrurile astea chiar că nu sunt sigur cum se spun în română, din moment ce eu nu am auzit de ele până am ajuns aici). Al meu a fost botezat Junior, după Junior Dos Santos, actualul campion de categorie grea în UFC. Nu mi-a fost ușor să mă învâț cu el, că la apartamentul Ericăi nu mai găseam loc și pentru Junior în casă. Așa că l-am depozitat pe bancheta din spate a mașinii mele. În fiecare dimineață în care plecam cu mașina trăgeam câte o spaimă când vedeam arătarea în oglinda retrovizoare.<br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-YJdnID1J9ss/T8TkZoTn4II/AAAAAAAAhpg/_c4l2tdh8D4/s1600/a4.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/-YJdnID1J9ss/T8TkZoTn4II/AAAAAAAAhpg/_c4l2tdh8D4/s320/a4.jpeg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Aș avea multe de spus despre cât am ajuns să apreciez artele marțiale (nu doar Ju-Jitsu) și ceea ce ele înseamnă, mai mult decât mijloace de auto-apărare, cât de fericit sunt că am întâlnit un om precum Mike Longman și cât de bine mă face să mă simt de fiecare dată când mă antrenez cu colegii mei.</div>
<div style="text-align: justify;">
De altfel sentimentele acestea pozitive au făcut să se oblojească mai ușor orgoliul meu rănit după cele trei înfrângeri pe care le-am suferit în competiția de BJJ din primăvara anului trecut. Și nu doar orgoliul a fost rănit, așa cum vedeți în stânga, dar ăsta s-a vindecat ceva mai greu :)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De hoinărit nu prea am mai făcut-o ca până acum. tot din cauza lipsei de timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cea mai importantă excursie a fost cea de Crăciun cu mașina la Monkey Mia, la vreo 900km nord de Perth. Conform așteptărilor fost incredibil de frumos, inclusiv drumul, pe care la dus l-am făcut într-o zi, iar la întoarcere în două, cu popas în Geraldton.</div>
<div style="text-align: justify;">
O întâmplare amuzantă petrecută pe drum e când, după intersecția cu Great Northern Highway, GPS-ul ne indica faptul că peste 325m urmează viraj la stânga. Doar că eram în pădure, nici vorbă să se vadă vreun drum nici la stânga nici la dreapta, iar doamna s-a neliniștit că poate ne duce iar tomtomul în mărăcini (n-ar fi fost prima dată). Însă de data asta nu greșise el, ci componenta umană: era vorba de fapt de 325km. Distanță în care am trecut prin vreo 5 sate și vreo 3 road-houses :)</div>
<div style="text-align: justify;">
Și cu ocazia asta am făcut <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/DeCraciunLaMonkeyMia">poze</a> cu duiumul, singurul regret fiind acela că delfinii domesticiți care ar trebui să se prezinte în fiecare dimineață în fața turiștilor să își primească tainul de pește au absentat nemotivat în amândouă zilele în care noi am fost acolo, lăsând o droaie de copii întristați în ziua de Crăciun (inclusiv Roxi al meu). Și nici maimuțe nu sunt neam, să nu vă așteptați, reclamă falsă. A trebuit să mănânc singur toate bananele pe care le luăsesem ca momeală :))</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În afară de asta am mai făcut doar ieșiri scurte de o zi la <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/Araluen2011">Araluen</a>, <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/AbingdonMiniatureVillage">Abingdon Miniature Village</a>, cu bicicletele la <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/LakeLeschenaultia">Lake Leschenaultia</a>, plus obișnuitele învârteli prin <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/HaihuiPrinFremantle">Fremantle</a>, <a href="https://picasaweb.google.com/114290516919890468392/SearaInCottesloe">Cottlesloe </a>etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu serviciul am mai fost o dată în Northam unde am mâncat o plăcintă cu carne și rozmarin de îmi vine și acum apă în gură, și de două ori până în Albany, un orășel tare frumos la vreo 500km de Perth. Din păcate n-am avut cum să o iau și pe Roxi, dar se pare că aceasta împreună cu Denmark și Pemberton vor fi următoarele destinații pentru o excursie de câteva zile. Dincolo de pitorescul orașului și al peisajelor, ce mi-a atras atenția în Albany a fost următoarea pancartă, afișată pe gardul care împrejmuia pușcăria:<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-kJ-VrTsN0G8/T8UaeTgN0cI/AAAAAAAAhq0/GM4RksVsWsY/s1600/IMAG0474.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="http://4.bp.blogspot.com/-kJ-VrTsN0G8/T8UaeTgN0cI/AAAAAAAAhq0/GM4RksVsWsY/s400/IMAG0474.jpg" width="400" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În afară de plimbări și de chestiile de rutină ne mai putem lăuda că am fost la concertul Alice Cooper, care pentru mine a fost tare neobișnuit, pentru că a fost organizat de parcă mergeai la teatru, cu niște tanti bătrâncioase și amabile, care îți indicau în sală locul pe care îl aveai rezervat. Erau și o mână de rockeri mai hard-core, care s-au dus în fața scenei când a început concertul, dar în rest toți au stat frumușel unde au fost repartizați, nici măcar nu s-au ridicat în picioare până spre sfârșit. Rămas cu amintirea frumoasă a borâturilor multicolore și a urletelor din toți rărunchii de pe vremuri de la Posada Rock, eu am fost cam dezamăgit, dar pentru că abia o convinsesem pe nevastă să vină cu mine, am zis că poate mai bine că s-a întâmplat așa. Oricum Alice a fost la înălțime și de data asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O altă seară de care ne aducem aminte cu plăcere a fost cea în care am fost să vedem Puss in Boots la cinema-ul în aer liber din Burswood. A fost modul perfect să ieși cu prietenii la filme, pe o seară caldă de vară, tolănit pe niște bean-bags confortabile. Raiul pe pământ!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alt eveniment la care am participat și eu și Roxi au fost crossul de 4 km de pe un mal pe celălaltul al râului, în ultima parte a anului trecut, precum și Freeway Bike Hike, la care deși nu mi-am văzut capul de treabă de când ne-am mutat, mi-am făcut și anul acesta timp să mă ofer voluntar pentru această cursă de biciclete organizată pentru strângerea de fonduri pentru Asthma Foundation. De data asta am avut noroc, m-am amplasat la doi pași de noua casă, și nici de incidente ca acum doi ani n-am mai avut parte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Două lucruri ciudate au început să ni se întâmple în mod frecvent de când ne-am acomodat cu Australia: întârziem din ce în ce mai mult în diferite locuri unde suntem invitați (noi, care în București ne luam tot timpul cel puțin un sfert de oră de rezervă) și devenim mai neglijenți (uităm mașinile descuiate, telefoanele prin mașină la vedere etc.). O fi vârsta, dar mă gândesc că poate am și început să ne cam aussieficăm.</div>
<div style="text-align: justify;">
Paroxismul a fost însă atins când după ce am ieșit la un prânz prelungit cu prietenii în West Perth, mi-am uitat portofelul pe masă în food court. Niciodată, în vecii vecilor, nu mi s-ar fi întâmplat în România să-l uit (deși mi-a fost furat de două ori), eram cu mâna pe el tot timpul.</div>
<div style="text-align: justify;">
De data asta însă am plecat de la masă bine mersi, ne-am dus în altă parte, am mai stat pe urmă de taclale vreo 20 minute, până când mă trezesc că portofelul meu ia-l de unde nu-i.</div>
<div style="text-align: justify;">
M-am dus val-vârtej înapoi, deși eram sigur că îmi pierd vremea de pomană. Mă gândeam deja să mă apuc să sun la bancă să îmi dezactivez cardurile, îmi puneam probleme cum o fi pe aici ca să-ți schimbi permisul de conducere, oare trebuie să-l declari nul la ziar? :)</div>
<div style="text-align: justify;">
Am rămas uimit să găsesc un cuplu de asiatici care săracii erau mai stresați ca mine, că găsiseră portofelul și îmi cotrobăiau prin el să găsească un număr la care să mă sune să mi-l dea înapoi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ce să vă spun, momentul regăsirii a fost unul emoționant :)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Că tot suntem la capitolul <i>Întâmplări neobișnuite pentru un român în lumea civilizată</i>, vă anunț că acum vreo două săptămâni ni s-a stricat GPS-ul. Nu e stricat-stricat, doar s-a rupt o sârmă care îl ținea fixat în suportul de pe parbriz. Motiv excelent să fac uz de garanția extinsă pe care am cumpărat-o odată cu el (și făcea Fiferul mișto de mine :). Am dat telefon la ăștia cu garanția, le-am zis ce s-a întâmpat și acum două zile ne-a venit noul GPS prin poștă. Mai bun ca cel vechi și de generație mai nouă, că celălalt nu se mai fabrică. Nu ne-au cerut nimic prin care să dovedim că ce spunem e adevărat, nu a trebuit să trimitem vechiul GPS înapoi. S-a rezolvat pe încredere.</div>
<div style="text-align: justify;">
Să nu mai zic de câte ori nu m-am întors la Bunnings cu diverse chestii (unele dezambalate) pe care le cumpărasem fără să verific dacă se potrivesc sau nu, și le-au luat înapoi fără comentarii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mărunțișuri de genul acesta mă fac să apreciez iarăși țara asta atunci când mai uit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-NBjr41mt3Uc/T8UDeBoSUVI/AAAAAAAAhqc/uFwXOburxgI/s1600/DSC08461.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" height="213" src="http://4.bp.blogspot.com/-NBjr41mt3Uc/T8UDeBoSUVI/AAAAAAAAhqc/uFwXOburxgI/s320/DSC08461.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca să termin cu familionul nostru, să mai aduc puțin vorba de doamna, care grație meritului academic de până acum (a luat din nou toate examenele cu High Distinction, mânca-o-ar... am încercat să mă gândesc la un geniu în ale contabilității, dar nu îmi vine niciunul în minte), s-a trezit că a primit un premiu din partea Universității. S-a organizat o ceremonie fastuoasă de înmânare a premiilor, iar mutulică al meu a fost invitat să țină un discurs aplaudat cu sinceritate de audiență, care nu a luat în seamă 'ă'-urile și 'î'-urile presărate strategic pe alocuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ce-i drept la serviciu nu e foarte solicitată, dar în mining lucrurile se mișcă de minune, firma ei tocmai a depășit de două ori profitul anticipat. Și asta în condițiile în care în acest domeniu activează niște specimene despre care te întrebi cum de nu au sucombat până acum legilor lui Darwin. Mai deunezi Roxana a avut de-a face cu o făptură care a motivat faptul că nu a trimis o factură prin email pentru că '<i>the email machine is broken</i>'. Cum ar spune Mike, la unii oameni deși lumina e aprinsă, din păcate nu e nimeni acasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În încheiere, că tot veni vorba de minerit, îi urăm bun venit Jos-Sub lui Geo (Sailor), ne-a făcut mare plăcere de cunoștință, și îl felicităm pentru noul job. Iar în curând o așteptăm să ni se alăture pe Delia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu bine, la revedere, sănătate, concediu plăcut, Happy 4th of July, toamnă rodnică și Crăciun fericit vă urez, că în ritmul în care am mers cine știe când ne mai auzim. Când ne-o face cetățeni, în 2014 :) </div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-8706992526483753312011-08-06T02:11:00.001+08:002012-05-30T02:47:34.853+08:00Roxi = job nou. Iarna = udă. Andu = banzai! Bambusică = zzzzzzz...<div align="justify">
</div>
<div align="justify">
Moamăăă! S-a umplut de plase de păianjen de când nu am mai intrat aici, la 'vorbitor'! Scuzele mele, aceleași ca întotdeauna: timp liber cam puțin, lene cam multă și chef de scribăreală pe sponci.</div>
<div align="justify">
Nici nu mai știu de unde să încep, că din mai și până acum în existența noastră și-au făcut loc fel de fel de feldefeluri mărunțele. Așa că alegem din grămadă, fără să ținem seama de cronologie:</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Chestia mai importantă și care merită poziția de top în acest pomelnic i se datorează (cum altfel?) tot asociatei mele de viață, cea împreună cu care dețin (în indiviziune) un motan somnolent și cu un life-style de invidiat.</div>
<div align="justify">
Deși nu este animată de o admirație excesivă pentru Miron Cozma și nici gesturile ecologice de plantat panseluțe la Universitate nu sunt exact ceea ce își propusese ca proiecte de viitor, totuși doamna fostă avocat a stat (îndelung), a cugetat (îndelung) și a decis (într-o clipită) că un serviciu la mină este, de fapt, ceea ce și-a dorit ea încă din fragedă copilărie, când, cu cosițele fluturând în adierea vântului*, admira funicularele (sau furnicularele?) de pe măgurile Coteștilor. (* dramatizare, n.a.)</div>
<div align="justify">
E drept că am zis LA mină, nu ÎN mină. Deși, după povestea cu armata, nici varianta asta nu m-ar mai fi surprins :)</div>
<div align="justify">
I-a mers bine la firma de contabilitate la care lucra, unde a învățat enorm și a fost și apreciată, totuși perspectivele acolo erau destul de limitate, iar gândul de a-și găsi un job într-o firmă de minerit nu i-a dat pace.</div>
<div align="justify">
Probabil că puțini înțeleg ce înseamnă mineritul în Australia. Este vorba de industria care aduce cele mai mari venituri acestei țări, îndeosebi în Western Australia, Northern Territory și Queensland. Resurselor naturale li se datorează faptul că în Australia criza financiară s-a resimțit mult mai puțin decât în alte părți. Salariile sunt printre cele mai mari (ex. un macaragiu care lucrează 'în nord' ia lejer un $200.000/an), perspectivele de avansare sunt foarte bune și munca de birou e relativ ușoară, deși presupune responsabilitate mare. Toate astea cu condiția să ajungi acolo, în branșă, pentru că (la fel ca în cazul majorității joburilor disponibile în oricare alt domeniu) experiența în meserie este unul din cei doi factori majori de care depinde succesul unui interviu. Al doilea factor este să ai o recomandare bună de la cineva care contează.</div>
<div align="justify">
Roxi nu avea nici una nici alta. În plus (sau mai bine zis în minus) nu avea nici măcar experiență în vreunul din cele două programe de contabilitate folosite de companiile mari din Oz. E vorba de SAP și Pronto.</div>
<div align="justify">
Dar cum asemenea flecuștețe nu pot împiedica o smeoaică adevărată să își împlinească visul, s-a apucat cumătra și a făcut un curs de Pronto (care a costat o mică avere, ce-i drept), și-a adus CV-ul la zi, după care s-a pus pe aplicat la joburile care apăreau.</div>
<div align="justify">
Surprinzător, unul dintre agenți a trimis-o la un interviu pentru un post la care aplicase mai mult așa, să nu îi pară rău că n-a încercat, pentru că în descrierea lui se cerea multă experiență în domeniu. Deși nu a primit jobul, totuși partenerii de discuție au felicitat-o și au asigurat-o că a făcut o bună impresie. Mă rog, la acel moment, gargara asta nu a încălzit-o prea mult.</div>
<div align="justify">
Șansa ei a fost că doar la câteva zile după aceea să apară, în cadrul aceleiași companii/consorțiu/sereleu/draci-laci un alt job, tot pe contabilitate, la care de data aceasta experiența părea să nu mai cântărească atât.</div>
<div align="justify">
Îndemnată de bărba-su, tovarășa aspirantă s-a apucat și a băgat un mail la băieții cu gargara pomeniți mai sus. Pe care, într-un mod politicos, i-a rugat să nu fie cârnați și să îi facă favoarea să o recomande pentru noul job, dacă tot au avut așa o părere bună despre ea la interviu.</div>
<div align="justify">
Iar oamenii au fost de cuvânt. I-au pus dorita 'pilă', iar al doilea interviu a fost mai degrabă unul formal. Și uite-așa s-a învârtit Roxi a noastră de un nou job pe care și l-a dorit extrem de mult.</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Acum, altă belea! Cum să-i dai vestea cea bună lu' coana mare la care lucra, că asta prinsese încredere în Roxana și deja începuse să plănuiască cum peste 9-10 ani o să se retragă din firmă, pe care urma să o lase pe mâinile ei și unei alte angajate. Și încă felurite asmenea basme și fantasmagorii.</div>
<div align="justify">
Pe de celalată parte munca de la birou devenise din ce în ce mai stresantă în ultima perioadă. Cu puțin timp în urmă șefa mutase firma din clădirea de birouri unde aveau sediul într-o casă destul de părăginită pe care o cumpărase în Victoria Park, în care a băgat bani cu găleata. Pe care îi vroia înapoi cât mai repede cu putință.</div>
<div align="justify">
Anunțul Roxanei, cum era de așteptat, nu a entuziasmat-o în prea mare măsură pe doamna patroană, care după ce și-a exprimat dezamăgirea a trecut la o serie de șicane mărunte în următoarele zile. După care a revenit cu o atitudine împăciuitoare, mieroasă și autocritică. Care i-a trecut și aia după vreo alte câteva zile, iar șicanele au reapărut.<br />
Deși era conștientă că va trebui să restituie banii pe cursul de Taxation care îi fusese plătit de firmă, Roxi a avut surprinderea să constate că i-au fost reținuți din salariu bani inclusiv pe orele pe care le-a petrecut studiind politica biroului (care erau trecute în jurnal la rubrica <i>Training</i>). De asemenea a dat banii înapoi pe orele pe care ea le-a petrecut învățându-le pe alte colege diverse chestii, pentru că și acelea erau trecute tot la aceeași rubrică. În fine... Rahaturi. I-am zis sa nu le mai ia în seamă și să fie fericită ca și-a găsit un job care dincolo de faptul că e plătit mai bine (din octombrie probabil că o să câștige la fel cât mine, dacă nu cumva m-o și întrece, Doamne-ajută!) este și mult mai relaxat. Așa că va avea toate condițiile să își continue masterul la același nivel ca până acum (primele două examene le-a luat cu 'high distinction', mânca-o-ar tata de contabiloasă!).</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Cum nu puteam rămâne mai prejos, am decis și eu să investesc în propria-mi educație și pregătire profesională.</div>
<div align="justify">
Așa că m-am apucat și eu de niște cursuri. Dublă specializare: kempo jiu-jitsu și BJJ (brazilian jiu-jitsu). Că nu știi niciodată peste ce clienți recalcitranți dai când proiectezi case :)</div>
<div align="justify">
Nu e doar un alt pitic sporadic ce și-a croit drum pe creierașul meu, e chiar o chestie pe care mi-am dorit de mult să o fac și am tot amânat-o la nesfârșit. Dar cum aici în Australia în familie ne-am propus să derulăm politica 'mai bine mai târziu decât niciodata', uite că acuși la treișunu de ani bătuți pe muchie am început să dau cu karata un entuziasm și o determinare de care sunt mândru cu adevărat.</div>
<div align="justify">
E drept că începutul a fost mai greu, iar în primele lecții între mine și <a href="http://www.youtube.com/watch?v=RR4TIYEAmIk">Kung Fu Panda</a> probabil că erau mai multe asemănări decât deosebiri, însă încet-încet mă dau pe brazdă. Ca dovadă că între timp am reușit și să iau centura galbenă în kempo (mamă, cât timp a trecut de când n-am mai scris pe blog, vere...).</div>
<div align="justify">
În ciuda celor câteva vânătăi și contuzii cu care (inevitabil) m-am procopsit nu am de povestit decât de bine despre noul meu hobby. Colegii (majoritatea mai tineri decât mine, bineînțeles) sunt oameni destoinici și interesanți, proveniți din toate mediile sociale. Iar instructorii, ce să mai... Sensei Mike (centura neagra 2 DAN în jiu-jitsu) este o enciclopedie ambulantă în ceea ce privește artele marțiale (și coleg cu mine de serviciu), iar sensei Diogo (centura neagra si campion mondial de BJJ) este un adevărat fenomen în ceea ce privește pregătirea fizică și psihică.</div>
<div align="justify">
Am înnebunit-o de cap pe biata nevastă de când cu noua mea activitate. Mai ales în primele zile. Îmi amintesc că biata de ea se uita jumătate înspăimântată, jumătate compătimitoare la mine cu ce zâmbet larg și cu cât entuziasm îi povesteam ce moduri inovative de sugrumare a adversarului am mai învățat. Acum s-a mai obișnuit, chiar mă lasă uneori să exersez cu ea. Și dacă ea nu e disponibilă îl am oricând pe Bambusică drept sparring partner de rezervă :)</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
În rest, la serviciu - ca la serviciu. Piața imobiliară a cam scăzut și aici, terenurile se vând mai greu, iar în construcții lucrurile se mișcă mai greu ca anul trecut. În firmă au existat și câteva concedieri/detașări în alte firme din corporație De la noi din Design a fost dat afară indianu' care își trăgea mucii cu sete și a fost detașat la o firmă-satelit un Senior Designer. De cel din urmă îmi pare rău că a plecat, de bietu' indian nu pot spune că mă prăpădesc de dorul lui, mai ales că atitudinea pe care o avea față de colegi și mai ales față de job prefigura că puricii pe care avea să-i mai facă în birou nu aveau să mai fie prea mulți.</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Interesant e că totuși numărul de proiecte care vin nu pare să fi scăzut de când cu această recesiune. E drept că nu toate se concretizează, dar acum că suntem mai puțini avem mai mult de muncă. Ceea ce nu e chiar rău, că așa am mai făcut niște ore suplimentare și am mai câștigat niște bani în plus. Bașca șeful meu m-a cooptat să îl ajut la conceptul casei sale și, mai nou, mi-a încredințat designul casei unor barosani din firmă. Așa mai împușc niște bile albe la șef și am parte și de proiecte mai 'high-end' :) </div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Tot legat de serviciu mi-am adus aminte să povestesc ce sistem de 'alimentație publică' există la noi în birou: pe o masă în Construcții, pe una la copiatoare și pe alta în sala de mese se gasesc niște cutii pline cu diverse ciocolățele, o listă de prețuri și un plic cu bani. Ai poftă de cioco? Te duci la cutiuță, donezi cât face în plicul milei și te autoservești. <a href="https://picasaweb.google.com/andu.smeu/NewNorcia#5497460746649302562">PLZ PAY HERE</a> reloaded.</div>
<div align="justify">
Deși pe nivelul nostru lucrează cel puțin vreo 60-70 indivizi, iar cutiile cu dulciuri nu sunt supravegheate video, nu cred că ar concepe nimeni să ia măcar o bombonică de acolo fără să o plătească. Iar gândul acesta în sine e foarte reconfortant.</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Revenind la imobiliare, scăderile de prețuri ne dau ceva speranțe că ne vom permite și noi în viitorul nu prea îndepărtat să ne cumpărăm o casă. La fel ca Marius cel Navigator & Co., care nu cu mult timp în urmă și-au atins scopul și s-au mutat la 'casa pe pământ' pe care și-o doreau. Ne bucurăm foarte mult pentru ei și așteptăm (încă) să inaugurăm pianina (după ce deja am inaugurat frigiderul cu bere, grătarul, masa și scaunele, frigiderul, scaunele, frigiderul, toaleta, frigiderul, toaletaa, friii... s.a.m.d.)</div>
<div align="justify">
La noi o să fie mai greu cu decizia asupra casei, că dacă în general eu și Roxi avem idei relativ asemănătoare, în privința asta se pare că suntem în deplin dezacord. Ea vrea casă mare, nouă, pe pământ, cu o curte mare, într-o suburbie aproape de serviciul și școala ei. Eu vreau casă nu prea mare în aer (adică apartament) într-un bloc mișto în centru. O să vedem cum evoluează negocierile și la ce compromis ajungem (aici s-ar putea ca până la urmă tehnicile de jiu-jitsu să se dovedească folositoare). </div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Despre Australia în general ce ar mai fi de povestit? Tot așa departe se află, acum se organizează un recensământ să ne mai numere (să vadă dacă suntem toți), dolarul australian e în continuare binișor peste cel american, iar în Perth am avut parte de una dintre cele mai umede ierni din ultimii ani (după ce anul trecut a fost una din cele mai uscate). A plouat foarte mult lunile astea, dar sperăm ca spre sfârșitul lui august să se facă frumos, mai ales că atunci vom participa iar la City to Surf.</div>
<div align="justify">
Dacă tot am avut parte de ploaie și acum trebuie să merg cu mașina la serviciu în zilele în care am antrenamente am descoperit că și aici, la orele de trafic intens se produc blocaje. Mai ales când plouă. Mi s-a întâmplat de vreo două ori să întârzii mai mult de 15 minute decât era inițial estimat de GPS. Pare o glumă față de ororile bucureștene, pe care mi le aduc încă bine aminte. Și încă o mică diferență: de ambele dăți când am stat blocat în trafic (și nu numai atunci) au auzit în preajma mea exact același număr de claxoane nervoase: zero. </div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Anunț: am de dat moka un computer (doar unitatea centrală, fără monitor și restul) oricui ar avea nevoie de el. P4 1600MHz, 1Gb RAM, 30 Gb, GeForce4. Dacă nu găsesc doritori îl o să îl expediez înapoi pe marginea străzii, unde l-am găsit inițial.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-63797781367581309942011-05-06T00:40:00.005+08:002011-05-08T22:58:24.550+08:00Noi intâmplări şi peripeţii de Jos-Sub*<div style="text-align: justify;"> <br />
B'ziua**</div><div style="text-align: justify;">După o perioadă cam agitată cangurul negru revine la 'Big Brother' cu noi istorioare şi fapte de arme.</div><div style="text-align: justify;">În general viaţa de aici curge liniştit, fleoşca-fleoşca, singura problemă de care ne-am mai lovit în ultima vreme fiind timpul liber insuficient. Nu atât în cazul meu cât în cel al consoartei, care se luptă vitejeşte de trei ori pe saptămână, după serviciu, cu masterul si cursul de taxation. De fapt acum o să urmeze o perioadă şi mai grea, că la sfârşitul lui mai va avea două examene grele, dar trage(m) tare înainte. Până acum i-a mers excelent, chiar dacă am mai scos-o eu din ritm în câteva weekend-uri în care îşi făcuse planuri că va sta numai cu burta pe carte şi nu va ieşi din casă.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Prima dată am reuşit să o păcălesc pe la sfârşitul lui martie, tot înainte de un examen. Îmi doream să mă înscriu la Freeway Bike Hike, cursa (impropriu spus) de biciclete în scop caritabil pentru bolnavii de astm, la care anul trecut participasem ca voluntar. Singur, că de câte ori îi pomeneam jumătăţii despre asta îmi spunea că ea n-are nene timp şi punea iar placa aia cu învăţatu' şi cum o să pice ea examenele. Ca pe vremuri în facultate... Decisesem, aşadar, să mă înscriu numai eu la cursa de 30km, cea mai spectaculoasă, care pleca din East Perth, traversa tunelul de pe autostradă şi se termina în centrul Joondalup-ului (acolo unde era finişul, de altfel, şi pentru cursa de 60km şi cea de 10km). Când aproape terminasem înscrierea pe internet şi mă pregăteam să plătesc taxa, am zis să o mai întreb totuşi o dată pe studioasă dacă nu cumva şi-o fi schimbat părerea. Şi cum pesemne că exact în acel moment tocmai adia puţin vântul, uite că din senin i-a picat fetei fisa că poate o plimbare pe bicicletă în weekend ar fi exact ce i-ar trebui să mai scape de stres. A pus însă condiţia să ne înscriem la cursa de 10km, nu la cea de 30, că îi era frică să nu se obosească peste măsură. Degeaba am încercat să-i explic faptul că 10km e mai nimic şi că în cursa aia se vor înscrie o mulţime de familii cu copii, printre care vom ajunge să facem slalom, ea nu şi nu, ori cursa de 10km împreună, ori mă duc singur.</div><div style="text-align: justify;">Cum biciclitul solitar poate deveni plictisitor şi cum ştiam că îi va prinde bine şi ei o zi la aer liber i-am făcut şi de data asta 'catârul' (copyright Oana Z.). Lucru pe care aveam să îl regret amarnic în ziua cursei, când ne-am trezit la linia de plecare înconjuraţi de un ocean de puradeime strident colorată şi degrabă claxonatoare din clopoţeii de pe micile lor biciclete împodobite ca nişte sorcove.</div><div style="text-align: justify;">Din mijlocul căştilor rozalii frumos decorate cu căpşunele şi peştişori lor se ivea semeţ Andu al meu, cu echipamentul lui profi, alături de alţi câtiva tătici/mămici/bunici agitaţi, cu sarsanalele pe ei şi fluturând prin aer biberoane, sandvişuri, sticluţe cu apă, loţiune de soare şi alte bunătăţi.</div><div style="text-align: justify;">Cursa în sine a fost uşoară dar palpitantă, pentru că autostrada cu ale sale 3 benzi (plus una de rezervă) s-a dovedit neîncăpătoare pentru hoarda de căpşunele care descriau imprevizibil tot felul de traiectorii sinusoidale (sau cosinusoidale, după funcţie).</div><div style="text-align: justify;">Chiar şi aşa a fost binevenită ieşirea cu bicicletele, iar după o scurtă oprire la Finish în Joondalup am prelungit-o ca să ne reîntoarcem la maşină, făcând şi o scurtă oprire la un 'garage sale' (pricinuită de faptul că ne-am rătăcit printr-o suburbie). Să fie ziua completă am mers apoi la plajă în Hillarys, că nu mai făcusem o baie de când plecaseră ai noştri.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">După alte câteva săptămâni (în care doar ne-am mai învârtit pe ici-colo) am mai reuşit să mai găsesc un pretext pentru un weekend departe de casă. De data asta m-am oferit să particip ca şi oficial (sună destul de pompos, trebuie să recunoaşteţi) la etapa de raliu pe macadam organizat în Nannup, aproape de Busselton. Invitaţia mi-a fost făcută de una dintre colegele de serviciu, care în timpul liber se ocupă cu organizarea acestor evenimente în WA.</div><div style="text-align: justify;">Deşi ideal ar fi fost să plecăm spre Busselton de vineri seara, pentru că sâmbătă dimineaţa la 8 era întâlnirea în Nannup, planurile ne-au fost date peste cap de un grătar ce urma să se organizeze la Roxi la birou şi care a fost contramandat în ultimul moment. Aşa că am fost nevoiţi să ne trezim sâmbătă cu noaptea-n cap şi să îi dăm pedală aproape 300km spre sud că să ajungem la timp. Deşi ne-am luat mai bine de o oră marjă de eroare era cât p'aci să întârziem. Mai întâi din pricina unei bariere buclucaşe din Bunbury unde am aşteptat vreo 20 minute consternaţi când îi vedeam pe alţii că se întorc din drum, până când, văzând că se îngroaşă gluma şi trenul nici gând să treacă, am ales să facem la fel şi să găsim un ocoliş. Pe urmă am luat iar ţeapă din cauza nenorocitului de GPS, care şi de data asta ne-a făcut figura şi în mijlocul unei păduri ne îndemna să facem stânga pe un drum inexistent. Am ales atunci să ne încredem mai degrabă în drumul mai lung dar cunoscut, motiv pentru care am mai făcut un ocol considerabil până am ajuns în Nannup, cu 5 minute mai devreme de ora întâlnirii (suficient şi pentru un pipilică). Chiar dacă fusesem pe fugă am rămas încântaţi de frumuseţea drumurilor de pe coclaurile australiene dimineaţa în zori.</div><div style="text-align: justify;">În Nannup am făcut joncţiunea cu 'echipa Hotel' (aşa era botezată cea de pe 'speciala' noastră) şi am plecat împreună în coloană pe traseu. Deşi ne era necunoscut până acum, sătucul acesta şi împrejurimile lui ne-au suprins prin peisajul idilic. Regiunea e foarte deluroasă, asemănătoare întrucâtva zonei Muscelului de unde ne revendicăm originile, iar până la locul în care am fost desemnaţi să 'oficiem' erau de urcat câteva pante cu adevărat abrupte. Am făcut o afacere bună cu noua maşină 4x4, că dacă am fi mers cu buburuza japoneză (lucru care nu ar fi fost imposibil) cred că nici acum nu mai auzeam sfârşitul beşteliturilor din partea nevestei.</div><div style="text-align: justify;">Sarcina noastră de oficiali cu ecuson era cât se poate de simplă: trebuia să închidem un drum forestier şi să ne asigurăm că nu sare nimeni pe traseu în timpul raliului. Cum nu era nici ţipenie de om prin preajmă şi cum pe drumul pe care l-am închis cred că oricum nu circulă mai mult de o maşină-două pe săptămână, treaba a mers ca unsă.</div><div style="text-align: justify;">Până la începutul cursei aveam de pierdut vreo două-trei ore, timp pe care eu l-am folosit în principal ca să fac <a href="https://picasaweb.google.com/andu.smeu/NannupForestRally2011#">poze</a> şi Roxi ca să lase impresia că învaţă. De fapt ne-am tot fâţâit de colo-colo, am mai sporovăit vrute şi nevrute şi ne-am tolănit la soare, nerăbdători să vedem maşinile şi motocicletele.</div><div style="text-align: justify;">Ce minunat era când liniştea deplină din vârful dealului pe care ne aflam era brusc întreruptă de zgomotul pătrunzător al motoarelor ce curse, urmat de norii de praf cărămiziu pe care maşinile îl ridicau când treceau! Singurele 'incindente' ale zilei au fost pricinuite de doi canguri neglijenţi care au trecut strada ţopăind fără să-mi ceară voie în prealabil, urmaţi la scurt timp şi ceva distanţă de un păsăroi emu tacticos.</div><div style="text-align: justify;">După terminarea etapei ne-am alăturat din nou coloanei şi am avut ocazia să facem împreună traseul care s-a dovedit unul extrem de dificil, îngust şi cu multe zone de nisip moale. Eu eram în culmea fericirii (că am apucat astfel să îmi 'botez' maşina), Roxi mai puţin, că se temea să nu cădem de-a berbeleacul în prăpastie (lucru de altfel imposibil luând în considerare puzderia de copaci de pe margine).</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-H7eToIoY5Es/TbAhFF1L1JI/AAAAAAAAZXs/p0iNdOMQ9Vg/s1600/2011-04-16+11-34-33_2.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://2.bp.blogspot.com/-H7eToIoY5Es/TbAhFF1L1JI/AAAAAAAAZXs/p0iNdOMQ9Vg/s320/2011-04-16+11-34-33_2.JPG" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Ne-am reîntors în Nannup, un sătuc minuscul dar destul de cochet şi bine pus la punct pentru cei doritori să-l viziteze. Strada principală devenise paddock pentru echipele mai mari, iar pe celelalte străduţe zumzăneau necontenit celelalte maşini de curse. Am avut bucuria şi onoarea să îl întâlnesc în Nannup şi pe Răzvan Vlad, un pilot conaţional cu noi, pe care îl felicit pentru rezultatul excelent pe care l-a avut la grupa N. Răzvan şi copilotul său de numai 16 ani, Daymon Nicoli, pilotând maşina cea mai puţin puternică (foto), au câştigat clasa 2WD ARC şi conduc în prezent campionatul australian la această categorie. Pentru cei interesaţi puteţi găsi mai multe detalii pe site-urile <a href="http://www.maxyrally.com/">MaxyRally</a> şi <a href="http://www.rallywa.com/">RallyWA</a>.</div><div style="text-align: justify;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-FtxJVg8hP7o/TbAkWmyMAAI/AAAAAAAAZcY/el2My30xNXs/s1600/2011-04-16+21-23-03.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-FtxJVg8hP7o/TbAkWmyMAAI/AAAAAAAAZcY/el2My30xNXs/s200/2011-04-16+21-23-03.JPG" width="133" /></a>După o scurtă plimbare prin Nannup am plecat spre Busselton, unde ne rezervasem o cameră la un hotel ieftin şi care ne aşteptam să fie şi cam prost. Din fericire nu a fost chiar aşa. În afară de faptul că se afla cam la perferia localităţii iar mobila era cam veche şi scorojită (însă probabil hi-tec la vremea ei, dovadă aparatul de radio încastrat în noptieră :), totuşi camera era curată, iar complexul avea cam de toate (restaurant, piscină acoperită, terenuri de tenis, baschet şi minigolf). Unde mai pui că oceanul se afla la 25-30m de camera noastră. Având în vedere că dacă rezervi din timp poţi găsi o cameră chiar şi la 60$/noapte cred că merită pe deplin. Ca şi comparaţie locul într-un caravan park e vreo 25$/noapte (la care se mai adaugă şi 100-120$/zi închiriatul rulotei).</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-w0G1E2o3urQ/TbAkLFNimKI/AAAAAAAAZbo/34bbQG8--5Y/s1600/2011-04-16+18-31-42.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://2.bp.blogspot.com/-w0G1E2o3urQ/TbAkLFNimKI/AAAAAAAAZbo/34bbQG8--5Y/s320/2011-04-16+18-31-42.JPG" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Seara am ieşit la o plimbare prin Busselton, unde am descoperit entuziasmaţi că se terminaseră reparaţiile la pontonul lung de aproape 2km, mândria oraşului. Vremea era ideală (deşi cam umed), iar pe ponton trebuie că erau sute de oameni ieşiti la pescuit nocturn, care mai de care mai diferiţi, majoritatea cu târla de copii după ei şi/sau cu berile în lăzile frigorifice (denumite esky, după numele celei mai răspândite companii producătoare), unii mai bătrâni în baston sau în cărucioare cu rotile, dar atmosfera nu putea fi mai relaxa(n)tă.</div><div style="text-align: justify;">Deşi mi-ar fi făcut plăcere să stăm pe ponton până la miezul nopţii ne-am grăbit totuşi să prindem şi cursele nocturne de maşini de pe malul oceanului, eveniment conex cu raliul. Ce şi-ar fi putut dori mai mult de la viaţă un împătimit al maşinilor aşa ca mine?</div><div style="text-align: justify;">Ziua a doua a semănat cu prima, dar din păcate a cam plouat mărunt, chestie care ne-a obligat să ne petrecem dimineaţa mai mult în maşină, la un film pe laptop. După care, până au trecut toate maşinile, Roxi a băgat şi un somn zdravăn. Am mai rămas în Nannup doar cât să vedem premierea. Singura chestie care ne-a stricat cheful a fost un benzinar nenorocit, hoţ şi necioplit care ne-a înşelat cu vreo 12$. E drept că şi din vina noastră, că nu am fost atenţi, dar asta din cauză că disperatul ăla ne-a pus el benzină şi apoi ne-a zorit să mutăm maşina de frică să nu se facă coadă la pompă şi să nu cumva să îi plece clienţii la Caltex-ul de peste drum. 12$ sunt mai nimic, înseamnă vreo 3-4 pâini, dar nu de bani era vorba, ci de dezgustul pe care ni l-a provocat acel găinar. Noroc că pe aici nu te loveşti prea des de asemenea reprezentanţi ai umanităţii.</div><div style="text-align: justify;">Am ajuns terminaţi de oboseală seara acasă, după mai mult de 800km străbătuţi în cele două zile. Cu gândul înainte la marea evadare ce urma să aibă loc, plănuită încă din septembrie.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Anume (mini) vacanţa în Queensland, pe Gold Coast.</div><div style="text-align: justify;">Anul acesta am avut noroc că s-au legat 5 zile libere (Vinerea Mare şi luni după Paşte, iar cum Anzac Day a picat în weekend, am primit şi marţi liber). Aşa că ne-am mai luat 3 zile de concediu şi am reuşit să punem cap la cap 10 zile de vacanţă. De care aveam şi unul şi altul mare nevoie, că la ce săptămână infernală am avut înainte de ea... La serviciu am băgat cărbuni la greu, iar joi chiar înainte de a decola spre Brisbane am făcut şi 5 ore suplimentare. Acum, dacă stau să mă gândesc, s-ar putea să par penibil văitându-mă că am muncit 13 ore într-o zi, mai ales că pe când eram în România Roxanei nu i se întâmpla deloc rar lucrul acesta. Atât doar că în cazul ei nu erau plătite :)</div><div style="text-align: justify;">Oricum, revenons a' nos kangarous. Împreună cu Bogdan, Diana şi cele două adorabile moştenitoare am luat avionul de noapte către coasta Pacificului. Zborul a fost tare obositor, iar Roxana a dârdâit în permanenţă de frig, însă cum-necum am ajuns dis-de-dimineaţă în Brisbane, unde (la acel moment) era soare şi frumos. Maşina pe care o rezervasem în prealabil la Thrifty, un van Toyota Tarago (ha!) s-a transformat subit într-un Kia Grand Carnival. O balearcă mare şi albă, dar aproape nou-nouţă şi cât se poate de potrivită pentru grupul nostru.</div><div style="text-align: justify;">N-am mai zăbovit prea mult şi am pornit entuziasmaţi către Gold Coast. Drumul nu e prea lung, iar singura surpriza a fost că a trebuit să ne înregistrăm (civilizat, pe internet) ca să plătim taxele de autostradă. Spre deosebire de WA, unde autostrada e mo-ka.</div><div style="text-align: justify;">Pe Gold Coast am ajuns cu bine iar hotelul a fost ok (nimic de reproşat cu excepţia imaginii arhitectonice de ansamblu, care era de-a dreptul deplorabilă, iar parcarea de la subsol era foarte înghesuită, mai ales pentru un camion precum al nostru).</div><div style="text-align: justify;">Până ne-am aranjat noi toate cele, plus cât am mai băgat un pui de somn, a trecut timpul. Şi-a tras între timp şi-o ploaie zdravănă, dar care s-a oprit repede. Seara am ieşit să ne plimbăm prin Surfers Paradise, care este într-adevăr un loc foarte interesant, eminamente turistic. Comparaţia cu WA/Perth nu îşi are niciun rost. În timp ce în Perth sunt doar vreo două hoteluri cu vreo 10 etaje în Scarborough Beach, Surfers Paradise e o mega-staţiune compusă din zeci de hoteluri mai înalte de 20 de etaje, adevăraţi zgârie-nori. Străzile, barurile şi magazinele erau pline de lume, peste tot era o forfotă generală, agitaţie, aglomeraţie. Ca la mare...</div><div style="text-align: justify;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-BJiLVo_8wj8/TbvJxvP83JI/AAAAAAAAZkE/1o40m-rHvaQ/s1600/2011-04-23+08-31-44.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-BJiLVo_8wj8/TbvJxvP83JI/AAAAAAAAZkE/1o40m-rHvaQ/s320/2011-04-23+08-31-44.JPG" width="238" /></a>A doua zi ne-am trezit devreme şi am plecat să vizităm Australia Zoo. Era printre obiectivele noastre favorite, mai ales datorită admiraţiei pe care i-o purtăm remarcabilului şi regretatului Steve Irwin.</div><div style="text-align: justify;">Şi de data aceasta peisajele aproape alpine din apropierea destinaţiei au contribuit la reuşita excursiei.</div><div style="text-align: justify;">Despre Australia Zoo este necesar să spun că nu este o grădină zoologică în sensul tradiţional, cu animalele închise în cuşti. Desigur că există îngrădituri (că doar nu o să lase lumea să se plimbe printre crocodili ca pe bulevard) dar se poate observa că ideea de bază e aceea de a reduce la minim obstacolele care ar putea împiedica animalele să îşi trăiască viaţa într-un mod cât mai natural cu putinţă.</div><div style="text-align: justify;">Spectacolele de hrănire ale crocodililor şi tigrilor au avut ca prim obiectiv educarea publicului cu privire la aceste specii, iar hrănirea elefanţilor a fost favorita zilei pentru Roxi.</div><div style="text-align: justify;">De remarcat sunt şi locurile în care vizitatorii pot interacţiona (de regulă controlat) cu animalele precum cangurii, koala, broaştele ţestoase uriaşe, cămilele, poneii, elefanţii, wombaţii, alpacele, oposumii ş.a.m.d.</div><div style="text-align: justify;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-8PdSFSfv6xM/TbvQ3D00CSI/AAAAAAAAZsU/eSjW4e5AW1M/s1600/2011-04-23+13-00-OF.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="131" src="http://2.bp.blogspot.com/-8PdSFSfv6xM/TbvQ3D00CSI/AAAAAAAAZsU/eSjW4e5AW1M/s200/2011-04-23+13-00-OF.JPG" width="200" /></a>Să nu-l uităm nici pe <a href="https://picasaweb.google.com/andu.smeu/VacantaPeGoldCoast#5601296300694234034">crocodiulul Cameron</a>, colţosul de la locul de joacă, cel care stă mereu cu gura mare încercând să mai impresioneze câte un copilaş naiv ce nu realizează că sub spoiala fioroasă nu e decât ipsos, butaforie.</div><div style="text-align: justify;">Australia Zoo e loc cu adevărat special, unde ne-am simţit de milioane, iar Steve ar fi cu siguranţă mândru să vadă ceea ce soţia sa Terri şi copiii săi Bindi şi Bob continuă acolo.</div><div style="text-align: justify;">După aşa o zi plină de peripeţii am oprit în centrul Brisbane-ului să halim ceva şi să ne mai clătim ochii. Chiar dacă era deja întuneric afară totuşi am avut destule de admirat în centrul oraşului, precum câteva străzi pietonale comerciale, piaţete bine structurate cu piese de mobilier urban interesante şi clădiri vechi într-o bună simbioză cu altele noi, avangardiste.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Următoarele zile am hotărât să le dedicăm parcurilor tematice celebre de pe Gold Coast. Am început cu Movie World, unde chiar lângă intrare se afla un turn înalt de vreo 80m numit Batman Escape. Atracţia era că te aşezai într-un scaun ataşat unei platforme care, după o numărătoare inversă în suspans, se lansa în sus către cer cu o viteză ameţitoare. Iar când ajungeai aproape în vârf plaforma cu scaune decelera brusc şi cădea liber înapoi spre sol, lăsându-şi pasagerii pentru o fracţiune de secundă în stare de imponderabilitate. Văzut de departe nu părea mare lucru, dar pentru cei cu rău de înălţime (printre care ne numărăm şi noi într-o anumită măsură) e destul de terifiant. Eu însă am avut încă o dată noroc cu Roxi. După ce în timp ce stăteam la coadă făcea pe Mihai Viteazu când mai auzea pe câte unele că ţipă de spaimă, se pare că în cele din urmă au ajuns-o descântecele bietelor nefericite. Aşa se face că de la lansare şi până aproape de final a tras iubi meu un recital pe cinste, cum nu mai auzisem până acum din partea-i. Fapt care, combinat cu adrenalina care-mi pompa valuri-valuri prin toate furtunele şi conductele, mi-a provocat un râs cu hohote, cum nu mai râsesem de mult. Am aşteptat noi peste trei sferturi de oră să-l vedem pe Batman-Batman, dar a fost pe cinste!</div><div style="text-align: justify;">După asta mai băgat un tur în buşteanul plutitor, al cărui punct culminant era o cădere aproape verticală într-un bazin (încă o oră la coadă), apoi un roller-coaster cam răsuflat, mai mult pentru de copii (dar acolo era coada mai scurtă), başca un scurt film 4D (nu cine-ştie-ce) şi cam asta a fost ziua.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-ikBFd3MiaX4/TbvUWrTdXAI/AAAAAAAAZ28/zsYL-uJN8lg/s1600/2011-04-25+12-18-42.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="133" src="http://2.bp.blogspot.com/-ikBFd3MiaX4/TbvUWrTdXAI/AAAAAAAAZ28/zsYL-uJN8lg/s200/2011-04-25+12-18-42.JPG" width="200" /></a></div><div style="text-align: justify;">Plănuisem pentru luni după Paşte să mergem la Sea World, un alt parc de distracţii, dar cum avea program scurt în acea zi am mers să vizităm ultimul etaj (77) al clădirii Q1, cea mai înaltă din Surfers Paradise şi de asemenea cea mai înaltă clădire rezidenţială din lume. Am avut inspiraţie, că vremea era (încă) frumoasă. Panorama a fost într-adevăr uluitoare, aşa că am petrecut acolo o bună bucată de vreme, încercând să prind unghiurile/lumina ideală pentru <a href="https://picasaweb.google.com/andu.smeu/VacantaPeGoldCoast#">fotografii</a>.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-sg53SO_dkCw/TbvWF3qHm4I/AAAAAAAAZ6w/OAqdN-GVFyA/s1600/2011-04-25+17-20-14.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="132" src="http://4.bp.blogspot.com/-sg53SO_dkCw/TbvWF3qHm4I/AAAAAAAAZ6w/OAqdN-GVFyA/s200/2011-04-25+17-20-14.JPG" width="200" /></a></div><div style="text-align: justify;">Ca şi observaţie subiectivă (poate şi din cauză că cerul nu era senin) am remarcat culoarea închisă, ternă a oceanului pe Gold Coast în comparaţie cu vărul său de pe coasta de vest. Cum am spus, subiectiv... </div><div style="text-align: justify;">După o porţie de clătite şi alta de ploaie (urmată de un curcubeu) am revenit la etajul 77 pentru admirarea panoramei nocturne a oraşului, care era cel puţin la fel de spectaculoasă ca cea diurnă.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">În ziua ce a urmat am reuşit să ajungem la Sea World, un parc de distracţii de nota 10, care merită cu prisosinţă să fie vizitat. A spune despre spectacolul cu delfini de acolo că este uluitor este prea puţin. Iar faptul că vizitatorii (în special copiii) au posibilitatea să experimenteze cum e să fii în acelaşi bazin cu delfini dresaţi, care ştiu să facă tot felul de giumbuşlucuri, cred că nu-i de colea. De amintit că la fel ca la Australia Zoo, în timpul spectacolelor cu public se focaliza foarte mult atenţia pe educarea cu privire la aspectele ecologice ce ţin de conservarea speciilor.</div><div style="text-align: justify;">Altceva? Păi ne-am plimbat cu barca cea cu fundul de sticlă prin bazinul cu rechini, am admirat ursul polar, pinguinii, spectacolul cu lei de mare şi ne-am plimbat cu trenuleţul în jurul parcului. Singura mare problemă a fost că de pe la amiază a început nene să-i toarne... Nu încontinuu, ci în reprize întrerupte de câteva raze de soare. Cu această ocazie ne-am cumpărat pelerine de ploaie, în mod clar achiziţia cea mai inspirată pe care am făcut-o pe Gold Coast. Chiar şi cu ele tot ne-a murat ploaia, noroc că lângă corăbiile piraţilor se afla un 'uscător de oameni' care în schimbul a 5$ ne-a mai zvântat şi încălzit un pic. Nu pentru mult timp, din păcate...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-RJ1xlLnL3Xc/TbvluUIEolI/AAAAAAAAaEg/VoGqzKIVcMc/s1600/2011-04-27+10-20-28.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-RJ1xlLnL3Xc/TbvluUIEolI/AAAAAAAAaEg/VoGqzKIVcMc/s320/2011-04-27+10-20-28.JPG" width="213" /></a></div><div style="text-align: justify;">Partea proastă e că ploaia asta a durat şi în ziua următoare, în care noi doi am mers pe Tamborine Mountain, să vedem cascadele. Am avut însă noroc în acea zi, pentru că reprizele de ploaie deşi erau destul de sănătoase totuşi nu ţineau prea mult. Între aceste reprize (cât de cât) am reuşit să vedem cascada cea mai frumoasă, aflată undeva la capătul unei poteci din pădurea tropicală (mai degrabă junglă).</div><div style="text-align: justify;">Un alt obiectiv interesant a fost peştera (artificială) cu viermi luminoşi. Nişte creaturi deosebit de interesante, a căror strălucire în întuneric se aseamănă ca intensitatea şi culoare cu cea a fibrelor optice (poate chiar asta erau, mai ştii, ne-or fi păcălit aia :).</div><div style="text-align: justify;">Ultimul obiectiv demn de remarcat pe Tamborine Mountain a fost Skywalk, un pod suspendat prin coronamentul copacilor. Punctul forte al traseului era o consolă situată undeva la vreo 30m de sol, deasupra unui pârâu. Peisajul era splendid şi am avut noroc şi de o perioadă însorită atunci, dar acestea nu au fost suficiente să o determine pe Roxi să se uite împrejur din cauză că era prea ocupată să se ţină strâns cu amândouă mâinile de balustradă, îngrozită de hăul de sub noi şi de faptul că structura metalică era destul de 'zglobie' şi se mişca.</div><div style="text-align: justify;">Norocul ei că drumul de întoarcere a fost mai uşor, am urmat o potecuţă ce traversa păduricea. Şi am ajuns cum nu se poate mai bine la maşină, că tocmai atunci iar a început răpăiala.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-qJ8S3Lx4vTg/TbvuU0_o1QI/AAAAAAAAaO4/Uq6lKBgJ_Sc/s1600/2011-04-28+12-39-15.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="133" src="http://1.bp.blogspot.com/-qJ8S3Lx4vTg/TbvuU0_o1QI/AAAAAAAAaO4/Uq6lKBgJ_Sc/s200/2011-04-28+12-39-15.JPG" width="200" /></a>Ultima zi în Surfers Paradise am petrecut-o la plimbare prin oraş, lălăind de colo până dincolo, încercând şi de data aceea să păcălim ploaia refugiindu-ne în câte un magazin când începea mai tare.</div><div style="text-align: justify;">De notat plaja superbă, dar cu valuri uriaşe (că nu degeaba i-o zice Surfers Paradise). De fapt ar trebui să-i zică Japanese Surfers Paradise, că doar pe de-alde de-ăştia kamikaze i-am văzut luându-se (cam fără succes) la trântă cu valurile.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Ultima zi de vacanţă pe coasta estică ne-am petrecut-o în Brisbane. Şi de această dată mai mult în maşină, la adăpost de ploaie. Am apreciat mai ales timpul petrecut la observatorul astronomic, unde am urmărit un documentar despre găurile negre proiectat pe cupola semisferică a observatorului. A fost o experienţă multimedia grozavă.</div><div style="text-align: justify;">După o scurtă plimbare prin grădina botanică (unde, desigur, ne-a prins iar ploaia) am pornit fuguţa să vedem oraşul de pe faimoasa platformă din dealul (ei îi zic muntele) Coot-Tha. Acolo am avut noroc de puţin soare, însă oraşul era cuprins de o negură apăsătoare.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div>Nu îmi dau seama ce le-a trebuit celor din Queensland să îşi scrie pe numerele de înmatriculare de la maşini '<i>Queensland - Sunshine State</i>'. îmi pare chiar ironic să dai mereu cu ochii de inscripţiile astea când afară e potop. Nu puteau să pună şi ei un koala, ceva, un delfin, pe Batman? Faptul că plouă mult nu l-am dedus noi din cele câteva zile petrecute acolo, ci ne-a fost relatat de mai toţi cei pe care i-am întâlnit şi cu care am mai intrat în vorbă. În primele zile de concediu e drept că nu a plouat decât o dată, însă nori cenuşii pe cer au fost în permanenţă, iar pe noi lumea ne felicita că '<em>b</em><i>ravo, ce vreme bună aţi prins</i>'...<br />
Trecând cu vederea peste vremea urâtă, la o observaţie superficială Brisbane mi s-a părut un oraş captivant, cosmopolit şi modern, dar strălucirea se pierde şi aici în momentul în care părăseşti centrul. Un detaliu pe care l-am observat este că suburbiile prin care am trecut (unele dintre cele mai aproape de centru) sunt alcătuite în mare majoritate de case din lemn (sistem caplama) pe piloţi, adică detaşate de sol. Presupun că motivul abundenţei acestor tipuri de case este direct legat de clima umedă şi caldă, detaşarea lor de sol asigurând o pardoseală uscată şi ventilaţie pe dedesubt. Cu toate astea imaginea lor nu e cea mai fericită pentru că faţadele sunt greu de întreţinut şi o bună parte sunt scorojite.<br />
<br />
</div><div style="text-align: justify;">Cam asta a fost prima experienţă în Queensland. Vacanţa noastră acolo s-a încheiat tot pe o ploaie torenţială, la aeroport existau temeri de furtună (şi deci întârzieri/amânări de zboruri), însă am ajuns cu bine acasă, unde în ziua ce a urmat am fost acoperiţi de un cer perfect, albastru şi senin, parcă pregătit special pentru noi.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Alte noutăţi pe scurt despre Australia: tocmai ce a fost desemnată a doua ţară din lume în care e bine să naşti un copil (după Norvegia şi înaintea Islandei), iar dolarul australian se cumpără în prezent cu 109 cenţi americani. Având în vedere că acum jumătate de an era mai slab cotat şi decât dolarul canadian, trebuie că e un semn bun.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">În încheiere vă prezint încă o bijuterie googleliferă prin intermediul căreia cineva a venit nas în nas cu acest blog: "<i>ce sa intamplat daca usa lu roxi daca nu batea vantul</i>". Comments anyone? </div><div style="text-align: justify;">*Down Under</div><div style="text-align: justify;">**G'day</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-63530142365336199162011-03-03T00:12:00.003+08:002011-03-03T13:00:29.119+08:00Cozile din South Perth<div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Când nu mai scriu nimic pe aici cu lunile, când mă apucă 'limbariţa'. Da, ştiu...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Doar că astăzi merită să consemnăm în catastiful istoriei o altă făptură care ne-a trecut pragul. Neinvitată, e adevărat, însă probabil ne-o fi mers buhul prin cartier că suntem români (despre care o lume întreagă ştie că le place să se considere oameni ospitalieri)...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Istorioara a început de fapt cu o zi în urmă, când în timp ce eu eram pe la Darie, pe care îl ajutam cu mutatul în noua locuinţă, am primit un telefon de la Roxana care era cuprinsă de spaimă. Găsise acasă pe jos ceva ce părea a fi o codiţă de şopârliţă. Prima suspiciune a căzut (cum era şi normal) pe Bambusică, nu doar pentru că el e oricum mai mereu suspectul de serviciu, dar şi întrucât probele forensice îl incriminau că o cioflecăise (cu poftă sau nu, asta nu am putut să determinăm cu exactitate, mai ales că nu existau alţi martori iar învinuitul a refuzat să facă orice fel de declaraţii în legătură cu ancheta).</div><div style="text-align: justify;">Bineînţeles că odată ajuns acasă a trebuit să inventez pe moment nişte scenarii absolut sci-fi despre cum ar fi putut acea codiţă ajunge acolo, doar-doar s-o mai linişti nevasta. Desigur că în toate aceste scenarii posesoarea de drept a organului abandonat la discreţia motanului nostru era deja de mult plecată de la locul incidentului. De la explicaţii simple si relativ plauzibile, cum că şopârla îşi lăsase coada drept pradă de război şi se refugiase afară pe sub uşa de la intrare (care are nişte lufturi prin care micile creaturi pot circula nestingherite, ca pe bulevard) şi până la scenarii complexe, care implicau răpirea de către extratereştri a făpturii decodificate, pe toate le-am încercat în scopul liniştirii consoartei şi readucerii ei la parametrii standard de funcţionare. Că m-a crezut sau nu e greu de speculat, dar având în vedere că venise obosită de la Zumba şi mai avea şi de învăţat, până la urmă a uitat de evenimentul acesta şi şi-a văzut de treabă.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Însă deznodământul a avut loc azi, nu cu mult timp în urmă. Pe când Roxi îşi făcea de lucru la calculator, eu am observat ceva dubios jos pe tocul uşii de la baie. Era o chestie mititică, maro deschis, ce se chinuia cam fără succes să se caţere pe perete.</div><div style="text-align: justify;">Biata şopârliţă bearcă a avut măcar norocul să nu fie descoperită nici de Roxana (caz în care cu siguranţă ar fi aflat toţi vecinii de aşa o întâlnire istorică, iar bietul animăluţ ar fi sucombat de pe urma şocului acustic izvorât din laringele soţiei), nici de dobermanul Bambusică (caz în care mica reptilă ar fi sfârşit cel mai probabil între ghearele fiarei, că altă coadă de rezervă nu mai avea asupra ei, să o lase drept şpagă ca prima dată).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Aşa că povestea se termină cu happy end. Fără să alertez ceilalţi colocatari ai apartamentului m-am dus tiptil în bucătărie, am luat o caserolă (transparentă) şi am capturat fără mari eforturi musafirul invalid, care fără coadă nu era mai lung decât un deget. Deşi mă bufnea râsul am încercat să rămân totuşi calm şi nemăgar atunci când i-am dat de ştire Roxanei, că mi-era că dacă fac vreun gest mai brusc îmi dă cu laptopul în cap :) Chiar şi aşa a tras biata o spaimă de moment, însă a acceptat până la urmă să meargă cu mine să eliberăm prizonierul înapoi la mă-sa natură. Adică pe malul râului, la vreo 100 metri de casă :) Dar era noapte şi nu cred să mai ţină minte drumul înapoi.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Şi uite aşa serile molcome se mai împletesc cu cele pline de adrenalină aici pe ţărmurile australiene. Că dacă nu prindem OTV, compensăm şi noi cum putem cu ce evenimente senzaţionale se nimeresc.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-4211921570337138582011-02-27T14:25:00.001+08:002011-03-03T13:31:17.893+08:00Prima pe 2011<div align="justify"> </div><div align="justify">Aproape să treacă vara (nu chiar, că mai ţine până prin mai) şi eu nu am mai scris de niciunele pe blog.</div><div align="justify">Nu pentru că nu aş fi avut ce, ba dimpotrivă, pe măsură ce am aşteptat s-au mai tot strâns. Însă cu musafirii pe cap nu prea am mai avut timp de altceva, iar după ce au plecat am avut de lucrat la nişte proiecte personale (la propriu, proiecte de arhitectură), care mi-au ocupat o bună parte din timpul liber. Şi nu că n-aş fi găsit eu un ceas-două să mai 'bag marfă' aicea, dar când aveam timp nu aveam chef/inspiraţie şi viceversa.</div><div align="justify">Astăzi însă am venit chitit să îndrept lucrurile şi să nu le las să degenereze (a se citi ultimele comentarii de la postarea precedentă).</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Deci! Prin urmare! Să începem de unde am rămas anu' trecut.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Fără îndoială pentru noi evenimentul cel mai important din ultima vreme a fost concediul. Pe care ni l-am petrecut împreună cu ai noştri, care şi-au luat inima-n dinţi şi desaga-n băţ şi au purces finalmente să dea ocol globului ca să-şi revadă progeniturile. Drumul le-a fost lung şi cu peripeţii şi la venire şi la întoarcere din cauza unui nenorocit de agent de turism din Bucureşti, dar nu o să insist asupra acestor neajunsuri mărunte care oricum nu au reuşit să ştirbească decât în foarte mică măsură amintirea celei mai frumoase perioade pe care am petrecut-o (până acum) împreună toţi şase.</div><div align="justify">Aşa că, în ciuda puhoiului de declaraţii mai mult decât pesimiste făcute de la momentul în care i-am anunţat că ne luăm tălpăşiţa în Australia şi până cu câteva luni în urmă (cum că ei nu vor ajunge la noi decât cine-ştie-când şi prin ce minune), cei patru părinţi ai noştri s-au trezit într-o bună zi cu capul în jos, epuizaţi şi asudaţi de căldură în miezul iernii pe aeroportul din Perth. De unde i-am pescuit cu tot cu bagaje.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Săracii, în loc să se mai dezmeticească, în primele zile au fost mai mult descumpăniţi. Prima surpriză pe care le-o pregătisem a fost să-i aducem de la aeroport cu noua <a href="https://picasaweb.google.com/andu.smeu/CuMusafiriiPeCapVol2#5560555219540354114">maşină</a> pe care o cumpărasem cu câteva săptămâni bune înainte de venirea lor şi a cărei existenţă a fost ţinută secretă până la acel moment. Nu că nu ne-am fi descurcat noi doi doar cu Toyoţica (care acum a devenit 'Toyoţica Roxanei'), dar ştiind că ne vin aşa musafiri de vază, pe care nu puteam să nu-i plimbăm peste tot, am zis că încă o maşină în ogradă nu are cum să ne strice. Desigur că ar fi existat varianta să închiriem încă o maşină pe perioada cât au stat ei aici (o lună), dar am vrut să evităm discuţiile exasperante de genul: "<i>Lasă mamă, ce să mai daţi atâţia bani să închiriaţi maşină ca să mergem colo, lasă că am văzut în poze. Mai bine stăm acasă şi ne plimbăm frumuşel p'icea, pe malul râului.</i>"</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Aşa că ne-am fixat un buget (care la început era de vreo 3000 de para, dar apoi a crescut semificativ, de vreo 3 ori) şi ne-am apucat să facem piaţa. Auto. Cum pe Roxana a luat-o guriţa pe dinainte când am cumpărat Toyota şi, ca să mă convingă să o luăm, declarase că aceea va rămâne maşina ei şi că următoarea va fi la alegerea mea, a rămas pe subsemnatul sarcina noii achiziţii. Deşi la banii aştia se găsesc o sumedenie de maşini bunicele şi destul de noi, ADN-ul familiei m-a tras către o maşină de teren. Şi cum vreun ARO n-am găsit sub niciun chip prin anunţuri, m-am mulţumit cu următoarea pe lista de favorite, adică micuţul Land Rover.</div><div align="justify">Aşa se face că s-a ajuns românul proaspăt emigrant, să-şi tragă 'gipan' alb după primul an de străinătăţuri, să moare dujmanii de invidie :))) Adevărul e că gipanul în chestiune m-a cucerit întrutotul. Deşi citisem câteva review-uri nasoale pe net şi deşi nu e o maşină impecabilă din punct de vedere tehnic (mai scârţâie una alta, e destul de zgomotoasă la viteză mare, motorul de 1.8L nu e foarte vioi şi se cam hurducăie şi face mofturi la benzina ieftină de 91), iar interiorul e mai degrabă spartan, cu puţine dotări (dar măcar are 6 boxe gălăgiose :), totuşi mie la acest moment mi se pare o maşină grozavă pentru weekenduri şi călătorii. Şi se mai face şi decapotabilă, de ţi-e mai mare dragul să mergi alene cu ea pe sub palmieri sau pe malul oceanului. Iar faptul că are tracţiune integrală permanentă mă asigură că nu voi avea probleme cu ea nici iarna pe zăpadă :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Dar să revenim, că m-am pierdut în amănunte despre noul membru al familiei (ce să-i fac dacă sunt aşa încântat...). Ziceam de musafiri, care primele două zile au stat cuminţei singuri acasă, că gazdele nu erau încă în concediu. Numai bine, că au avut timp să se odihnească după drumul obositor şi să înceapă să se acomodeze cu diferenţa de fus orar (+6 sau +5 ore faţă de România, depinde, că la noi în WA nu se dă ora înapoi/înainte).</div><div align="justify">Următoarele alte vreo trei zile am rămas singur să îi păstoresc, că Roxi a început să lucreze abia prin august şi nu avea strânse suficiente zile de concediu. Aşa că am început să-i plimb pe dragii noştri musafiri pe colo şi pe colo, pe unde văzuseră ei în poze şi nu credeau că e adevărat. Am fost cu ei pe jos pe Esplanadă până în Victoria Park, la biroul Roxanei (probă de anduranţă), i-am plimbat pe malurile râului, prin suburbiile una mai frumoasă ca alta şi am fost cu ei la ocean, să se bălăcească şi să stea la plajă în miezul lui decembrie, aşa cum îşi doreau din suflet.</div><div align="justify">Într-una din primele seri am fost cu toţii împreună la cină într-unul dintre cele mai frumoase restaurante de aici, aflat la ultimul etaj al unui bloc înalt din centru. Atracţia mare e că restaurantul se învârte, astfel încât să poţi admira în toată splendoarea întreaga panoramă a oraşului. N-a fost ieftin, dar a meritat pe deplin.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">După cele câteva zile de care am pomenit Roxi a intrat şi ea în concediu şi am plecat în formaţie completă să vizităm un obiectiv turistic major la care încă nu fusesem şi pe care îl 'păstram pentru ocazii speciale': insula Rottnest. A fost numită aşa de nişte marinari olandezi, care acostaseră acolo cu vreo sută de ani înainte ca faimosul capitan britanic James Cook să descopere oficial Australia. Motivul: insula colcăie de o specie de marsupiale mici, care nu vieţuiesc nicăieri altundeva, numite quokka. Sunt simpatice şi prietenoase (într-atât încât mama soacră era gata-gata să-l calce şi să-l prăpădească pe unul care venise la cerşeală la picioarele ei). Dar obtuzii navigatori olandezi au ratat pesemne să le descopere aceste calităţi, mulţumindu-se să consemneze doar că insula e populată de nişte şobolani mai mari ca pisicile, după care şi-au luat tălpăşiţa înapoi la lalelele lor.</div><div align="justify"><a href="https://lh4.googleusercontent.com/-wFvUNDed0JE/TWnTANxOu9I/AAAAAAAAYtc/BomiVv2gECg/s1600/2010-12-18+11-19-45.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://lh4.googleusercontent.com/-wFvUNDed0JE/TWnTANxOu9I/AAAAAAAAYtc/BomiVv2gECg/s320/2010-12-18+11-19-45.JPG" width="320" /></a>Pe insulă se ajunge cu un vaporaş, iar în biletele cumpărate de Roxi (în parţială cunoştinţă de cauză) era inclus şi un tur al insulei cu o barcă rapidă. Aşa că după o repriză nemaipomenită de bălăceală şi stat întinşi pe una dintre cele mai frumoase plaje pe care le-am văzut în viaţa mea (mai ales că era şi străjuită de un far şi io cam am o boală cu astea...), ne-am dus să ne lămurim totuşi cât de rapidă era şalupa cu pricina. Iar când ne-am lămurit, era prea târziu, că eram deja în larg: era FOARTE rapidă. Dar senzaţiile au fost de nota 10! Între reprizele de viteză opream în anumite puncte ale insulei, să admirăm golfuleţe, păsări, foci şi am avut parte şi de nişte delfini 'săritori', care însă au scăpat de paparazzi cărora li se duseseră bateriile din aparate de la atâtea poze.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">A fost unul dintre momentele cheie al călătoriei părinţilor noştri în Australia. Deşi au fost luaţi prin surprindere, adrenalina de la plimbarea cu şalupa combinată cu peisajele insulei au făcut din ziua aceea cu adevărat una memorabilă.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><a href="https://lh3.googleusercontent.com/-EBVjfYrvNJM/TWnYnem4WdI/AAAAAAAAYtg/Zli6hr9jxrQ/s1600/2010-12-18+13-43-05.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://lh3.googleusercontent.com/-EBVjfYrvNJM/TWnYnem4WdI/AAAAAAAAYtg/Zli6hr9jxrQ/s320/2010-12-18+13-43-05.JPG" width="320" /></a>În zilele ce au urmat, incursiunile familiale au continuat pe străduţele vechi din Fremantle, la Caversham unde am mers să vedem faimoasele lighioane ale locului (şi unde am descoperit şi un mic muzeu auto) şi mai apoi la remarcabilul acvariu din Hillary's, unde ne-am plimbat prin tunel pe sub rechinoi şi broscani ţestoşi.</div><div align="justify">Doar că după atâtea zile în care am mişunat prin jurul oraşului fără să intrăm prin centru pe la magazine, în entităţile feminine componente ale familiei a început să mocnească din ce în ce mai acut febra shoppingului. Şi cum sezonul era în toi, chiar înainte de Crăciun, a trebuit să le facem hatârul şi să suferim alături de ele prin mall-uri. Eu mai puţin, ce-i drept, că m-am mai fofilat.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Una din îndatoririle de grup a fost să împodobim împreună bradul. Care deşi era artificial, a ieşit o minunăţie! Fiecare a adus/cumpărat ce ornamente i-a poftit sufleţelul, aşa că în final a ajuns să arate ca... un pom de Crăciun :) Primul pom pe care l-am făcut la noi acasă, în sfârşit, că în Bucureşti în garsonieră am tot amânat în fiecare an şi n-am mai apucat.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ajunul Crăciunului l-am petrecut separat: doamnele acasă, la descântat de sarmale şi alte asemenea, iar bărbaţii la locul lor, adică oriunde altundeva, just not in the way. Iar seara am scos masa pe terasă, la 'umbra bradului', am aranjat-o frumos, am desfăcut cadourile, am dat gata (o parte din) bunătăţile gătite şi am petrecut la taifas şi voie bună. La 35 de grade, în şlapi şi cu grijă să nu ne pişte ţânţarii.</div><div align="justify">Ca şi anul trecut, dimineaţa de Crăciun am mers la plajă la City Beach. Ai noştri au insistat să se convingă cu ochii lor că realitatea stă aşa cum le arătasem noi în poze, pe care probabil le credeau photoshopate. Însă aşa au avut ocazia să descopere că ciudaţii aia despre care le povestisem noi că încă din zori bagă ochiuri cu cârnaţi la grătar şi care intră îmbrăcaţi în apă chiar există de-adevăratelea.</div><div align="justify">Iar după-amiaza am petrecut-o cu prietenii noştri la un grătar pe malul râului, la umbră şi la bere.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">P-ormă, între Crăciun şi Anul Nou, am mers să vizităm Mandurah, oraş pe care oaspeţii mureau de curiozitate să-l vadă. Li se păreau de necrezut casele de pe canale pe care le văzuseră în pozele noastre. Şi chiar au rămas cu gura căscată, dar din cauza distanţei faţă de Perth ne-au îndemnat să nu ne cumpărăm casă acolo. Nu că am fi avut nici gândul nici banii pentru aşa ceva, dar deh... Ce să mai zică şi ei? Mai ales după o repriză perfectă de plajă şi de bălăceală în apa limpede a unui golfuleţ de acolo.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Într-o altă zi am fost să vizităm parcul naţional Yanchep. De fapt plecasem către celebra lagună de acolo să facem o baie, dar ocolul a fost cum nu se poate mai inspirat. Atmosfera nici că putea fi mai relaxată, era plin de lume ieşită cu cu mic cu mare la picnic, pajiştea de pe malul lacului era plină de păsăret (dintre care menţionăm o kookaburra, un papagal colorat cu ciocul ciobit care i-a mâncat din palmă lui mami şi multe raţe/gâşte sălbatice, printre care se mai ascundea şi câte un 'cocostârc' mai exotic). Cangurii erau acolo la ei acasă (mai bine spus la ei la weceu, judecând după abundenţa de căcăreze), iar într-un loc special amenajat am putut vedea ursuleţi koala presăraţi prin copaci, făcând ceea ce ştiu ei mai bine (sus pe rămurele mânau porcii la jir :). Am ajuns până la urmă şi la lagună, dar spre deosebire de celelalte dăţi acum am avut parte de vânt puternic şi apă cam cu valuri şi curenţi puternici. Nu prea era de baie.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">De Revelion am fost invitaţi cu liota la Florin şi Luminiţa, o nouă ocazie pentru 'turişti' să mai afle impresii australiene şi de la alţii, nu numai de la noi. Iar cei doi tătici au degustat o ţuică de portocale calitatea 1, despre care nu au avut decât cuvinte de laudă.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">În prima zi a anului nou am mers (pe jos, că e la doi paşi) în vizită la ZOO, unde noi doi ne-am şi făcut abonamente, care-s valabile un an, în condiţiile în care un bilet e 20$. Iar următoarea zi am dedicat-o unei plimbări relaxate cu familia în Kings Park.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Însă excursia pe care am aşteptat-o cel mai mult abia apoi a urmat. Pentru că ne plăcuse extraordinar de mult în Margaret River atunci când am fost acolo împreună cu Florin, Luminiţa şi Andrei, am rezervat iarăşi două apartamente la acelaşi hotel. Şi, ca să profităm din plin de timp, am plecat la drum de dis-de-dimineaţă.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Dintre multele popasuri făcute, primul care merită menţionat este plaja din Myalup, un sătuc ceva mai la sud de Mandruah, înspre Bunbury. Ştiam de la Marius şi Mirela că e un loc tare frumos de plajă, aşa că ne-am abătut puţin de la drumul principal ca să ajungem acolo. Locul - exact aşa cum ne fusese descris: apă curată, nisip fin, lume puţină.</div><div align="justify"><a href="https://lh5.googleusercontent.com/-FnXk7eEwajk/TWnnNi6VOkI/AAAAAAAAYtk/EGSez2i8znM/s1600/2011-01-04+10-09-21.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://lh5.googleusercontent.com/-FnXk7eEwajk/TWnnNi6VOkI/AAAAAAAAYtk/EGSez2i8znM/s320/2011-01-04+10-09-21.JPG" width="320" /></a>După o repriză zdravănă de înot, când tocmai ne pregăteam să ieşim din apă cu gândul să ne uscăm şi s-o luăm din loc, ne-am pomenit că ne dă târcoale o aripioară cenuşie triunghiulară destul de măricică. În mod surprinzător nimeni dintre cei prezenţi nu pare că s-ar fi gândit în acele momente că ar fi putut fi un rechin. Şi spre norocul nostru nici nu era. Era un delfin superb, lung de cam 1.5m, care venea nestingherit foarte aproape de ţărm. Căuta parcă să fie în compania oamenilor, pentru că în afară de zona în care ne aflam noi şi încă alte 7-8 persoane, restul plajei era aproape goală. Şi nu cred că a fost doar o întâmplare, pentru că în ora cât am stat noi acolo s-a mai întors de două ori.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Nu îmi ajung cuvintele să descriu cu ce stare de spirit am plecat cu toţii de pe plaja de la Myalup. Parcă fusesem martori la o minune. A fost o experienţă cu totul deosebită, al doilea moment cheie al concediului pe care l-am petrecut cu familia.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Restul zilei a continuat în acelaşi registru: popasuri prin tot felul de locuri care mai de care mai pitoreşti, dintre care mai menţionez doar plaja numărul 1 dintre cele pe care le-am văzut până acum aici pe lângă Perth. Este vorba de Bunker Bay, despre care am mai povestit atunci când am scris de excursia la Cape Naturaliste. Atunci n-am intrat să facem baie în apă, mulţumindu-ne doar să ne răcorim picioarele şi să admirăm nisipul alb. De data asta am intrat în apă şi vreo oră şi ceva n-am mai ieşit. Imaginaţi-vă o piscină imensă, cu o apă cristal de limpede, cu nisip alb ca grişul, în care poţi vedea pe sub apă la câteva zeci de metri, Am profitat şi de noul echipament de snorkeling pe care l-am primit cadou de Crăciun şi am dat ture pe sub apă de ar fi trebuit să mă satur, însă nu îmi venea să mai plec de acolo. O nebunie!</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://lh3.googleusercontent.com/-hBGo9d3krzY/TWnpebUoWwI/AAAAAAAAYts/b38ETRLaoxU/s1600/2011-01-05+15-05-38.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://lh3.googleusercontent.com/-hBGo9d3krzY/TWnpebUoWwI/AAAAAAAAYts/b38ETRLaoxU/s320/2011-01-05+15-05-38.JPG" width="320" /></a></div><div align="justify">Despre restul excursiei ce ar fi de spus: partea bună e că şi de data asta camerele de la hotel au fost excelente, iar partea proastă e că a doua zi a plouat torenţial, motiv pentru care a fost dedicată shoppingului şi unei scurte excursii off-road (pe un drum drept, dar cam denivelat) care a fost intempestiv întreruptă din cauză că era să o îmbolnăvească de panică pe mama soacră proprie şi personală. A fost însă reluată în ultima zi, în timp ce pe cei patru vizitatori i-am trimis să admire şi ei spectaculoasa Lake Cave, iar noi doi am dat o fugă de unii singuri pe acelaşi traseu ca în ajun, cu scopul declarat să ajungem la ocean, că altfel începeau piticii de pe creieraş să facă revoluţie ca în Egipt.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">După cele două zile petrecute în Margaret River ne-am despărtţit (unii cu regret, alţii mai puţin) de prietenul nostru Posu (un oposum mititel şi cu aspect şobolănos care îşi trăia existenţa prin tufişurile din preajma hotelului) şi am încheiat excursia la Cape Leewin, la far, în locul în care Oceanul Indian şi Pacificul de Sud se întâlnesc şi se învolburează. Din nou vremea nu a ţinut cu noi, dar reîntâlnirea cu farul de acolo nu a putut decât să ne bucure.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Şi uite aşa, încet-încet concediul se apropia de sfârşit. Ultimele evenimente notabile au fost sărbătorirea tatălui Roxanei de Sf. Ion la un restaurant de fiţe din vechea berărie de sub Kings Park (am profitat şi de gift card-ul primit de Roxi cadou de Crăciun de la şefa ei), mai apoi am făcut o ultimă ieşire mai lungă cu prietenii noştri până la Moore River, unde am găsit o apă ciudat colorată şi unde ne-am dat cu kaiakul, iar în penultima zi am fost să vizităm Perth Mint, un obiectiv legendar al oraşului, ca să admirăm pepitele şi să aflăm vrute şi nevrute despre febra aurului care cuprinsese WA la începutul secolului.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cu toate neajunsurile legate de înghesuiala care s-a produs în micul nostru apartament (şi implicit la toaletă) în decurs de o lună, când ne-am înghesuit aici 6 oameni şi-o pisică grasă, concediul a decurs chiar mai bine decât speram. Zilele obositoare au alternat cu cele relaxate, astfel că picioarele băşicate sau umflate nu au fost decât sporadic prilej de bombăneală. Oaspeţii s-au abţinut pe cât posibil de la comentarii negativiste (legate de natura uscată din timpul verii, preţurile mari ş.a.) şi şi-au concentrat atenţia pe părţile bune ale călătoriei lor. Unul din principalele aspecte pozitive pe care le-au descoperit a fost că aici la noi sunt wc-uri publice din abundenţă. Curate si gratuite, pe deasupra. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Uite aşa am petrecut cu toţii un concediu de poveste. Noi n-am intrat din nou 'în pâine', iar ai noştri s-au întors bronzaţi bine la frigăreala din România cu tolba doldora de cadouri, fotografii (cele mai reuşite sunt pe <a href="https://picasaweb.google.com/andu.smeu">Picasa</a>, în două volume) şi de peripeţii de povestit familiilor. Au avut şansa, cât au stat aici, să cunoască destul de bine locul în care trăim, cu peisajele şi oamenii săi (lucru care îi preocupa foarte mult până acum), să întâlnească tot felul de creaturi 'mitice' în mediul lor (de la lebede negre, canguri şi delfini până la cocoroci) şi să se convingă că poate totuşi nu am făcut rău că am ales să venim aici.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">E drept că, după aşa un concediu lung şi ocupat, o perioadă de relaxare de câteva zile ar fi picat de minune, însă n-a mai fost să fie. În săptămânile care au urmat a trebuit să reorganizăm casa şi să readucem lucrurile aşa cum au fost. Treabă care nu a fost aşa uşoară cum poate pare la prima vedere. Am profitat însă şi de Australia Day că a fost zi liberă şi ne-am mai revenit.</div><div align="justify">La scurt timp după aceea a venit să ne viziteze propietăreasa noastră. E o tanti foarte cumsecade şi ne mămoşeşte cum se pricepe şi ea mai bine. Nici acum nu a venit cu mâna goală, ci ne-a adus nişte prăjitură făcută de ea şi jumătate de cutie de biscuiţi pe care-i avea pe-acasă :) Cât a stat pe la noi ne-a explicat filozofia ei cu privire la cum e bine să îţi cumperi o casă, că de-acum vom începe şi noi să ne gândim mai serios la asta.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Începutul anului 2011 a adus cu el şi o serie de dezastre pe aici prin colţul asta de lume. În Queensland şi Victoria s-au produs inundaţii grave, care au făcut pagube de multe sute de milioane de dolari, motiv pentru care guvernul a introdus o nouă taxă (nu prea mare, de câtiva dolari pe lună, în funcţie de salariu) pentru repararea stricăciunilor. Deşi nimeni nu cred că se bucură când i se iau bani de către stat, totuşi considerând alternativele (stoparea unor proiecte de dezvoltare a şcolilor şi spitalelor) nu mi se pare asta aşa o tragedie.</div><div align="justify">Imediat după inundaţii câteva orăşele din nordul Quensland-ului au fost lovite de un taifun.</div><div align="justify">Perth nu a scăpat nici el de necazuri pentru că un miliţian inconştient a tăiat ceva cu flexul în propria ogradă din Perth Hills, fără să ţină cont de vegetaţia uscată din preajmă şi de vântul puternic, aşa că a provocat un incendiu care a distrus vreo 70 de case. Printre care era cât p-aici să se numere şi cea a Senior Designerului nostru. Dar a avut noroc, a scăpat la mustaţă.</div><div align="justify">Şi ca şi cum nu ar fi fost destul, totul a culminat acum câteva zile cu devastatorul cutremur din Cristchurch, Noua Zeelandă.</div><div align="justify">Deşi pe noi personal nici unele nu ne-au afectat în mod direct, putem spune că am învăţat multe despre felul de a fi al oamenilor aştia. Fără să pretind că am stat mereu proţăpit în faţa televizorului, nu am văzut nici măcar pe unul dintre cei care şi-au pierdut casele în aceste catastrofe smulgându-şi părul din cap şi văicărindu-se în gura mare la televizor. Mulţi erau cu lacrimi în ochi, că doar îşi pierduseră tot ce aveau, dar se prezentau decent şi nici unul nu a uitat să fie recunoscător şi să îşi laude vecinii care făcuseră tot ce le-a stat în putere să ajute. Iar ceea ce mi s-a părut aproape ireal a fost că nu numai vecinii şi membrii propriei comunităţi au sărit în sprijinul 'sinistraţilor', ci s-au strâns acolo voluntari din toată Australia, plecaţi să ajute pe cheltuiala lor. Şi aceştia nu au fost doar doi-trei.</div><div align="justify">Deşi au fost şi aici probleme cu poliţele de asigurare care în foarte multe cazuri nu acopereau daunele provocate de inundaţii, nu pot să nu remarc, cu amărăciune, diferenţa ca de la cer la pământ între atitudinea queenslander-ilor şi cea a sinstraţilor pe care îi vedeam la tv în România. Primii le mulţumeau semenilor, cu un surâs printre lacrimi, ceilalţi urlau să vină Băsescu să le dea case. Nu pot fi sigur dacă între oameni diferenţele sunt cu adevărat atât de mari sau presa românească găseşte pur şi simplu neinteresant să prezinte oameni decenţi, care nu fac spectacol, tărăboi şi nu şochează.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">În final, despre noi ce noutati ar mai fi de spus?</div><div align="justify">Roxi a terminat cu TAFE-le şi acum s-a băgat la lucruri serioase: a început masterul la Murdoch Uni, ocazie cu care chiar acum, în timp ce scriu, ea învaţă de mama focului din nişte catastife. Nu o să-i fie uşor şi e conştientă de lucrul ăsta, dar e foarte încântată de cât de evoluat e sistemul de aici (are chiar posibilitatea să îşi urmărească profesorul predând cursul pe internet şi multe alte 'miracole' tehnologice de tipul acesta).</div><div align="justify">Provocarea este că în afară de master a început şi un curs de 'taxation' plătit de firmă, care va dura aproape o jumătate de an. Aşa că timpul liber va fi un lux pentru ea în perioada care urmează, dar faptul că e atât de ambiţioasă nu poate decât să mă facă mândru.</div><div align="justify">La mine la serviciu nimic nou. Poate doar faptul că sfârşitul lui ianuarie a fost plin de proiecte, aşa că, în premieră în viaţa mea, am făcut câteva ore suplimentare PLĂTITE. Mi-aş dori să se întâmple mai des, că dacă Roxi tot e ocupată, nu ne cad rău nişte sute de dolari pentru câteva ore de muncă.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">O altă noutate constă în faptul că am decis să ne facem şi noi asigurare privată de sănătate. Părerile sunt împărţite şi anumite calcule dovedesc că probabil e mai avantajos să nu îţi faci, dar după ce am cântărit bine opţiunile am hotărât că e mai bine 'cu'.</div><div align="justify">După o documentare amănunţită am decis să ne facem un abonament de 234$/lună la Medibank (pentru amândoi). În el avem incluse anumite plafoane anuale de persoană: 1200$ pentru 'major dental' (se referă inclusiv la simple plombe), 250$ pentru oftalmolog/ochelari, 700$ pentru fizioterapie ş.a.m.d. (chiropractică, pshilologie, acupunctură, naturopatie(?), masaj, aparate auditive, monitoare de glucoză din sânge). Din costurile pe care le presupun eventuale consultaţii/intervenţii medicale dintre cele descrise mai sus, 85% plăteşte firma de asigurare (în limita plafonului respectiv), restul de 15% urmând să trebuiască să plătim noi. Excepţie la ochelari, unde ei ne asigură 100% (în limitele plafonului de 250$/an, desigur).</div><div align="justify">Pe lângă acestea avem posibilitatea să chemăm ambulanţa în mod gratuit ori de câte ori va fi nevoie (că veni vorba, în Australia serviciul de ambulanţă nu e gratuit, ba chiar costă destul de mult, motiv pentru care probabil nici nu auzi sirenele pe stradă cât e ziulica de lungă, aşa cum se întâmpla la noi în Bucureşti).</div><div align="justify">De asemenea nu există un plafon limită pentru costurile spitalizării, ele urmând a fi suportate tot în proporţie de 85%-15% în cazul internării într-un spital privat sau în regim privat într-un spital de stat. Desigur că şi cei care au asigurare pot alege foarte bine să se interneze în mod complet gratuit într-un spital de stat. Avantajul de a avea asigurare privată ar fi doar acela că îţi poţi alege medicul care te consultă şi că ţi se poate asigura o rezervă cu doar un singur pat pe durata internării chiar şi în spitalele de stat. Pe de altă parte, având în vedere cât de costisitoare e, de exemplu, o simplă intervenţie chirurgicală, cred că majoritatea celor care deţin asigurare medicală preferă să fie trataţi în mod gratuit decât să plătească 15% din suma totală.</div><div align="justify">Există şi asigurări medicale care includ totul, fără plafoane suplimentare, dar costă undeva pe la 1800$ pe lună (sau oare chiar pe 'forthnight'?).</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Şi cu asta cam se încheie aventurile noastre din ultima perioadă.</div><div align="justify">Acum ne vom relua existenţa cotidiană placidă, condimentată din când în când cu plimbări inedite precum cea nocturnă până în Fremantle de acum vreo săptămână sau cu filme europene în aer liber proiectate la UWA în cadrul Perth Festival, care se desfăşoară în perioada aceasta.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Un an nou excelent tuturor!</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-35509861551638766842010-12-07T23:31:00.011+08:002010-12-08T06:39:26.728+08:00Ultima pe 2010<div align="justify"> </div><div align="justify">Din nou am cam rămas în urmă cu postările pe blog. Ce e drept s-au adunat cam multe acum pe sfârşit de an, mai ales pricinuite de venirea musafirilor (pe care abia îi aşteptăm).</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">O bună parte din atenţia noastră s-a îndreptat în ultimul timp către 'planurile de bătălie', pentru ca atunci când vor veni ai noştri să fie toate cât mai bine puse la punct. După posibilităţi, desigur :)</div><div align="justify">Aşa se face că de o lună încoace tot facem fel-de-fel de liste şi pomelnicuri (de fapt e mai mult pasiunea Roxanei, care şi-a descoperit în asta un nou hobby). Pe lista de 'achiziţii' şi-au făcut loc câte vrei şi câte nu vrei, de la piese de mobilier la globuri şi decoraţiuni pentru bradul de Crăciun. În fiecare weekend am alergat de colo până colo, ba la Ikea, ba la Myer, ba la Kmart şi tot aşa.</div><div align="justify">Iar când se încheia capitolul de cumpărături începea cel de curăţenie şi reorganizare prin casă. Abia acum am realizat cât de multe lucruri am cumpărat de când suntem în Australia. Când ne-am mutat în apartamentul asta puneam câte un tricou - două pe fiecare raft din dulapuri, ca să nu pară aşa de goale. Acum abia dacă mai au loc lucrurile noastre, unde mai pui că va trebui să le înghesuim şi pe ale celorlalţi...</div><div align="justify">În afară de curăţenie generală prin casă am făcut şi puţină grădinăreală. Nu avem grădină, dar în faţa uşii de la intrare avem o jardinieră în care crescuse o bălărie mare (o ferigă jumulită). De mult îmi propusesem să o bărbieresc niţel, acum am găsit şi motivaţia potrivită. Doar că după ce i-am tăiat din crăcile (frunzele) care atîrnau în faţa intrării am descoperit că sub ele erau altele, uscate, care se vedeau ca naiba. Aşa că am făcut ce cred că orice bun grădinar ar face într-o astfel de situaţie: am adus un tomberon de plastic, le-am smuls pe toate din rădăcină şi le-am aruncat cu totul la gunoi. Iar în locul lor am plantat nişte floricele pe care le-a ales consoarta de la Bunnings.</div><div align="justify">Aşa că acum poate să vină Ceauşescu, pregătirile sunt în grafic :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">În afară de pregătiri am mai avut timp şi de chestii mai mărunte.</div><div align="justify">Am participat la marşul pe malul râului (Big Walk) la care ni s-a alăturat şi Diana. De data asta n-am mai gonit ca la precedentul City to Surf, ci am trăncănit netulburaţi toţi cei 15 km până la finish.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Roxana a sărbătorit Melbourne Cup (cursă de cai) la restaurant împreună cu colegele de birou (ocazie cu care m-am lăsat convins să îşi cumpere rochie nouă, poşetă şi '<a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/SouthPerthCasaSiImprejurimile#5534968318810272194">fascinator</a>' - o pălăriuţă haioasă şi cochetă, care se poartă doar la evenimentul asta). Norocoasa a avut ziua liberă, chestie rarisimă în WA. Şi spun norocoasa pentru că a şi câştigat (la pariuri) un coş cu bunătăţi din partea restaurantului unde au organiuzat sindrofia.</div><div align="justify">Şi noi am sărbătorit la birou, ce-i drept. Am pariat fiecare pe câte un cal şi am participat la o tombolă cu materiale promoţionale de la parteneri. Cum calul meu a ieşit penultimul, consolarea a venit în forma unui tricou de la TEAC, care are imprimat pe spate: '<i>Ask me about TEAC TVs that record</i>'. Însă calul de dar...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Evenimentul pe care l-am aşteptat însă cu cea mai mare înfrigurare (impropriu spus, ca în ziua aia cred ca erau vreo 33 de grade afară) a fost <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/FestivalOfSpeed">Festival of Speed</a>, care s-a desfăşurat pe circuitul de curse Barbagallo. În afară de tot felul de curse şi demonstraţii cu maşini şi motociclete am avut prilejul, pentru prima oară, să văd o maşină de Formula 1 pe circuit. Mark Webber a fost invitat să doboare recordul pistei, iar cele câteva tururi au fost într-adevăr spectaculoase. Abia aştept să văd un mare premiu pe viu, iar partea bună e că şi Roxi a fost foarte încântată, aşa că... Nu trebuie să mergem neapărat la Melbourne, m-aş 'mulţumi' şi cu un Singapore, Malaezia sau Dubai :)<br />
<br />
</div><div align="justify"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TPJQ2kM2vvI/AAAAAAAAV1s/BL0EQc31REg/s1600/2010-11-28+13-26-10_1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TPJQ2kM2vvI/AAAAAAAAV1s/BL0EQc31REg/s400/2010-11-28+13-26-10_1.JPG" width="400" /></a></div><br />
</div><div align="justify">La serviciu s-au mai întâmplat tot felul de chestii mărunte. O colegă (cam nesuferită) s-a cărat la altă firmă, iar eu i-am luat locul la biroul de la fereastră (de unde se vede puţin şi rîul :). Se poate spune că am avansat.</div><div align="justify">Mă bucur că mi-a venit şi mie Mac-ul de 27", o bijuterie în materie de design (deşi nu sunt încă pe deplin convins că merită banii).</div><div align="justify">Toată lumea e acum în aşteptarea concediului, ritmul e mai domol, iar eu, dacă tot n-aveam altceva mai bun de făcut, am acceptat să mă alătur unei campanii în scop umanitar, la invitaţia unui coleg. Campania se numeşte Movember, iar bărbaţii care i se alătură îşi lasă mustaţă în luna noiembrie, în semn de sprijin.</div><div align="justify">Ce prilej mai bun să scap pentru o lună de chinul de a mă trezi de 2-3 ori pe săptămână cu 10 minute mai devreme ca să mă bărbieresc? E drept că a fost mai greu să o conving pe Roxi (prima oară am păcălit-o că va trebui să stau nebărbierit doar vreo săptămână).</div><div align="justify"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TP5QxOswHxI/AAAAAAAAV8Y/eavkNJ-lj_Q/s1600/securedownload.jpeg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TP5QxOswHxI/AAAAAAAAV8Y/eavkNJ-lj_Q/s320/securedownload.jpeg" width="320" /></a>Mustaţa propriu-zisă nu am ţinut-o decât două zile, ultimele din lună, suficient însă pentru a câştiga simpatia colegilor de birou (care abia se abţineau să nu râdă când mă vedeau ce moacă de Clark Gable aveam). Însă am făcut treabă bună, am reuşit să strângem 300$ (mai mult în fise, după cum se vede şi în poză).</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Acum la birou exersez să spun 'excuse me' atunci când strănut, aşa cum am observat că se obişnuieşte pe aceste meleaguri. E drept că până acum succesul a fost limitat, pentru că după ce trag câte un hapciu mai sănătos instinctul îmi e să îl însoţesc fie de câte un '<i>OAAA!!!</i>', fie de câte una mai neaoşă.</div><div align="justify">Problema mea nu e însă de ce se scuză aştia după ce strănută, ci de ce nu fac la fel şi atunci când râgâie sau mai scapă gaze pe la eşapament (asta o ştiu din auzite, nu e verificată personal). Sunt multe diferenţe culturale curioase şi interesante de observat. Ultima pe care am avut 'bucuria' să o descopăr zilele astea a fost că un coleg indian care în prezent e cam răcit săracu îşi trage mucii cât e ziulica de lungă fără nici cea mai mică remuşcare. Şi nu e vorba că şi-i trage odată la un sfert de oră, ci face asta la intervale de câteva secunde. M-a disperat luni dimineaţă, noroc că am avut la mine căştile şi l-am bruiat cu nişte metale grele.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cam atât deocamdată despre noi, că e târziu şi mâine-i zi de muncă.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cum probabil că aceasta e ultima postare pe acest an profit să vă urez tuturor celor rătăciţi aici pe blog toate cele bune, sănătate, baftă şi 'La Multi Ani!'</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-30467812826834259182010-10-27T19:55:00.004+08:002010-10-27T20:17:15.525+08:00Update 27 octombrie<div align="justify"></div><div align="justify"></div><div style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: right;"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"></div><div align="justify"> </div><div align="justify">Tocmai am primit vestea cea bună că părinţilor mei li s-a acordat în sfârşit viza, după 3 săptămâni şi jumătate de când au (am) aplicat pentru ea. Nu ne dăm seama care a fost motivul pentru care unii dintre ei au primit viza în 5 minute, iar ceilalţi au trebuit să aştepte atât de mult. Cel mai probabil e o chestie aleatorie, dar se poate să fi bătut la ochi că au cerut viza toţi patru deodată.</div><div align="justify">Pentru viză alor mei li s-au cerut o grămadă de documente. Dintre aceastea: declaraţii în nume propriu (care să cuprindă scopul, durata şi itinerarul propus, descrierea activităţilor pe care urmează să le desfăşoare aici, destinaţia după plecarea din Australia), adeverinţe de la angajatori (în care să fie menţionate poziţia în cadrul companiei, durata perioadei de angajare, cuantumul salariului, numărul de zile de concediu cu plată/fără plată care le vor fi aprobate şi data când vor trebui să reia serviciul), extrase de cont pe ultimele 3 luni, declaraţie de 'suport' din partea noastră (faptul că au declarat că vor sta la noi pe perioada vizitei este considerat suport) şi extrasele noastre de cont pe ultimele 3 luni. Desigur că în afară de extrasele de cont şi de declaraţiile noastre toate documentele au trebuit traduse şi legalizate. Şi scanate (ceea ce, deşi pare, nu a fost lucru tocmai uşor :)</div><div align="justify">Şi ca să fie totul făcut ca la carte, mama a primit şi un telefon din partea ambasadei de la Belgrad în care i s-au cerut lămuriri suplimentare.</div><div align="justify">Asta este, bine că în cele din urmă au primit viza, acum cu atât mai mare va fi bucuria când vor ajunge la noi.</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify">Iar noi în perioada ce urmează ne vom căuta entuziasmaţi destinaţii cât mai inedite pe unde să-i plimbăm pe musafiri. Desigur că, aşa cum îi ştim, nu ne facem speranţe prea mari şi plecăm cu gândul împăcat de la premisa că '<i>eee!.. tot la noi în România e mai frumos (cuscră)... Ce, tufărişurile astea uscate şi pline de şopârle se compară cu pădurile noastre de brazi înalţi, cu munţii noştri ale căror piscuri se pierd în lumina dimineţii, unde turmele de cerbi şi căprioare pasc în tihnă lângă izvor iarba crudă şi deasă, plină de rouă?</i>'. Mă rog, sau ceva de genul asta... Dar o să fie frumos, oricum :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify">În rest, de acasă la serviciu şi retur, iar Roxi în plus cu şcoala (mai are câteva săptămâni până termina Certificate 4 la TAFE, iar apoi vacanţă şi boierie până în februarie anul viitor, când va începe masterul).</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify">Să mă mai dau şi eu mare că firma la care lucrez a câştigat premiul pe anul asta pentru cea mai frumoasă casă între 220.000 - 250.000 $ (foto). Plus o nominalizare la categoria 160.000 - 190.000 $. Toată lumea e foarte mândră de aşa o realizare, mai ales că din tot consorţiul gigantic din care facem parte (şi care tocmai a fost declarat cel mai mare 'builder' din Australia pentru al 7-lea an la rând) numai noi am câştigat premiu. Iar azi şefu' a ţinut în sala de consiliu un discurs înflăcărat şi plin de vorbe frumoase mai ales la adresa departamentului de design. Nu că eu personal aş fi avut cine ştie ce contribuţie, da' te simţi bine când te laudă şefu', chiar şi aşa la grămadă. Şi în plus au mai pus pe masă şi tot felul de bunătăţuri...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TMgS38ms62I/AAAAAAAAVtk/PmtgHUtmEpk/s1600/Aspire+Elevation+2+(1647+x+1098).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TMgS38ms62I/AAAAAAAAVtk/PmtgHUtmEpk/s320/Aspire+Elevation+2+(1647+x+1098).jpg" width="320" /></a><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TMgN79FNzdI/AAAAAAAAVtg/opyixVIeO_0/s1600/Aspire+Kitchen+(1647+x+1098).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TMgN79FNzdI/AAAAAAAAVtg/opyixVIeO_0/s320/Aspire+Kitchen+(1647+x+1098).jpg" width="320" /></a></div><div align="justify"> </div><div align="justify">Altă chestie care mă amuză teribil e că la serviciu unii dintre colegii mai puturoşi, cărora le e lene să deschidă gura pentru a pronunţa mai mult de o silabă, au găsit de cuviinţă că Alex (aşa cum mă prezint între aussies, că doar mă cheamă Alexandru şi nu aveam de gând să mă afirm ca Mr. Undo ;) e un cuvânt mult prea lung, încâlcit şi greu de rostit. Aşa că au început să-mi spună Al. Ceea ce mă duce mereu cu gândul la Al Bundy, bineînţeles. Dar dacă aşa e să fie, aşa e să fie... Deci mai nou sunt Al.</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cam atât deocamdată. În weekend mai avem plănuit să participăm la un cros în scop caritabil, organizat în sprijinul copiilor bolnavi de cancer. Va fi ceva asemănător celui la care am fost în septembrie, probabil însă că la cel de acum vor fi mai puţini înscrişi. 15 km de mers pe jos, de data asta pe malurile râului. Cei din Perth care citiţi acest blog sunteţi bineveniţi să vă alăturaţi şi voi dacă doriţi. Detalii <a href="http://www.bigwalk.com.au/">aici</a>.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Până data viitoare ascultaţi sfatul lui Al:</div><div align="justify">'<i>Love and marriage/Love and marriage/Go together like a horse and carriage</i>...'</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TMgN79FNzdI/AAAAAAAAVtg/opyixVIeO_0/s1600/Aspire+Kitchen+(1647+x+1098).jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a></div><div align="justify"> :)<br />
</div><div align="justify"></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-7014456403789940282010-10-18T22:50:00.003+08:002010-10-19T17:58:44.872+08:00Un an de Aussie Aussie Aussie! Oi! Oi! Oi!<div align="justify"></div><div align="justify"> </div><div align="justify"><b>Ediţie aniversară</b></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Iote că s-a împlinit un an de când facem şi noi umbră pământului australian!</div><div align="justify">Un an de când am prins cangurul negru de coadă şi încă îl ţinem zdravăn, să nu cumva să scape.</div><div align="justify">Un an de împliniri măreţe? Păi, sincer, pentru noi cam aşa a fost, în sensul că am reuşit cam tot ce ne propusesem legat de acomodarea în ţara adoptivă. Si cum nu ne propusesem (din primul an :) să ne cumpărăm vreun iaht sau vreun Lamborghini, aşteptările putem spune că ne-au fost împlinite şi chiar depăşite în foarte multe privinţe. Iar entuziasmul nostru legat de Australia în general rămâne ridicat, deşi ne-am fi aşteptat (aşa cum fusesem avertizaţi) ca până acum multe dintre cele care ne înconjoară să ni se pară deja banale.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">A fost un an luuuung, în care s-au întâmplat atât de multe lucruri noi, că ni se pare că am trăit mai mult aici decât am fi făcut-o în România timp de câţiva ani buni. Ce e drept, am încetat de ceva vreme să mai facem comparaţia între cele două ţări, pentru că nu avea sens. Să nu se înţeleagă cumva că Australia e paradisul, iar România iadul pe pământ, dar pur şi simplu sunt două lumi complet diferite, începând de la istoria şi caracteristicile geografice până la obiceiuri şi filozofia oamenilor despre viaţă. Asta ca să spunem lucrurilor pe ocolite, mai filozofic vorbind...</div><div align="justify">Însă, că tot veni vorba de România, îmi aduc aminte o întâmplare amuzantă (sau poate tristă) povestită de Crina de la nunta ei şi a lui Roberto de la sfârşitul verii. Se făcea că s-au dus tinerii însurăţei să facă poze în faţa Ateneului. Şi când tocmai se pregăteau pentru şedinţa foto, apare o nuntă de ţigani cu alai, iar fotograful respectivilor le-a cerut prietenilor noştri (în mod respectuos, ce-i drept) permisiunea să îi lase pe ei să se 'bage în faţă', pe motiv că 'în cel mai scurt timp pozele trebuie afişate pe panourile publicitare de pe magazinul Cocor, să le vadă nuntaşii când vor trece pe acolo'. Şi alea costau scump, băi nene... Crina şi Roberto (cărora le urăm încă o dată un sincer 'casao do piatrao') au acceptat, ce poţi să mai comentezi la aşa un argument pecuniar? Dar ce li s-a părut şi mai amuzant e că mireasa, posesoare a unei rochii cu o trenă lungă de tot (cât o pomană ţigănească?) nu s-a fotografiat alături de viitorul soţ, ci alături de alte două vuvuzele din aceeaşi specie. În faţă la Ateneu... Poate ar fi fost o idee mai bună să facă poze cu Sala Palatului, ar fi fost mult mai uşor de recunoscut pentru mirenii care se vor fi cultivat la evenimentele culturale de gen Miss Piranda.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Şi că tot am împlinit un an, pentru a sărbători (anticipat) aşa un eveniment special, acum câteva săptămâni am plecat pentru 3 zile în excursie în sud, în Margaret River. Plănuisem excursia de ceva vreme şi eram foarte entuziasmaţi (mai ales Roxi, că ea s-a ocupat de organizare). Cum drumul era destul de lung şi aveam planificate şi câteva opriri pe ici-colo, am plecat de dimineaţă de tot, când încă mai era întuneric.</div><div align="justify">Aşa cum se întâmplă mereu când pleci în excursie, drumul a fost foarte pitoresc. Prima oprire am facut-o în Bunbury, orăşelul al treilea ca mărime din Western Australia. O adevărată 'metropolă', cu 32.500 de locuitori. Adică ceva mai mic decât Câmpulungul de baştină. Acesta e al treilea oraş ca mărime din WA, după Perth şi Mandurah. De prisos să spun că locurile de parcare nu reprezintă o problemă pentru bunburyeni.</div><div align="justify">Noi am lăsat maşina şi am pornit la pas să cutreierăm oraşul. Vizitatul centrului (o straduţă veche cu case frumoase, în stil colonial) nu ne-a luat mai mult de un sfert de oră, după care am ajuns într-un parc pe un deluşor. Acolo era construit un turn înalt de vreo 20m în care puteai urca să admiri panorama oraşului. Priveliştea era foarte frumoasă, dar a durat ceva până să o conving pe Roxi să urce împreună cu mine. Am reuşit într-un târziu, cu chiu cu vai, însă mă gândesc cu groază ce-ar s-ar fi făcut dacă ar fi ales să meargă în armată şi ar fi luat-o ăştia la pregătire la Wagga Wagga...</div><div align="justify">Apoi am dat o tură pe faleză, am admirat farul (primul dintre cele trei pe care le-am văzut în excursia asta), am mâncat nişte sandviciuri în tihnă pe malul oceanului şi am plecat apoi mai departe, spre Busselton.</div><div align="justify">Pe drum am văzut un indicator cu inscripţia 'Tourist Drive' şi ne-am luat după el, aşa cum am învăţat să facem ori de câte ori întâlnim unul asemănător, că am învăţat că nu are să ne pară rău. Primii kilometri Roxi râdea de mine, deoarece peisajul nu se deosebea cu nimic de cel de pe şoseaua principală. Doar că în câteva minute am ajuns într-o pădure plină de cale (nişte flori frumoase, albe, care cresc în zone mai umbrite, cu umiditate mai mare). Roxi era fermecată şi pentru că eram aproape singuri pe acolo (în afară de vreo 2-3 maşini şi câţiva biciclişti) am mers încet, cu a 3-a, să poată să se bucure de peisaj.</div><div align="justify">În Busselton (o mică staţiune) am oprit la un punct de informare turistică, unde am găsit tot felul de broşuri şi broşurici cu atracţiile din zonă. Pe urmă am mers pe plajă, să vedem atracţia oraşului, pontonul lung de aproape 2 km, care la capăt are un observator submarin. Din păcate era încă în reconstrucţie, după ce o porţiune din el arsese acum ceva vreme. Nu am mai pierdut prea mult vremea în Busselton şi, trecând şi prin Dunsborough, ne-am îndreptat către Cape Naturaliste, unde se găseşte unul dintre cele mai frumoase faruri din Australia. Eu personal am o mare pasiune pentru construcţiile de genul acesta. Chiar dacă au devenit redundante de o bună bucată de vreme, de când cu evoluţia telecomunicaţiilor şi sistemelor moderne de navigaţie, pentru mine ele rămân în continuare absolut fascinante. Şi nu numai pentru mine, se pare, că era plin de turişti în parcarea de la far, iar vizitele se organizau cu ghid, pe grupuri. Doamna care vindea biletele ne-a rugat să îi spunem de unde suntem, că doreau să facă un sondaj cu privire la provenienţa turiştilor. Şi ne-a spus că, cel puţin de la începutul sondajului respectiv, suntem primii români care le călcau prin bătătură. Adevăraţi pionieri...</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TKBu8ez5n3I/AAAAAAAAU6U/vKLohbRAz9k/s1600/2010-09-25+13-28-01.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TKBu8ez5n3I/AAAAAAAAU6U/vKLohbRAz9k/s200/2010-09-25+13-28-01.JPG" width="200" /></a><a href="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TKBu8ez5n3I/AAAAAAAAU6U/vKLohbRAz9k/s1600/2010-09-25+13-28-01.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a>A fost uluitor de frumos la Cape Naturaliste. Am urcat până sus pe balconul farului, iar eu eram în culmea fericirii. Lui Roxi, deşi rămăsese terifiată de urcarea pe scara îngustă, i-a apărut brusc zâmbetul pe faţă când a văzut priveliştea. Era o zi perfectă, fără un nor pe cer, iar oceanul era colorat în cel mai frumos albastru posibil. De jur împrejur erau tufişuri şi nisip roşu, iar orice urmă de stres se topea în acele momente. Şi ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, tocmai pe când ghidul (o fetişcană) ne povestea că este sezonul de migrare al balenelor, una dintre ele şi-a făcut apariţia la suprafaţa apei la două-trei sute de metri în faţa noastră. Nu am văzut mare lucru, ce-i drept, dar chiar şi faptul însuşi că în jurul nostru mişunau balenele ne-a bucurat peste măsură.</div><div align="justify">După ce am coborât din far am zis să mai dăm o tură pe potecuţele din jur. Aveam de gând să mergem într-un loc de unde am putut fi admira mai bine eventualele cetacee care şi-ar mai fi făcut apariţia, dar am greşit drumul şi am nimerit în alt loc. A fost frumos şi aventuros, dar a trebuit să mergem prin scaieţi o perioadă, iar drumul a fost cam lung. Însă la întoarcere spre parcare am descoperit că în apropiere se găsea o plajă ca cele pe care le vezi în filme. Şi cum ne-am suit în maşină, drept acolo am pornit. Golfuleţul în care am ajuns se numea Bunker Bay, iar plaja era de poveste. Ne-am lăsat în grabă încălţările şi geanta cu portofelele, telefoanele şi ce mai aveam în mijlocul plajei şi am plecat la o plimbare scurtă pe malul apei. Ne-am simţit de milioane în bunker!</div><div align="justify">De acolo până să ajungem în Margaret River am mai oprit să vedem peştera N'gilgi. Fusesem noi prin peşteri şi când eram mai mici, şi pe la Dâmbovicioara acum vreo 7 ani, dar nu îmi amintesc să fi fost atât de spectaculoase. Probabil la senzaţia asta a contribuit şi iluminarea artificială foarte bună, dar cert e că a meritat vizita. De apreciat şi că în peştera în care temperatura era tot timpul constantă (21 de grade) tot timpul anului se organizau excursii încă de acum 100 ani. De altfel primul automobil de la sud de Perth a fost importat acolo, cu tot cu şofer (pe bune) ca să care turişti la peşteră.</div><div align="justify">În final am ajuns în Margaret River, un orăşel turistic foarte popular pentru 'perthani', mai ales datorită pleiadei de vinării de prin zonă. La hotel ne-am întâlnit cu Florin, Luminiţa şi Andrei, care plecaseră din Perth cu jumătate de zi după noi şi au reuşit să ajungă înaintea noastră, că nu au mai umblat hai-hui.</div><div align="justify">Împreună cu ei am plecat a doua zi spre Augusta, cu gândul să vizităm farul din Cape Leewin şi să încercăm să găsim un vaporaş care să ne ducă să vedem balenele emigrante. Sau migratoare, cum s-o zice... Din păcate nu am reuşit să mai găsim locuri la balene, era totul full, că toţi vroiau să le vadă, aşa că am lăsat-o pe anul viitor.</div><div align="justify">Vremea se cam stricase şi bătea rău vântul, iar vizita în far (care era de două ori mai înalt decât cel din Cape Naturaliste şi cel mai înalt far cu structură clasică din Australia) a reprezentat o nouă aventură pentru Roxi. Însă şi de această dată priveliştea de sus era incredibilă, cu cerul cenuşiu deasupra, oceanul albastru de jur împrejur şi stâncile roşiatice dedesubt. Cape Leewin este faimos ca punct de întâlnire între Oceanul Indian şi Oceanul de Sud, iar zona este plină de curenţi contrari şi extem de periculoasă pentru navigaţie.</div><div align="justify">La întoarcere spre Margaret River ne-am mai oprit la un labirint. Nu mă aşteptam la mare lucru, dar a fost destul de amuzant, ca nu e aşa de uşor să găseşti drumul de ieşire şi te simţi ca un şobolan frustrat care nu poate să ajungă la brânză.</div><div align="justify">În cea de-a treia zi, înainte de plecarea spre casă, am mers să vizităm încă o peşteră, Lake Cave. În comparaţie cu precedenta N'gilgi aceasta era mult mai mică, dar craterul uriaş de la intrare, lăcuşorul şi cele două coloane suspendate deasupra apei o făceau mai interesantă.</div><div align="justify">Pe drumul spre casă a fost imposibil să nu oprim şi la faimoasa fabrică de ciocolată (după ce cu o zi înainte de asemenea fusese imposibil să nu oprim la fabrica de fudge, un fel de ciocolată de casă, mai moale şi mult mai dulce, pentru cei care nu ştiu ce-i ăla). Că aşa e când ai copii, ce să-i faci...</div><div align="justify">Ne-am ales din excursia asta cu 'bateriile încărcate' şi cu o sumedenie de <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/LongWeekendInMargaretRiver#">poze</a>, ca de fiecare dată.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">La o săptămână după excursia la râul Margaretei am mers <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/PerthRoyalShow2010#">la bâlci</a> aici, în oraş. Un bâlci mai evoluat, ce e drept, mai degrabă un fel de hibrid între un bâlci şi un târg-expoziţie cu teme agro-alimentare. Auzisem că e amuzant şi cumpărasem biletele de mai multă vreme.</div><div align="justify">Era plin de lume, puhoi, că era ultima zi şi toţi veneau cu copilaşii să îi dea în tiribombe. Şi eu la fel, cu copilaşul pofticios după mine, pe care îl pierdeam pe la toate tarabele cu bunătăţi. Dar pasiunea ei cea mai mare era să încerce să câştige animale de pluş la tot felul de concursuri, ocazie cu care mai aveam puţin şi dădeam faliment. Mai mult de un ren simpatic şi un delfinaş cam rahitic nu am câştigat mare lucru, spre dezamăgirea Roxanei care era supărată când vedea cum alţii abia puteau căra în braţe câte un răţoi sau o maimuţă gigantică. Din păcate abia mai apoi a aflat de la colegele de serviciu că de fapt aproape nimeni nu câştigă premii din astea la jocuri şi, ca să nu plângă prea tare copiii, părinţii sunt nevoiţi să cumpere jucăriile pe care şi le doreau.</div><div align="justify">Până să rămânem fără niciun ban am reuşit să ne dăm şi noi în buşitori şi în 'Castelul groazei 3D' (aşa e la modă acum), că în rest nu am căzut de acord asupra coeficientului de periculozitate. Iar Roxi a muls o vacă din placaj, ca să îi demonstreze soţului că 'referinţele' pe care familia acestuia le-a primit din partea mamei soacre cu ocazia peţitului sunt cât se poate de veridice şi valabile.</div><div align="justify">Am mai căscat noi gura pe la tot felul de tarabe şi standuri, şi tocmai când mai avem puţin până să ieşim de tot Roxi a fost acostată de o doamnă care lucra la o agenţie de turism şi care i-a dat două lozuri promoţionale să le răzuiască. Eu mă dusesem deja în faţă, când o aud că mă strigă în gura mare. Mă întorc şi o văd sărind în sus de bucurie. Unul din cele două lozuri era câştigător, cică. Premiile erau aşa: premiul 3 un iPad, premiul 2 un sejur de o săptămână pe Gold Coast, iar premiul 1 era un voucher de 1600$ pentru bilete de avion. Doar că, desigur, exista o condiţie. Iar aceasta era să nu răzuim atunci partea din loz sub care se afla premiul, ci să acceptăm să venim la o prezentare de 90 minute a firmei respective, urmând să plătim şi 20$ ca asigurare că într-adevăr vom face lucrul asta (caz în care banii ăştia urmau a ne fi restituiţi).</div><div align="justify">Ca orice român pentru care termenul 'ţeapă' e un scenariu absolut rezonabil de la care să porneşti atunci când ai de-a face cu cineva pe care nu-l cunoşti (şi chiar pe care-l cunoşti :), am avut amândoi mari îndoieli legate de chestia asta. Mai ales ne întrebam de ce oare, atunci când ştii sigur că ai câştigat cel puţin un iPad, mai e nevoie să dai 20$ asigurare? Şi totuşi ne-am gândit că la câţi bani aruncasem anapoda în ziua aia, douăj' de para' chiar nu mai reprezentau mare lucru. Mai grav era că rămăsem aproape chiori, de a trebuit să adunăm tot mărunţişul pus deoparte pentru parcare ca să facem suma.</div><div align="justify">În fine, prezentarea ne-a fost fixată pe 15 octombrie, la un hotel din centru. Desigur că după ce am ajuns acasă de la târg primul lucru a fost să ne informăm despre firma respectivă. Site-un nu arăta rău, iar ideea era că la prezentare ei urmau să încerce să te convingă (a se citi 'să te preseze') să devii membru în clubul lor, ca să ai acces la o sumedenie de discount-uri la hoteluri din toată lumea.</div><div align="justify">Lucru care aşa s-a şi întâmplat, de altfel. Vineri la prezentare am fost invitaţi într-o sală de conferinţe şi fiecare cuplu participant avea alocat câte un consultant care se străduia să ne convingă că ce vând ei e o idee bună (consultantul nostru era o fată cu nişte degete şi unghii negre de ziceai că fusese la cules de nuci verzi; de fapt s-a scuzat că îl vopsise pe ta-so pe cap şi uitase să îşi pună mănuşi). Din prezentare ne-am convins că ideea lor chiar părea bună, în principiu. Reducerile pe care le ofereau la hoteluri din toată lumea erau foarte mari, chiar şi de 80% din preţul standard al camerei. Doar că pentru a deveni membru ar fi trebuit să plătim 16.000$ în decurs de 7 ani, cu avans de 1.600$. Am fi fost dispuşi să cântărim oferta asta, dar ceea ce ne-a displăcut a fost faptul că oferta era valabilă doar atunci, pe loc. Iar noi nu eram dispuşi sub nicio formă să ne lăsăm presaţi în felul asta. Tipa cu degetele negre a fost însă civilizată şi nu a insistat foarte mult.</div><div align="justify">Iar la sfârşit am mers să ne aflăm premiul. Nu a fost nicio surpriză când am văzut că am câştigat al doilea premiu, adică un sejur pe Gold Coast la unul din hotelurile de acolo ale grupului. Spun că nu a fost nicio surpriză şi cred că de fapt toţi au primit acelaşi premiu pentru că nu era nicio urmă de cutii de iPad în încăperea respectivă. Deşi pentru concediul asta va mai trebui să scoatem nişte bani din buzunar (nu ni se asigură decât cazarea, biletele de avion şi restul va trebui să le plătim noi) totuşi suntem fericiţi că l-am câştigat şi abia aşteptăm să ne facem rezervare (avem timp un an). Ar fi fost bune şi biletele de avion, desigur, dar mă întrebam la ce naiba aş fi putut folosi eu un iPad?</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ca să revenim la ordinea cronologică a evenimentelor, după ziua zbuciumată petrecută la iarmaroc Roxi a ţinut morţiş să mergem să mai vizităm un obiectiv renumit, unde să ne şi relaxăm. Cum primăvara (atât cât a fost) era pe sfârşite, ne-am dus la Araluen să admirăm florile înflorite. Am ajuns cam pe ultima sută de metri, că dacă mai aşteptam o săptămână cred că le găseam scuturate pe toate.</div><div align="justify">Araluen e un parc mai mărişor într-o pădurice, un fel de grădină botanică, la vreo 40 km de Perth, iar zona e deluroasă şi pitorească de mai mare dragul.</div><div align="justify">Lume multă la plimbare şi la picnic, flori multicolore, nevastă fericită, <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/AraluenBotanicalGarden">poze</a>, cam la astea se rezumă o după-amiaza liniştită pe care am petrecut-o în aer liber la pădurice.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mai recent am fost invitaţi de Marius la un picnic în parc (pe... care... l-am băut...), ocazie să ne mai întâlnim şi să mai sporovăim cu conaţionalii. Şi-am tot sporovăit vreo 9 ore, de ni se împleticea limba de la atâta sporovăială când am plecat pe la casele noastre.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cum nu se poate să treacă weekendul fără să se petreacă ceva inedit, duminică am fost invitaţi de Roena să mergem împreună cu ea şi cu tipul la care stă la o <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/CuBarcaLaPescuit#">plimbare cu barca</a> acestuia. Ne gândeam că poate dăm o tură pe râu cu vreo bărcuţă cu vâsle, ca cele din Cişmigiu :) Şi când colo ne trezim că gazda ne duce cu maşina până în Fremantle, unde ne aştepta proaspăt lansată la apă o şalupă foarte cochetă. Iar după ce ni s-a alăturat şi 'timonierul' (că proprietarul bărcii nu avea 'permis de conducere') am plecat în voiaj pe ocean, spre Africa :)</div><div align="justify">Norocul nostru a fost că vremea era perfectă, în sensul că vântul nu bătea aproape deloc şi nu prea erau valuri. Prima destinaţie a fost Seal Island, o insulă sălbatică, unde, probabil în scop promoţional, am găsit întinse la bronzat pe plajă vreo 5 foci mari şi leneşe. Era plin de lume cu bărcile pe acolo, unii chiar coborâseră pe plajă să dea noroc cu focile, alţii făceau snorkeling în apa cristalină, iar lighioanele mai băgau şi ele din când în când câte o repriză de bălăceală, să le facă pe plac paparazzilor.</div><div align="justify">De la foci am plecat să căutăm peştii. Nu conduşi (doar) de instinctul pescăresc, ci mai mult de sculele sofisticate aflate pe barcă. Una dintre ele, un sonar, indica nu doar când trec peştii pe sub noi, ci şi cât de mari erau (mă rog, aşa apărea indicat pe ecran). Dar fie că momeala nu era potrivită, fie pescarii erau nepricepuţi sau peştii erau ghiftuiţi, cert e că în afară de nişte peştişori foarte frumoşi şi viu coloraţi, cărora le-am dat drumul înapoi să se întoarcă la familiile lor, nu ne-am ales cu nicio pradă. Însă ne lăudăm şi noi că am prins primii peşti din viaţa noastră, ce mai contează acum cât de mari erau... Ne-am ales amândoi cu prima experienţă de genul acesta, iar Roxi, drept bonus, s-a ales şi cu un rău de mare de toată frumuseţea. Am rămas uimit totuşi că s-a ţinut tare şi nu şi-a donat micul dejun la peştişori ... </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Foci am văzut pe aici, pinguini am văzut, chiar şi balene aşa, mai de la depărtare. Cine ne aude crede că am ajuns în Antarctica, nu în Australia.</div><div align="justify">Ce ne bucură cel mai mult după câte o ieşire de genul ăsta e că ştim că de aici nu suntem nevoiţi să plecăm nicăieri, asa cum se întâmplă atunci când vizitezi un loc aşa de frumos în concediu. Doar că acum, că ne-am 'spurcat', va trebui să adăugăm şi barca pe lista (lungă) de viitoare eventuale achiziţii. Ce e drept, o să fie undeva pe la coadă, că o bărcuţă de genul celei cu care ne-am plimbat noi, la mâna a doua costă între 80.000 - 120.000$. Şi nu asta ar fi beleaua cea mai mare, dar chiria pentru depozitarea ei pe raft (de unde le iau cu elevatorul şi le bagă/scot din apă) sau acostarea într-un portuleţ de iahturi costă cam 600$/lună. Adică 7000 şi ceva pe an... Aşa că, în nădejdea asta, deocamdată mai avem de aşteptat...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">În rest, în ceea ce ne priveşte, lucrurile merg bine. Roxi, încurajată şi sprijinită şi de către şefa ei, a decis ca după ce va termina semestrul ăsta la TAFE să încerce ceva mai serios şi a aplicat la un master în Professional Accounting la Murdoch University. La care de curând a primit şi confirmarea că a fost acceptată. Studiile vor începe în februarie anul viitor, iar până atunci trebuie să burduşim bine puşculiţa, că toată distracţia, care se va întinde pe vreo 3 ani, va costa cam 25.000 $ (desigur că nu trebuie să îi plătim pe toţi odată). Noroc că, ambiţionat să nu mă las mai prejos decât consoarta, mi-am luat şi eu inima în dinţi şi le-am bătut la aştia la care lucrez obrazul, să-mi mărească şi mie salariul, păi se poate? Şi după vreo săptămână şi ceva de review-uri şi semnături peste semnături de la toţi mai marii din corporaţie, uite că s-a produs minunea şi mi-au făcut oamenii damblaua, să nu am motive să mă vait :) Îmi pare rău de cei care se vor perpeli de curiozitate, dar nu divulg suma, că aşa mi-a zis şefu', să o ţin confidenţială, să nu spun la nimenea, că pe urmă or să vrea toţi :) Însă aşa, ca etalon, datorită şi creşterii dolarului australian din ultima perioadă (care aproape l-a ajuns pe cel american) făcusem socoteala că acum voi câştiga aproape cât în 5 luni la conu' Podiuc. Care cred că şi acum mă aşteaptă să vin spăşit, cu capul plecat la el la poartă, aşa cum m-a avertizat (după ce m-a ţepuit în mod profi) că se va întâmpla 'în maxim doua-trei luni'. Profit de prilej să îi urez în continuare aşteptare uşoară şi sper să nu îşi facă programul în funcţie de mine.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Perioada ce urmează va fi una destul de zbuciumată, probabil. Ai noştri genitori, care s-au tot codit de câteva luni bune că ba ar veni, ba că nu pot veni anul asta în vizită la noi, şi-au luat până la urmă inima în dinţi şi s-au hotărât. Cam pe ultima sută, că abia au mai găsit să rezerve bilete în decembrie.</div><div align="justify">Iar acum, după ce s-au convins reciproc să vină împreună şi puseseră la cale planul de bătălie, au dat de primul obstacol. La doi dintre ei le-a fost acordată viza în 5 minute, pe când celorlalţi doi li s-au cerut o grămadă de declaraţii şi adeverinţe care să ateste că nu au de gând să rămână ilegal pe aici. Pe care le-au şi trimis, de altfel, iar acum aşteptăm toţi cu sufletul la gură deznodământul.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">În încheiere încă două piese de colecţie din seria cuvintelor cheie cu care unii dintre voi ajung aici pe blog. Cineva a încercat să afle de aici 'cum se dă km înapoi la renault cangur', iar altcineva a căutat disperat 'poza cu avionu care a plecat acum 4 luni'. Din nou, mi-aş dori să cred că fiecare dintre cei doi şi-a găsit răspunsul pe care îl căuta.</div><div align="justify">Deşi nu prea cred...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-82943191111227362082010-09-05T04:08:00.000+08:002010-09-05T04:08:50.779+08:00Vine vine primavara!<div align="justify"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cangurii negri sunt acum mai ocupati cu serviciul, dar totusi in existenta lor mai apar mici intamplari, majoritatea nesemnificative, insa inedite in felul lor.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Luna august a fost in general una destul de interesanta, desi, paradoxal, nu s-au petrecut prea multe lucruri cu adevarat notabile. Insa pentru Roxi a fost 'palpitanta' prima luna la job. Avea ceva emotii din cauza lipsei de experienta in contabilitate. A avut insa un noroc de o sefa tare cumsecade (de care la inceput ii era teama sa nu cumva sa fie vreo maniaca obsedata de ordine, la cat de bine puse la punct erau toate acolo in firma, pana la cel mai mic detaliu). Dupa primele cateva zile de acomodare a primit sarcina sa o asiste pe o 'babatzica' angajata ca bookkeeper cu putin timp inaintea Roxanei. Problema e ca biata femeie, dupa ce ca facuse o vraiste deplina in dosare, era si putin sarita de pe directie. Roxi s-a straduit timp de cateva zile sa se inteleaga cu ea si sa faca putina ordine in mormanul de hartii, motiv sa descopere ca in cele cateva saptamani in care lucrase acolo, babuta deja facuse niste plati anapoda in numele unuia dintre cei mai importanti clienti. Iar cand acesta a cerut socoteala, iar sefa i-a cerut explicatii, damblagioaica a inceput sa urle din senin prin birou ca pe ea o doare capul si ca ea trebuie sa se duca imediat acasa, sa se odihneasca. Si dusa a fost.</div><div align="justify">Roxi ramasese cam timorata dupa povestea asta, dar urmarea (neasteptata) a fost ca sefa a anuntat-o ca prima impresie pe care a facut-o a fost foarte buna si ca va fi promovata in locul cucoanei care plecase cu pluta (pe Swan River, desigur). Iar in saptamanile care au urmat au lucrat amandoua impreuna, ca 'ucenica' sa invete ce are de facut. Si incurajata de increderea care i s-a acordat si de laudele din partea sefei, acum cateva zile Roxi si-a luat inima in dinti si a 'marturisit' ca de fapt in Romania a terminat facultatea de Drept, amanunt pe care 'omisese' sa-l treaca in CV. Desi era stresata in legatura cu asta, totusi motivele ei au fost intelese, iar sefa ei chiar s-a bucurat sincer. Ca dovada ca la 5 minute dupa senzationala dezvaluire a venit in biroul Roxanei si i-a spus ca ii va mari salariul cu inca 5000$/an.</div><div align="justify">Asa ca retrag ce spusesem intr-o postare anterioara, cum ca diploma de la Drept nu-i buna nici de storcit muste. Uite ca e buna macar sa faci impresie, sa cresti precum cozonacul in ochii oamenilor. Si sa mai iei un ban, acolo...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">De la serviciul meu, ca de obicei, vestile sunt mai subtiri. Desi am cam intrat in rutina in ceea ce priveste tehnicile, elementele si materialele de constructie (chestie care ma cam plictiseste), vad partea plina a paharului si sunt fericit ca in Australia am scapat de intocmit desene de executie (chestie care ma plictisea de moarte si de care aici se ocupa <i>drafties</i>).</div><div align="justify">Si daca nevasta a facut ce-a facut si a venit acasa de la serviciu cu o marire de salariu babana, am zis ca nu se cade sa vin nici eu cu mana goala de la mine de la birou. Asa am facut rost de un virus calitatea I, care mi-a luat piuitul (la propriu) vreo cateva zile. Mai rar asa exemplar multicolor (judecand dupa aspectul mucozitatilor, scuzati), pe care l-am carat cu eroism pe picioare pana ce intr-un final a sucombat sub asediul pastilelor de raceala si gripa ce le-am catapultat sarguincios inspre el timp de vreo doua saptamani.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Am scapat de el chiar la timp incat sa pot sa ma inscriu si eu in alergatura generala denumita City to Surf, editia 2010. Spun alergatura pentru ca a fost de fapt un cros organizat si in Perth, asa cum cred ca se intampla an de an in toate orasele mai marisoare din Australia (cumva ma gandesc ca Alice Springs si Canberra s-ar putea sa faca totusi exceptie). Si spun generala pentru ca la el au luat parte anul asta aproape 40.000 oameni. Desigur ca nu toti au ales sa participe la maraton sau semi-maraton. De exemplu peste 8500 din ei au ales proba de 12 km mers. Printre care si noi.</div><div align="justify">De fapt initial se inscrisese la cros doar jumatatea mai placuta din punct de vedere estetic a familiei. Fundatia la care lucrase ca voluntar isi facuse echipa, iar Roxi a vrut sa ii sustina si ea. Stiind ca ea se va intalni acolo cu fostele colege si cum taxa de inscriere era vreo 40 $ (care ar fi fost mult mai bine cheltuiti pe un joc video sau vreo chestie de bicicleta), eu imi propusesem sa urmaresc cu real interes evenimentul la TV (relaxat, cu ochii inchisi si intors pe partea cealalta). Insa abia ce ma pusesem pe picioare dupa gripa am primit la serviciu un mail cu o propunerea sa particip in echipa companiei (care, desigur, urma sa ne plateasca inscrierea). Asa ca, daca tot era pomana, m-am inscris si io, ce mama ma-sii...</div><div align="justify">Nu ca muream noi de dragul de a ne trezi si duminica tot cu noaptea-n cap, dar cum suntem destul de plimbareti de felul nostru si in plus mai era si pentru o cauza nobila (ma refer la Roxi, ca eu am facut reclama corporatistilor), am devenit foarte incantati de idee.</div><div align="justify">Echipa de la Kids Camps a fost destul de numeroasa, iar pe langa angajati si voluntari au participat si cativa copii cu handicap dintre cei ajutati de fundatie.</div><div align="justify">Roxi si-a dorit foarte mult sa ajute si ea la strangerea de fonduri pentru acesti copii, dar din pacate nu a reusit mare lucru. Noroc cu cativa dintre colegii de la scoala, cu Kati si cu Mirela, care au donat fiecare cativa dolari si carora Roxi le multumeste mult pentru gestul lor. Si inca mai trage speranta ca pana pe 19 septembrie, cand e termenul limita, va mai gasi si altii care sa il repete.</div><div align="justify">Plimbarea pana la ocean a fost extraordinara, iar ritmul a fost foarte alert pana la sfarsitul cursei, in ciuda a ceea ce ma asteptam. Se pare ca aussies astia sunt destul de in forma, afurisiti de canguri! Cu toate astea nici mioriticii nu s-au lasat mai prejos si, desi plecasera intre ultimii 500, familia smeilor a terminat cursa pe locurile 1746 (1h50'15") - protectoarea copiilor necajiti, respectiv 1753 (1h50'17") - corporatistul ocupat cu <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/CityToSurf2010#">pozele</a> pe linia de finish. Cel putin asa s-au jurat cu mana pe inima de siliciu cipurile pe care fiecare dintre noi le-am purtat legate la siret in ziua aceea.</div><div align="justify">Dincolo de placerea plimbarii catre ocean intr-o zi minunata, de fiorii competitiei si de costumele si inscriptiile amuzante pe care unii concurenti le purtau, trebuie sa remarc si organizarea impecabila. Nu imi dau seama de ce totul pare ca se face atat de usor aici, mai ales in conditiile in care, ca la orice alt eveniment similar, organizatorii se bazeaza in special pe voluntari. Nu e usor ca organizator sa faci fata la 40.000 oameni (echivalentul tuturor locuitorilor Campulungului, asa cum am invatat la Geografie in scoala generala), adunati gramada in centrul orasului, fiecare cu nevoile sale. Si tocmai pentru atatea nevoi banuiesc ca au fost instalate sute de toalete, astfel ca desi inainte de start coada era uriasa, totusi nu am auzit ce nevoile vreunuia/vreuneia sa devina, pe nepregatite, nevoi publice.</div><div align="justify">Dupa ce am terminat cursa (am scapat ieftin, doar o basica de dimensiuni medii la un picior si cu fruntea si nasul arse de soare - din nou am uitat crema, cine s-ar fi gandit, ca doar e inca iarna...) am returnat cipurile, am primit fiecare cate o medalie (erau niste baieti cu niste cutii mari de carton care se plimbau printre lume si strigau: '<i>Meeedaaaliii! Poftiti la meedaaaaliii! Ia meedaaaliaaaa, neamuleeeeee!</i>' - ma rog, aici poate exagerez putin, probabil am auzit usor deformat din cauza oboselii...), am primit cate o sticla de energizante si ne-am dus fiecare la corturile noastre. Corturile firmelor, adica. Unde corporatismul si-a aratat avantajele, pentru ca la cortul firmei mele ne asteptau bucatarul cu gratarul incins (preparase niste ochiuri cu sunca care au intrat la fix la momentul ala) si maseuzele care aveau misiunea sa ne faca inapoi buni de munca pentru ziua ce urma. Doar ca la masaj am renuntat, ca oricum Roxi nu ar fi avut 'acces', coada era cam lunga, maseuzele nici prea frumoase, nici prea tinere, iar de ajutat cat putea sa ajute frectia la basica de la degetul de la picior? :)</div><div align="justify">Asa ca am mai dat noi o tura sa mai vedem lumea si ce alte firme isi mai intinsesera corturi pe-acolo (prilej cu care i-am vazut si pe hamesitii de la Chevron incolonati cam vreo 100 de insi la coada la haleu), apoi ne-am dus pe plaja, ca tot eram acolo. Am mai pierdut vreo jumatate de ora cu balaceala pana la genunchi (nemaipomenita dupa un drum asa de lung) si pe urma am plecat la autobuze, ingroziti de gandul ca va fi omor si ca vom merge inapoi in oras facuti sardele, ca dimineata in 385. Cand am vazut coada, cu atat mai mult ne-am speriat. Dar cred ca n-am stat acolo mai mult de 20 minute. Autobuzele practic veneau unul dupa altul, iar cei de la Transperth nu le lasau sa se supraaglomereze. Roxi chiar a prins loc pe scaun, norocoasa!</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Doar in weekendul asta ce am mai ramas si noi pe acasa, ca in rest am tot fost pe la diverse aniversari pe la prieteni. Si tot legat de aniversari, am mai trait o intamplare din seria 'PLZ PAY HERE'. De data asta am fost in Fremantle, sa cautam un cadou. Vazusem mai demult intr-un magazin niste pahare care erau decorate intr-un anume fel. Doar ca, ghinion, acum tocmai pe alea pe care le vroiam nu le mai aveau. Ce naiba sa faci? Am intrebat-o pe vanzatoare (de fapt cred ca era patroana) daca mai au vreun alt magazin prin imprejurimi, dar ni s-a spus ca ala era singurul. Am multumit si ne pregateam sa plecam cu coada-ntre picioare cand femeia s-a oferit sa sune la (pe banii ei, da?) la un alt magazin CONCURENT (atentie!) si sa ii intrebe daca nu cumva acolo am putea sa gasim ce cautam.</div><div align="justify">Si, minune, cei de acolo chiar aveau paharele pe care le vroiam si ni le-au pus deoparte pana ce ne-am dus sa le luam.</div><div align="justify">Poate pare o chestie absolut nesemnificativa, dar noi consideram ca asemenea gesturi altruiste care iti fac ziua mai buna sunt mult mai importante decat par la prima vedere. Ne-am simtit chiar usor stanjeniti de asemenea marinimie. Dupa atatia ani traiti in Romania mai ca nu stiam cum sa reactionam. Ne venea sa-i dam spaga :)))</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Saptamana trecuta, cu o zi inainte de cros, am mai mers o data cu masina la service pentru o revizie. N-a fost nimic major, au schimbat iar filtrele si uleiul si inca nu-mai-stiu-ce si tot a trebuit sa mai scoatem 200 $. Dar asa e bine, ca acum, de cand doamna are serviciu, se duce acolo cu masina (din fericire parcarea e gratuita) si de acolo la scoala. Astfel incat eu am devenit mai mult pasager . Si cred ca incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Bambusica e tot un puturos si jumatate, dar cand venim noi acasa il apuca cheful de joaca. Si pana nu te joci cu el un pic nu te lasa in pace, nerusinatul. Mai nou acum are o dambla sa iasa afara din casa pe usa de la intrare (nu pe terasa). Si cum apar eu acasa la 5 si-un pic, cum tzushti! pe langa mine. De obicei ma duc imediat dupa el sa-l recuperez, dar vineri cand am venit era si Roxi acasa si nu l-am vazut cand a tulit-o. Ne-am luat noi cu vorba (ca planuim sa plecam in Margaret River in urmatorul weekend lung, care e peste 3 saptamani) si sa fi tot trecut vreun sfert de ora cand ne-am dat seama ca lipseste ceva in casa. Am iesit pe terasa sa caut creatura si atunci am auzit un miorlait ce parea destul de indepartat. Ne-am dus iute dupa el si l-a gasit Roxi la etajul de deasupra, in dreptul usii apartamentului corespondent cu al nostru. Era facut ghemotoc pe presul de la usa vecinilor, cu fundul lipit de perete si miorlaia din toti rarunchii, de parca il batea cineva. Prostovanul nimerise bine usa, dar nu nimerise etajul. E simpatic foc Bambusica al nostru, dar nu e chiar asa de ager la minte, n-ai ce sa-i faci... :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cam astea au fost de povestit din ultima luna. E drept ca viata nu mai e asa palpitanta ca in primele luni, dar macar partea buna e ca nici momentele in care verificam contul din banca nu mai sunt asa 'palpitante' cum erau pe atunci.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Inainte sa inchei as dori sa fac cunoscut un adevarat nestemat pe care l-am descoperit in timp ce ma jucam cu programelul asta (securistic) care monitorizeaza activitatea pe blog. Una din functiile lui care ma amuza cel mai tare e aceea care indica ce cuvinte cheie cautau pe net (pe Google sau alte motoare de cautare) unii dintre cei care aterizeaza aici pe blog. Cu ajutorul acestei unelte am descoperit ca anumite persoane ajung aici in mod absolut neintentionat, cautand <em>'rezultate cangurul de matematica', 'vreau muncesc australia la negru', 'poze cangurul cu coada scurta', 'alergand dupa cangurul rosu'</em> (asta chiar m-a distrat pe cinste :)), insa pana in prezent trofeul il detine <em>'daca bucataria are culoarea rosu cu portocaliu ce culoare sa fac livingul asi dori poze'. </em>Doamne, cata candoare! Si cata umilinta in exprimarea adresata unei simple masinarii cu circuite electronice! Omul nu spune <em>'vreau poze!'</em>, ci se smereste, cautand bunavointa inteligentei artificiale, care spera sa-l blagosloveasca cu o rezolvare la o problema atat de spinoasa precum corespondenta cromatica a livingului in relatie cu bucataria ros-portocalie.</div><div align="justify">Tot ce pot sa sper si ce imi doresc sa cred este ca omul respectiv si-a gasit raspunsul (si eventual pozele) care sa-i aduca satisfactia.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Tot cu ajutorul programelului astuia mai descopar si eu pe unde sunteti imprastiati cei care urmariti acest blog. Si cum nu toti postati comentarii, si cum nu pe toti va cunosc, va adresez salutari celor din Bucuresti, Dunedin, Dusseldorf, Timisoara, Perth, Buzau, Iasi, Cluj, Melbourne, Constanta, Miercurea-Ciuc, Arad, Brasov, Fagaras, Bacau, Fetesti, Craiova, Mangalia, Brisbane, Sydney, Balotesti, Piatra-Neamt, Nasaud, Rio-de-Janeiro (buna Crina!), Targu-Mures, Christchurch, Galati, Impe, Plano (Dragos?), Navodari, Ploiesti, Baia Mare, Londra, Bistrita, Moreni, Campulung, Shahar, Brussel, Braila, Valcea, Chatswood, Burnaby (CA), Alexandria, Alba Iulia, Pantin, Medias, Oradea, Oarda de Jos.</div><div align="justify">Cum logul nu are decat 500 intrari, astea sunt toate orasele pe care le am afisate in acest moment, in ordinea numarului de accesari. </div><div align="justify">Asa cum spuneam, salutari tuturor! </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com17tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-42587149517164252032010-08-18T23:44:00.000+08:002010-08-18T23:44:09.992+08:00Australia for Foreigners<div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Am primit un mail haios acum ceva vreme de la prietenul Adi (cel din Canada) si am zis ca merita sa-l pun aici.</div><div align="justify">(Afurisiti canadienii astia! )</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TGvX7Eb_mpI/AAAAAAAAUAg/zozz_MBn2jQ/s1600/australia+for+foreigners.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="345" src="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TGvX7Eb_mpI/AAAAAAAAUAg/zozz_MBn2jQ/s400/australia+for+foreigners.jpeg" width="400" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><i>The following were posted on an Australian Tourism Website and the answers are the actual responses by the website officials, who obviously have a great sense of humour (not to mention a low tolerance threshold for cretins!)<br />
<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Does it ever get windy in Australia ? I have never seen it rain on TV, how do the plants grow? ( UK ). <br />
<br />
A: We import all plants fully grown and then just sit around watching them die. <br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Will I be able to see kangaroos in the street? ( USA ) <br />
<br />
A: Depends how much you've been drinking.<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: I want to walk from Perth to Sydney - can I follow the railroad tracks? ( Sweden )<br />
<br />
A: Sure, it's only three thousand miles, take lots of water. <br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Are there any ATMs (cash machines) in Australia ? Can you send me a list of them in Brisbane , <br />
Cairns , Townsville and Hervey Bay ? ( UK ) <br />
<br />
A: What did your last slave die of?<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Can you give me some information about hippo racing in Australia ? ( USA ) <br />
<br />
A: A-Fri-ca is the big triangle shaped continent south of Europe .<br />
Aus-tra-lia is that big island in the middle of the Pacific which does not<br />
... Oh forget it. Sure, the hippo racing is every Tuesday night in Kings Cross. Come naked.<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Which direction is North in Australia ? ( USA ) <br />
<br />
A: Face south and then turn 180 degrees. Contact us when you get here and we'll send the rest of the directions. <br />
_________________________________________________<br />
<br />
Q: Can I bring cutlery into Australia ? ( UK ) <br />
A: Why? Just use your fingers like we do...<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Can you send me the Vienna Boys' Choir schedule? ( USA )<br />
<br />
A: Aus-tri-a is that quaint little country bordering Ger-man-y, which is <br />
Oh forget it. Sure, the Vienna Boys Choir plays every Tuesday night in Kings Cross, straight after the hippo races. Come naked.<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Can I wear high heels in Australia ? ( UK ) <br />
A: You are a British politician, right?<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Are there supermarkets in Sydney and is milk available all year round? ( Germany ) <br />
<br />
A: No, we are a peaceful civilization of vegan hunter/gatherers. Milk is illegal.<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Please send a list of all doctors in Australia who can Dispense rattlesnake serum. ( USA ) <br />
<br />
A: Rattlesnakes live in A-meri-ca which is where YOU come from.<br />
All Australian snakes are perfectly harmless, can be safely handled and make good pets.<br />
__________________________________________________ <br />
<br />
Q: I have a question about a famous animal in Australia , but I forget its name. It's a kind of bear and lives in trees. ( USA ) <br />
<br />
A: It's called a Drop Bear. They are so called because they drop out of Gum trees and eat the brains <br />
of anyone walking underneath them. You can scare them off by spraying yourself with human urine before you go out walking.<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: I have developed a new product that is the fountain of youth. Can you tell me where I can sell it in Australia ? ( USA ) <br />
<br />
A: Anywhere significant numbers of Americans gather.<br />
__________________________________________________ <br />
<br />
Q: Do you celebrate Christmas in Australia ? ( France ) <br />
<br />
A: Only at Christmas.<br />
__________________________________________________<br />
<br />
Q: Will I be able to speak English most places I go? ( USA ) <br />
<br />
A: Yes, but you'll have to learn it first</i></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">In ceea ce ne priveste, chestii spectaculoase nu prea s-au mai intamplat.</div><div align="justify">Se pare insa ca a reinceput sezonul la surferi: tocmai ce l-a mai infulecat un rechin pe unul pe undeva pe-aici, prin apropiere de Perth. Primul pe anul asta (fiscal).</div><div align="justify">Hmm! Se pare ca nu e chiar lipsita de acuratete harta de la Adi...</div><div align="justify">Asta ca sa vedeti cu ce se ocupa oamenii pe aici in miez de iarna...</div><div align="justify">Iar sambata cica sunt alegeri. Nu prea ma omor eu cu politica pe aici, dar daca as fi cetatean si ar trebui sa votez, sincer nu as stii pentru cine. Spun 'ar trebui' pentru ca aici votul e obligatoriu (chestie care, in principiu, nu mi se pare o idee rea).</div><div align="justify">Si liberalul aspirant, si prim-ministresa socialista in functie mi se par niste antipatici ultra-artificiali, iar 'verzii' sunt doar de umplutura. Faceam misto intr-o zi cu Roxi gandindu-ne ca in primii ani, pana vom ajunge la niste salarii mai mari, ar fi bine sa votam cu socialistii (ca astia 'dau' la saraci) si pe urma sa intoarcem foaia si sa-i votam pe liberali (care 'nu iau' de la bogati). Stiti cum e... Interesu' poarta fesu'.</div><div align="justify">Oricum, partea buna e ca deocamdata Australia e pe locul 4 in lume ca si calitate a vietii, in <a href="http://www.newsweek.com/2010/08/15/interactive-infographic-of-the-worlds-best-countries.html">topul</a> realizat de Newsweek. Si nu cred sa se duca prea mult nici in sus nici in jos, indiferent daca va fi condusa de Abbott sau Gillard. Si cata vreme <a href="http://www.solarnavigator.net/images/Queen_Elizabeth.jpg">Mam' Mare</a> e bine-sanatoasa, are si ea grija sa nu faca astia prostii, ma gandesc... Sa nu ajungem, Doamne fereste!, sa cadem la acelasi nivel cu tari bananiere precum cea de pe tocmai locul 7...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ca veni vorba de tari bananiere:</div><div align="justify">Sambata am fost la plimbare cu Roxi prin oras. Era o zi superba, asa ca am trecut raul cu vaporasul si apoi am pornit agale pe la magazine, pe ici-colo, pana am ajuns in West Perth. Unde am facut un popas la un Subway sa halim cate un sandvici. Si numai ce terminasem ca il vad pe unul ca intra, imbracat cu pulover, blugi lungi, o geanta mare de laptop si descult. Lucrul asta nu mi se mai pare demult ceva inedit, dar individul avea si o moaca destul de dubioasa (a se citi asa, mai boschetara). Si il vedem ca se duce glont la frigiderul cu cola, ia de acolo doua sticle si tocmai cand incepusem noi sa radem ca '<i>uite ba, asta are sa dea 6$ pe doua cola la jumate la Subway, da' s-a zgarcit la o pereche de slapi</i>' se tupileaza aurolacul meu dupa un stalp (chipurile, sa nu-l vada nimeni) si isi indeasa sticlele in geanta. Doar ca pe urma n-a fugit nicaieri, s-a dus in fata tejghelei si a inceput sa se benocleze la sandviciuri, ca il apucase pofta probabil.</div><div align="justify">Nervos m-am ridicat in picioare si i-am facut semn unuia dintre vanzatori sa vina sa vorbesc cu el. Nu aveam de gand sa-l iau pe prapaditul ala la bataie daca indraznea sa plece, dar nici nu aveam de gand sa stau ca popandaul cum fac romanii in autobuze cand ii buzunaresc tiganii. Chiar imaginea asta mi-a trecut atunci prin minte, desi imi dau acum seama ca exageram...</div><div align="justify">Insa pana sa apuc sa ii spun vanzatorului cum stau lucrurile, Picioare-Negre se si apucase sa-si comande de-ale gurii. Si am auzit-o pe vanzatoare cand ii repeta comanda: '<i>deci, un sandvici asa si-asa, cu sos bla-bla-bla, si cele doua sticle de cola pe care le-ati luat din frigider, nu-i asa?</i>'.</div><div align="justify">M-a pufnit rasul. Ce naiba mai putea sa zica fraierul? A mai balmajit el ceva, dar a scos banii si a platit. Iar noi am plecat amuzati si impresionati de cat de bine a stiut sa se comporte fata aia de la tejghea. Probabil ca il vazusera pe camerele de supraveghere, dar sunt aproape convins ca daca magraonul ar fi plecat cu sticlele in geanta fara sa mai aiba tupeul sa ramana sa-si ia si 'pranzul', nu s-ar fi dus nimeni sa alerge dupa el.</div><div align="justify">Poate doar eu, roman frustrat, mai stii... ;)</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-65989608905639611312010-08-01T23:58:00.000+08:002010-08-01T23:58:02.683+08:00Oamenii muncii. Peisaj cu oi si portocale. New Norcia<div align="justify"></div><div align="justify"> </div><div align="justify">Revenim cu noutati. Care, la fel ca si data trecuta, o privesc in principal pe Roxi.</div><div align="justify">Am scris in postarea anterioara de ce a renuntat la jobul in armata si cum si-a gasit o pozitie temporara (6 saptamani) la o firma de inginerie. Si se pare ca a facut impresie buna acolo, pentru ca deja dupa prima saptamana a primit laude de la tipa care avea sarcina sa o supravegheze. Fapt pentru care Roxi a si indraznit sa o roage sa ii permita sa o treaca la referinte in CV.</div><div align="justify">Iar lucrul asta se pare ca a contat destul de mult, pentru ca imediat ce a aplicat a fost chemata la vreo 5 interviuri in tot atatea zile. Chiar si de catre firme de recrutare care in trecut ii trimisesera respingeri. Asa ca, dincolo de orgoliul satisfacut, si-a permis sa fie discretionara in optiuni. Nu a mai aplicat ca la inceput la orice job, oricat de nesemnificativ, ci de data asta si-a impus niste obiective clare pe care le-a urmarit. Nici macar nu s-a grabit sa dea un raspuns primei oferte pe care a primit-o, motiv pentru care angajatorul (care se pare ca a placut-o destul de mult) nu numai ca a fost dispus sa adapteze postul mai bine profilului ei, dar a venit si cu o oferta de salariu imbunatatita (asta mi se datoreaza si mie partial, ca eu am pus-o sa 'pluseze', de ce sa nu zic? :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Deci, ca sa nu mai lungim prea mult vorba si suspansul, Roxi si-a gasit in sfarsit un job perfect pentru aspiratiile ei, unde va avea un salariu aproape cat al meu (da, asa e, nu mai pot de ciuda...).</div><div align="justify">Intre timp cei din firma de inginerie o indragisera si aproape ca nu mai vroiau sa o lase sa plece. Ii tot faceau alte oferte temporare pana urmau sa ii gaseasca un post permanent, dar o cariera in 'office administration' (adica secretariat, pe intelesul tuturor) nu reprezenta deloc un ideal de-al ei. Iar departamentul de contabilitate al firmei era in Adelaide, asa ca...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Asa ca... de maine, 2 august, la peste 9 luni de cand am ajuns in Australia, Roxi va incepe si ea serviciul 'pe bune'. E drept ca pana acum nu cautase decat chestii part-time, pentru ca in primul semestru mergea la cursuri in timpul zilei. Acum se va duce la colegiu seara si biata de ea spera sa poata sa tina ritmul, pentru ca a ales sa faca intr-un semestru cursurile care se fac in mod normal intr-un an. Dar ea e ca Fat-Frumos, care creste intr-o zi cat altii in doua. Nu ca mine, smeul...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Morala e ca fiecare cu norocul lui. Roxi stia ca in cazul ei norocul n-o sa influenteze insa prea mult situatia, pentru ca, stiindu-se statutul avocatilor aici, experienta ei ca avocat in Romania era privita mai degraba ca un handicap. Tocmai de aceea a ales sa o ia de la capat cu studiile si sa faca voluntariat. E drept ca rezultatele nu au venit imediat, dar acum e bucuroasa si entuziasmata nevoie-mare. Si merita pe deplin laudele pe care i le-am adus.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Eu cu ce sa ma laud? Ma laud si eu ca am primit o marire de salariu. Nu prea mare, dar suficienta cat sa ma binedispuna ca trendul e de 'crestere'. La care se mai adauga si faptul ca din iulie au mai scazut taxele (adica a fost ridicat pragul).</div><div align="justify">In rest la serviciu treaba merge bine, tampenii nu prea am mai facut, am fost si intr-o vizita de lucru pe 'santierele patriei' acum vreo saptamana... Mai desenez si de mana din cand in cand (lucru destul de rar in zilele noastre), castile pe urechi, manecile suflecate, pranzul cu papagalii cand e vremea buna si uite-asa trec zilele de serviciu una dupa alta fara prea mari batai de cap.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Si mai vine cate un weekend in care mai iesim pe ici pe colo. Ca de exemplu saptamana trecuta, cand ne-am urcat pe nepusa masa in masina si am plecat sa vedem New Norcia, un orasel intemeiat de calugarii benedictini spanioli pe la 1846, parca.</div><div align="justify">Am avut de mers cam vreo 170 km pana acolo, dar drumul a fost nemaipomenit. Unul din lucrurile care imi lipseau in Romania si pe care l-am redescoperit cu mare bucurie in Australia este placerea condusului. Soselele principale sunt excelente si perfect semnalizate, peisajele cu nisipul rosu de pe marginea drumului si verdele crud al ierbii din timpul iernii noua ni se par superbe, iar faptul ca drumul e liber incat doar din cand in cand mai intalnesti cate o alta masina mi se pare fabulos. Doar sa nu pleci cu rezervorul gol, ca statiile de benzina nu se intalnesc nici ele prea adesea. Asa cum am facut noi la intoarcere, cand ni se aprinsese beculetul si vreo 20 km am cam stat cu inima stransa (si nu doar cu inima)... Noroc ca trecusem deja pe acolo si ne aminteam ca vazusem o benzinarie intr-un satuc pe nume Bindoon. Acolo am oprit si am bagat niste benzina cu 140 centi/litru (ca era sambata seara, in conditiile in care miercurea gasesti cu 115...).</div><div align="justify">Sa nu uit sa amintesc ca GPS-ul nostru iar a luat-o pe campii (la propriu) si ne-a bagat vreo cativa km pe un drum neasfaltat, acoperit cu nisip rosu si frumos ca-n filme. E drept ca Roxi nu era asa de incantata ca mine, dar dupa ce am facut <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/NewNorcia#">cateva poze</a> si si-a dat seama ca urma sa ajungem din nou in soseaua principala s-a mai linistit.</div><div align="justify"><br />
Din Bindoon am cumparat si niste portocale de la o ghereta scoasa pe marginea drumului. Ni se facuse pofta, ca tocmai ce trecusem pe langa niste livezi de portocali si mandarini. Iar cand am oprit ne tot uitam mirati in stanga si in dreapta sa vedem unde e precupetzul, sa 'ne serveasca'. Asta pana am dat cu ochii de 'pusculita' pe care o puteti vedea in poza urmatoare.</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TFWJ0-v0GHI/AAAAAAAAT60/jQ7xXyCTFsc/s1600/2010-07-24+12-41-25.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TFWJ0-v0GHI/AAAAAAAAT60/jQ7xXyCTFsc/s320/2010-07-24+12-41-25.JPG" width="212" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Au ras prietenii din Romania de noi ca ne-am conformat si am platit, ca facem natia de ras, ca trebuia sa incarcam toti sacoteii de portocale in portbagaj si s-o stergem fara sa mai stam pe ganduri :)</div><div align="justify">Lasand gluma la o parte, toate maruntisurile astea ne produc de fiecare data o mare bucurie. Asa cum majoritatea maruntisurilor din Romania (si mai ales din Bucuresti) ne duceau de fiecare data cu un pas mai aproape de disperare... E uluitor sa redescoperi ca poti avea incredere in oameni, ca iti poti lasa portocalele singure pe taraba si sa te astepti sa mai gasesti si bani in schimbul celor care au disparut, sa poti sa mergi in autobuz fara sa tii mana pe portofel, sa alergi seara prin locuri destul de intunecate cu ipodul de 200-300$ la vedere si sa nu ai nicio grija pentru el sau pentru tine, fie ca esti baiat sau fata... </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Dar sa revenim.</div><div align="justify">Culmea culmilor s-a produs cand am iesit din Bindoon si am trecut pe langa o ferma unde am facut fotografia de mai jos. Nu cred ca mai e nevoie de comentarii...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TFWK-swKwzI/AAAAAAAAT68/xYLsgQfxMbY/s1600/2010-07-24+12-49-09.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TFWK-swKwzI/AAAAAAAAT68/xYLsgQfxMbY/s320/2010-07-24+12-49-09.JPG" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Asa cum vedeti, drumul pana in New Norcia in sine a fost o 'aventura'. </div><div align="justify">Cat despre orasel in sine, nu era foarte impresionant, la prima vedere. Arhitectura veche a celor catorva constructii din centru nu pare suficienta sa merite o vizita pana acolo. Dar norocul nostru a fost ca am ajuns chiar la fix incat sa prindem turul cu ghid al asezarii (20$ de palarie), care se organinzeaza de doua ori pe zi (la 10 si la 1.30). Cu ocazia asta am aflat cateva lucruri destul de interesante din istoria locului, am putut vizita o zona a manastirii, biserica, ultima casuta ramasa de pe vremea colonistilor, centrele de educatie si muzeul. Care desi mic era foarte interesant, mai ales ca trecutul caruia ii pastra memoria nu era unul prea indepartat. Si aveai astfel prilejul sa intelegi cat de multe lucruri s-au schimbat in doar o suta si ceva de ani.</div><div align="justify">La etaj era si o mica galerie de arta cu tematica religioasa, impresionanta prin simplitate si mesaj.</div><div align="justify">Iar din muzeu nu putea lipsi un mic magazinas cu tot felul de chestii, de la gemuri si vinuri facute de calugari, la sepci si calugari de lut de pus in gradina (in loc de pitici). Oricum, un kitsch mult mai usor digerabil decat cel de la castelul Bran, de exemplu.</div><div align="justify">Si daca tot vorbim de digerabil, de la 'shop'-ul muzeului am cumparat o paine cu fructe din brutaria calugarilor, din care am infulecat amandoi cu pofta pana am ajuns acasa.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">In rest, nimic nou. E miez de iarna, iar din cand in cand mai si ploua.</div><div align="justify">Roxi a facut restituirea de taxe si ne-am pomenit ca cica trebuie sa primim inapoi vreo 2600 $ (iuhuuu!). </div><div align="justify">Si cam atat, deocamdata. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">P.S. Pentru prietenul meu Liviu: da, Bulache, mieii erau si albi, si negri, dar portocalii... </div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com19tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-77977481628569775342010-07-11T15:29:00.001+08:002010-07-18T21:39:57.169+08:00Noutati. Sfaturi. Lume buna care ne viziteaza (blogul). Jurnal de cazarma. Anunturi imobiliare<div align="justify"></div><div align="justify"> <br />
La cererea expresa a marelui public, cangurul negru revine. Pe cai mari. Sau caii negri revin pe canguri mari? Ca nu mai stiu. In sfarsit, nu mai conteaza...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Am inceput sa primesc din ce in ce mai multe emailuri si mesaje de la cei care citesc acest blog si ma bucura lucrul asta, ca asa ne mai cunoastem si noi viitorii (potentiali) conationali. Desi nu ma bate niciun gand sa ma reprofilez ca agent, nu ma deranjeaza deloc (ba chiar dimpotriva) sa ofer cate o parere (ca nu le pot numi sfaturi), dar adresez o rugaminte celor care imi scriu pe chestiuni legate de emigrare sa incerce sa se documenteze mai intai din sursele oficiale (incepand in primul rand de pe <a href="http://www.immi.gov.au/">siteul oficial</a>). Sunt multi care, asa cum se intampla si pe <a href="http://www.emigrare.info/">forum</a>, ma intreaba generalitati de genul '<i>cum e in Australia?</i>', '<i>se gasesc joburi?</i>', '<i>ce sanse as avea sa ajung acolo?</i>'. Lor as vrea sa le transmit urmatoarele: oameni buni, internetul asta e o mina de aur pentru cei care vor sa afle cat mai multe detalii despre Australia (si nu numai). Doar ca trebuie sa ai putina rabdare si un dram de bunavointa sa cauti si sa gasesti ce ai nevoie. Inteleg ca e un pas important pe care unii dintre voi vreti sa-l faceti, dar cu atat mai mult ar trebui sa nu va bazati pe opinii subiective ale unora sau altora. Si mai ales sa nu va asteptati sa va dea cineva 'mura-n gura'. Repet ce am mai spus de atatea ori: fiecare e diferit si se asteapta sa gaseasca altceva aici. Pentru unii se intampla sa iasa treaba bine (consideram ca si noi ne numaram printre acestia), iar pentru altii nu. Nimeni nu ofera garantii. Risti si castigi sau pierzi. Dar de riscat oricum risti. Noi, unii, ne-am asumat pe de-a-ntregul acest risc cand am hotarat sa plecam din Romania. Motivul era unul cat se poate de simplu: nu vroiam sa ajungem vreodata sa ne para rau ca am fi putut si n-am incercat.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Din ce citim pe net si mai vorbim cu cei de acasa, situatia in Romania pare din ce in ce mai albastra. Sau maro... De altfel va dau o veste 'senzationala': se pare ca Micul Boc are si el, bietul, ganduri de bejanie. Profitand de un instrument care urmareste activitatea pe blog, am aflat ca cineva din Cancelaria Primului Ministru pierde vremea cautand canguri verzi pe pereti ('<i>n-am gasit alta rima</i>' :), asa cum puteti vedea mai jos. Oare chiar asa de nasoala sa fi ajuns treaba? Am insa o veste proasta: meseria de Prim Ministru nu cred sa se afle pe SOL, deci slabe sperante...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TDkX2DMtBtI/AAAAAAAATwo/2A9ojegVhEc/s1600/cancelaria+primului-ministru_Page_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="107" src="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TDkX2DMtBtI/AAAAAAAATwo/2A9ojegVhEc/s400/cancelaria+primului-ministru_Page_2.jpg" width="400" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Aceeasi veste si pentru Ministrul de Interne, din pacate... (sau poate o fi Ministrul de Interioare?)</div><div align="justify">Oi fi uitat sa platesc vreo amenda de circulatie si acum cauta sa-mi dea de urma, sa mai 'atraga fonduri' :)</div><div align="justify">Bugetari care n-au ce face la serviciu... Si te mai intrebi...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TDkZ9JeWn7I/AAAAAAAATww/a2dhnuj3hgg/s1600/MAI_Page_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="116" src="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TDkZ9JeWn7I/AAAAAAAATww/a2dhnuj3hgg/s400/MAI_Page_2.jpg" width="400" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Sa revenim insa la oile noastre marsupiale.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Noutatile pe care le avem o privesc in special pe Roxi. Care, asa cum spuneam in ultima postare, avea ganduri serioase sa ia pusca si ranita la spinare si sa plece la 'razbel'. Adica sa se inroleze in armata.</div><div align="justify">Ce-i drept, jobul era foarte bun. Post pe contabilitate (adica ceea ce isi doreste sa faca), salariu mare si neimpozitat, cetatenie dupa 3 luni, posibilitati de promovare si pregatire imense (inclusiv universitate platita de ei), o gramada de facilitati deloc de neglijat, locuinta asigurata de armata cu o chirie probabil pe sfert din cat platim acum.</div><div align="justify">Asa ca s-a pregatit saraca de ea temeinic pentru testele preliminare, mai ales ca stia ca in general cei fara cetatenie au sanse destul de mici sa fie selectati. Dupa ce a luat primul test scris a urmat si un interviu pentru care s-a documentat despre tot ce presupune armata australiana (inclusiv despre pusca de asalt Steyr F88).</div><div align="justify">Iar in urma interviului (care a durat aproape o zi intreaga, cu tot cu vizita medicala si discutia cu un psiholog) a primit acceptul. Si o sapca frumoasa, drept recompensa :)</div><div align="justify"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TDllXgm32fI/AAAAAAAATxQ/QRpVfu4i4b4/s1600/IMAG0042.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TDllXgm32fI/AAAAAAAATxQ/QRpVfu4i4b4/s200/IMAG0042.jpg" width="200" /></a></div><div align="justify">Ar mai fi urmat doar sa se prezinte la proba fizica preliminara (o formalitate). Iar apoi 80 de zile in programul de pregatire fizica si tactica din Wagga-Wagga. Care nu era deloc floare la ureche, mai ales pentru o faptura gingasa ca ea, dar cu atat mai mult era ambitionata sa reuseasca.</div><div align="justify">Insa pana la urma, dupa indelungi 'framantari', a renuntat (cu multe regrete) la ideea cu armata din cauza nesigurantei in ceea ce priveste locul in care ar fi urmat sa primeasca post. Nimeni nu ii putea garanta ca va primi job in Perth. Noi nu am fi exclus posibilitatea sa ne mutam in alta parte, desi ne simtim minunat in orasul asta. Deocamdata suntem insa oricum 'legati de glie' de sponsorizarea din partea WA si inca un an si jumatate nu ne putem muta in alta parte nici daca am vrea lucrul asta. Roxi ar fi urmat sa devina cetatean si pana la urma pentru ea nu ar mai fi fost o problema, dar exista riscul ca ea sa trebuiasca sa se mute la post si eu sa fiu nevoit sa raman aici. Si daca nu i-ar fi convenit, regula era ca oricum cel putin 4 ani de zile nu ar fi putut sa demisioneze.</div><div align="justify">Si chiar daca sa presupunem ca ar fi primit jobul aici, la fiecare doi ani urma sa fie relocata. Se mai intampla sa ramai la acelasi post 4 sau maxim 6 ani, dar pana la urma tot trebuia sa pui coviltirul la caruta si sa te duci unde te trimiteau ei. Pe cheltuiala lor, desigur, dar totusi...</div><div align="justify">Iar daca ai stii ca te trimit in Sydney, Melbourne, Brisbane, sau chiar in Hobart nu ar fi fost o mare tragedie, ca mai vedeam si noi lumea, dar daca ne trimitea in Alice Springs, Broome sau cine mai stie prin ce satuc uitat de lume pe unde au astia bazele militare? Eu ma apucam probabil sa proiectez tzarcuri pe la ferme, ca altceva... :)</div><div align="justify">Din pacate armata aici inca se bazeaza pe sistemul invechit cum ca barbatul munceste si femeia casnica are grija de copii si il urmeaza oriunde s-ar duce. Iar pentru noi nu prea se potrivea. Mai ales cu cat ne dorim sa prindem radacini cat mai repede, in sensul ca ne dorim sa ne construim o casuta si un bebe cat mai curand ;)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Deci, cu mare parere de rau, Roxi a renuntat la un job excelent, dar care ne-ar fi influentat viata intr-o prea mare masura. Si nu a fost singurul, de altfel.</div><div align="justify">Intre timp a gasit un job temporar de sase saptamani la o firma multinationala de inginerie. Firma e ca lumea iar jobul e simplu, ca invarte toata ziua niste hartii de colo pana colo, scaneaza niste dosare si arhiveaza niste chestii. Plus ca fiind job temporar salariul e destul de bun si Roxi se bucura ca mai poate sa scrie ceva 'experienta australiana' in CV.</div><div align="justify">Dar in timpul asta a mai continuat sa aplice pe ici-colo. Asa ca a fost chemata la un interviu si repede acceptata de unii care aveau o afacere cu terenuri de tenis. Jobul era destul de complex, incluzand si ceva elemente de contabilitate, dar firma era foarte mica si salariul pe masura, iar posibilitatile de promovare erau zero. Poate doar ca instructor de tenis :) Roxi a stat vreo doua zile in dubii, ca se spune ca in general primul job nu se refuza. Insa dupa ce am intors amandoi situatia pe toate fetzele si mai ales dupa ce a vorbit si cu agenta de recrutare, si-a dat seama ca mai rau ar face daca s-ar duce acolo cateva luni decat daca nu s-ar duce deloc. In sensul ca ori stai cel putin un an pe un post, ori pleci dupa cateva luni cu recomandari favorabile din partea angajatorului. Cum scenariul 2 era putin probabil sa se intample si cum nu vroia sa piarda un an acolo, Roxi a ales sa spuna pas si sa isi pastreze optiunile deschise pentru altceva mai bun. Intre timp oricum isi continua studiile (doar ca acum a ales sa se duca la scoala seara, ca sa poata sa mearga si la serviciu, daca s-o gasi).</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Pe la jumatatea lui iunie am mai dat o tura cu Marius cu bicicletele pe malul oceanului, din Cottesloe pana in Hillary's si inapoi pe la City Beach. Ocazie sa mai dezmortim picioarele, sa ne mai bucuram de vremea frumoasa si sa-i fac lui Marius suficiente poze cu semnele de avertizare cu serpalai. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Tot in perioada aia am mai facut si un <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/LaGratarInFataBloculuiCuMariusBogdanSiKati#">gratar in aer liber</a> in fata blocului lui Marius. E acolo un parculet (mai degraba un spatiu verde) pe marginea autostrazii, cu gratare, mese si veceuri cantatoare si am petrecut de minune impreuna. Doar ca am fost cam neinspirat, ca mi-am luat nadragii scurti si m-au nenorocit tantarii. Auzi, ba nene, tantari iarna...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">La mine la serviciu treaba vad ca merge inainte. Stresul e aproape inexistent, desi se mai intampla uneori sa mai vina cate o avalansa de proiecte. Dar le descurcam fara sa ne dam prea tare peste cap. Bine ca vin, ca mai rau ar fi fost sa nu avem.</div><div align="justify">In continuare am mers pe bicicleta dimineata, mai ales ca pana acum vreo doua-trei zile a fost mai mereu soare si senin. Desi s-a facut cam frig, adica 4-5 grade noaptea, e departe inca de minima istorica de -0.6 grade :) Ziua insa sunt cam 17-18 grade, asa ca uneori mai vezi pe strada oameni in pantaloni scurti si slapi (printre cei cu paltoane si fulare). Dupa amiaza in pauza de masa prefer sa ies cu pachetelul pe malul raului si sa mananc la aer liber. Iar acum cateva zile era plin de papagali colorati in copaci. O frumusete!</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ca tot povesteam de serviciu, firma noastra a inchis una dintre casele de prezentare si a facut o licitatie interna pentru mobilierul si decoratiunile din interior. Ocazie cu care am mai cheltuit vreo suta si ceva de dolari anapoda pe niste prostii, dar macar am avut un motiv intemeiat sa mergem 75 de km pana in Mandurah, oras despre care auzisem ca e foarte frumos si pe care abia asteptam sa il vizitam.</div><div align="justify">Asa ca intr-o sambata dis-de-dimineata ne-am urcat in masina si am plecat. Pentru inceput la veterinar, ca pisoiului ii aparuse o chestie ciudata sub barbita si ne era frica sa nu fie cine-stie-ce ciuperca. Am avut noroc, era doar o mica julitura, asa ca l-am parasutat inapoi acasa si am plecat voiosi spre Mandurah.</div><div align="justify">Ne-am dus in primul rand sa ne recuperam achizitiile. Niste vaze, o veioza, un castron de sarma cu niste biloaie in el, o tava cu niste farfurii. Prostii... Dar ne-a placut cartierul.</div><div align="justify">E destul de interesant sistemul de dezvoltare al zonelor rezidentiale de aici. Dezvoltatorii (in general privati, dar se mai intampla sa fie si consiliile) cumpara o suprafata mare de teren, o parceleaza, aduc utilitatile la fiecare parcela, realizeaza infrastructura, asfel incat in momentul in care terenul e scos la vanzare strazile sunt asfaltate si aleile betonate, parcurile si locurile de joaca pentru copii sunt gata, vegetatia din spatiile publice e la locul ei, iar parcelele sunt aproape intotdeauna terasate si nivelate ca-n palma, pentru a fi mai usor de construit pe ele. Iar de construit nu construieste fiecare ce-l taie capul, ca aproape intotdeauna pentru aceste zone exista planuri de urbanism extrem de precise.</div><div align="justify">Se practica uneori ca o anumita zona (cam 10-20 parcele) sa fie rezervate pentru 'display houses', ale firmelor de constructii care isi permit. E ca un showroom de case, in care clientii pot intra sa vada ce le ofera fiecare si</div><div align="justify">unde pot discuta cu reprezentantii de vanzari. Iar cand restul parcelelor se vand, display-urile se inchid si se vand si ele, urmand a se construi altele in zone noi.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Dupa ce am luat ce aveam de luat si am mai dat o raita prin zona, am plecat in Mandurah in centru. E foarte pitoresc oraselul, cu o multime de case pe canale. Nu e ca la Venetia, desi multi dintre agentii imobiliari asa ar vrea sa lase impresia. In schimb e un loc ideal pentru o viata tihnita, cu masinile in garaj si barca in fata balconului. Si cu preturi pe masura pretentiilor...</div><div align="justify">N-am duce-o rau in Mandurah, cu conditia sa avem joburi prin apropiere, ca e cam departe de Perth. Imi amintesc insa ca primul job care mi s-a propus cand am venit aici era unul de draftsperson in Mandurah. N-a mai iesit nimic pana la urma (zic 'din fericire' acum), dar pe atunci as fi fost dispus sa fac naveta.</div><div align="justify">A fost frumos in Mandurah. Am facut din nou o multime de <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/LaPlimbarePrinMandurah#">poze</a> si am venit acasa foarte relaxati. Atat de relaxati ca Roxi a reusit sa dea gramada si sa sparga una din vazele cele noi... Am lipit-o eu cu super-glue, dar tot se vede. Aia e, ce sa-i faci, a mai crapat un drac :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">De curand Roxi a fost invitata la o cina la o prietena filipineza, o fata cu o poveste impresionanta. Pe scurt, cand era mica, desi erau sarace lipite pamantului la ele in Filipine, Roena si mama ei au alergat dupa un turist australian pe care il vazusera ca isi pierduse portofelul. In care avea toti banii (o adevarata avere pentru ele) si actele.</div><div align="justify">L-au ajuns din urma si i-au dat omului portofelul inapoi, ba mai mult, nici macar nu au vrut sa accepte o recompensa. Au ramas insa prieteni. Iar cand mama ei s-a imbolnavit, inainte sa moara, l-a rugat pe tipul ala, care intre timp devenise foarte bogat, sa aibe grija de Roena. Si el a ajutat-o sa vina in Australia si sa poata sa studieze aici.</div><div align="justify">Asa ca inca o posibilitate de emigrare pentru doritori: intotdeauna sa le dati portofelele inapoi australienilor (bogati) care le pierd :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cam cu astea ne 'laudam' deocamdata (daca nu pun la socoteala si noul telefon mobil pe care mi l-a facut cadou sotia din primul ei salariu ;) Astea si un lamai si un leustean pe care i-am cumparat de la Bunnings (ca tot ziceam mai devreme ca vrem sa prindem radacini).</div><div align="justify">Seara mai alergam 'pe malul garlii' (am facut ceva progrese; macar cu atat sa ne fi ales din pregatirea pentru armata) si ne mai uitam din cand in cand la cate un meci. Din pacate cele mai interesante sunt in toiul noptii, asa ca le-am cam sarit. Australia a facut o figura buna, terminand grupa pe locul 3 (cu 4 puncte parca), desi au furat-o de la nemti cu 4-0 in primul meci.</div><div align="justify">Oricum pe aici 'soccer'-ul e un fel de sport pentru domnisoare. 'Footy' (adica fotbalul australian) ramane detasat in topul preferintelor (e destul de spectaculos, ce-i drept), urmat de cricket si tot felul de alte sporturi ciudate precum netball, un sport mai mult de fete, asemanator oarecum cu baschetul, doar ca la asta pe teren sunt doar cosurile (fara panouri) si e mult mai static si plictisitor.</div><div align="justify">Iar Bambusica practica in continuare cu destoinicie curling-ul, asa cum de altfel o facea si in Romania. Cred ca vrea sa faca performanta...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ca si alte noutati ar mai fi de spus ca ne-am trezit intr-o dimineata cu un nou Prim Ministru (o cucoana). Cum nu ma pasioneaza politica de aici (e prea 'light' in comparatie cu ce eram obisnuit) pot doar sa remarc decenta cu care a avut loc evenimentul. Nu am vazut sa iasa unii sau altii la televizor si sa inceapa sa faca panarama. Lumea pare mult mai interesata seara sa se uite la emisiuni de genul 'Master Chef' sau 'Australia's Got Talent' decat la bla-bla-urile politice. Pana n-o aparea si pe aici vreun domnu' Dan sau vreun domnu' Gadea sau vreun alt domn, mai stii?...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">In incheiere as vrea sa profit de 'audienta' acestui blog non-profit ;) si sa fac un anunt imobiliar: garsoniera noastra din Bucuresti (str. Panduri) isi cauta ocupant(i) de incredere. Asa ca daca stiti pe cineva interesat si doriti sa-i dati de veste, v-am ramane recunoscatori. Ca e frumoasa, aranjata, mobilata, asa si pe dincolo, asta e de netagaduit. Doritorilor le putem trimite fotografii sau putem sa aranjam sa o vada. Emailul meu e andu.smeu@gmail.com</div><div align="justify">Si nu uitati: garsoniera-i cu noroc! Statistica ultimilor ani spune ca cei care au locuit acolo o perioada mai indelungata au sanse nemaipomenite de a lua drumul Australiei ;)<br />
<br />
UPDATE 18/07/2010<br />
Cu garsoniera s-a rezolvat. Si noua locatara nici macar nu pare sa aiba ganduri de emigrare.<br />
Inca... ;)<br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-58052044894389845282010-06-05T22:40:00.000+08:002010-06-05T22:40:12.946+08:00Vine iarna cu focuri de arma<div align="justify"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TApYJLWTPsI/AAAAAAAATbo/jV8kCQqKB3w/s1600/164224_03_lg.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TApYJLWTPsI/AAAAAAAATbo/jV8kCQqKB3w/s200/164224_03_lg.jpg" width="200" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"> <em>Motto: </em></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><em>Magnum .357! </em><em>Wow!!!</em></div><div align="justify"> </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">A venit toamna. Sau iarna, ca nu e prea clar. Oricum, de cand a venit motanul si pana acum cred ca a mai plouat o data sau de doua ori si a mai fost innorat in vreo alte doua-trei zile. E drept ca seara si dimineata e cam frig, nu mai merge sa ma duc doar in camasa la serviciu. Dar, una peste alta, clima de aici e de nota 10, spre deosebire de celelalte orase mari si mai 'cosmopolite' ale Australiei (sic!).</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">In ultimul timp, pentru noi lucrurile s-au 'asezat' de tot. Eu cu serviciul, de la 8 la 5, Roxi cu scoala si cu voluntariatul la Kids' Camps. Acum e cam stresata ca e in perioada examenenlor, dar isi face griji degeaba. Profesorii o apreciaza de fiecare data si deja o gramada din colegi ii trimit 'temele' pe mail sa se uite si ea peste ele inainte sa le predea. Nu o laud degeaba, chiar a facut treaba foarte buna pana acum. La vreo doua proiecte am mai ajutat-o si eu, pe partea de grafica (i-am facut un afis cu Homer Simpson si un fluturas pentru un cros in scop umanitar).</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Mai nou i-a casunat sa se inroleze in armata. Nu, n-a luat-o razna de tot, nu e visul ei sa viziteze Afganistanul si nici nu e din cauza ca a vazut prea multe filme cu Rambo, ci a gasit acolo vreo doua posturi interesante pe contabilitate. N-ar fi rau, ca salariile in armata sunt destul de bune, nu se impoziteaza deloc si in plus ai si o sumedenie de sporuri si beneficii (ex. asigurare dentara gratuita, ceea ce in Australia e lucru mare, ca uneori trebuie sa faci credit la banca sa poti sa mergi la dentist sa-ti plombezi fasolele).</div><div align="justify">Deocamdata a dat un test preliminar de aptitudini (matematica, engleza si logica) pe care l-a trecut cu brio. Din nou, nu vreau sa o laud, dar dupa test i s-a propus de catre cei din comisie sa aplice pentru un post de ofiter. Doar ca din pacate trebuia sa fie deja cetatean si sa fi terminat o universitate recunoscuta in Australia ca sa poate face asta ('Dreptul' din Bucuresti nu se pune).</div><div align="justify">Ce e interesant e ca am aflat ca daca te inrolezi in armata devii eligibil pentru cetatenie dupa 3 luni! Insa partea proasta e ca, se pare, daca un cetatean si un rezident concureaza pe acelasi post, indiferent cat de incomptent ar fi, cetateanul este cel care va primi jobul, in cele din urma. Asa ca nu e nimic sigur cu armata, deocamdata.</div><div align="justify">Privind insa partea buna a lucrurilor, ne-am apucat iar de facut sport. Alergam seara pe malul raului, iar Roxi s-a apucat serios de abdomene si flotari, ca sa poata sa treaca si probele fizice preliminare. N-o sa fie usor, mai ales cu flotarile, ca saraca pana acum nici o sticla de suc nu putea sa-si desfaca singura, dar face progrese promitatoare.</div><div align="justify">Iar daca va trece si de alte cateva filtre o asteapta apoi 80 de zile de pregatire fizica 'profi' in tabara militara din Wagga-Wagga. Nu, pe bune, chiar asa ii zice :) Iar pe mine ma asteapta 80 de zile de pregatire 'profi' in arta calcatului de camasi. Ceea ce nu e bine deloc! Dar cum n-am murit un an in Sicilia, in studentie, cand imi lasam tricourile la 'macerat' in ligheanul cu detergent cate doua-trei zile, dupa care le intindeam pe sarma si apoi erau bune de purtat, ma descurc eu cumva si acum.... :))</div><div align="justify">Om trai si-om vedea, ca selectia pentru armata dureaza cateva luni bune.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">La mine la serviciu treaba merge destul de bine. Se vede ca e crestere economica, ca avem proiecte cu duiumul. In afara de pauza de masa nu am deloc timp de pierdut pe la birou. Ceea ce imi convine, ca trece ziua repede si nu ma plictisesc. Cu Archicad-ul m-am obisnuit repede, la fel si cu regulile de constructii si urbanism. Iar sefu' s-a declarat impresionat de progresul meu si m-a anuntat ca 'are planuri mari pentru mine'. Acum depinde ce-o fi insemnand asta... Ca poate inseamna ca are pentru mine niste planuri parter + etaj plotate pe A0...</div><div align="justify">Oricum am depasit faza de inceput in care eram speriat de bombe de atmosfera de acolo si acum imi fac treaba relaxat, de obicei cu castile in urechi, alternand Iron Maiden + metale ceva mai grele cu Timpuri Noi, Zdob si Zdub, Celelalte Cuvinte si Iris. Asa, sa nu uit de unde-am plecat ;)</div><div align="justify">Ca fapt divers, managerul de drafting, un tip care se apropie de 60 de ani si care sunt sigur ca are un salariu de invidiat, vine in fiecare zi la birou cu un Renault 12, adica modelul-mama al Daciei 1310. Break, culoarea oului de ratza, arata ca noua. Si e foarte mandru de ea. I-am zis ca daca ii trebuie piese sa se duca in Romania, ca acolo nu mai stiu 'colectionarii' cum sa scape de ele.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Din casa nu prea am mai iesit decat pana la Marius, noul nostru compatriot si vecin de cartier, la care am fost sa-l cunoastem, sa-i uram bun venit si sa-i 'botezam' apartamentul.</div><div align="justify">In alta seara am mai fost in vizita la proprietareasa noastra, care ne invitase la cina. Am ramas cu gura cascata cand am vazut in ce complex de apartamente stau ea si sotul ei. Dincolo de gradina cu gazon perfect, barbecue, piscina in aer liber si cea acoperita si incalzita, sala de fitness, terenurile de squash si basket, holul blocului placat cu marmura alba pe jos si travertin rosu pe pe pereti, in care tronau niste canapele impecabile, de piele alba, ceea ce ne-a impresionat cel mai mult e ca acel complex fusese construit, asa cum l-am vazut, cu 26 de ani in urma... Ne-am intors din vizita si cu 'cheesecake'-ul pe care il dusesem, ca gazdele noastre urmau sa plece vreo cateva zile de acasa si nu vroiau sa il primeasca si sa se strice. Norocul nostru...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TApVqfyzG7I/AAAAAAAATbY/NxadWK-8ViM/s1600/2010-05-29+21-58-04.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TApVqfyzG7I/AAAAAAAATbY/NxadWK-8ViM/s320/2010-05-29+21-58-04.JPG" width="213" /></a>Cam asa arata, in ansamblu, viata noastra la trecerea pragului psihologic (sau psihiatric?) de 30 de primaveri. Sau toamne, depinde de pe ce parte a globului privesti... Si cum nu se putea sa ramana necelebrata o asemenea aniversare, am invitat toti prietenii mai apropiati pe la noi, ca intre romani, sa cinstim, sa ne veselim :)</div><div align="justify">Iubita mea nevastuica a tinut din nou sa isi demonstreze calitatile culinare (pana nu demult cvasi-inexistente, ce-i drept :) si a intocmit un meniu smecheros, cu tot felul de bunatati preparate de ea. Plus un platou cu nu'sh ce sushi rolls 'de fitze', pe care l-a comandat, dar care n-a avut asa mare succes precum bucatele gatite de ea.</div><div align="justify">Si-a dat saraca nu numai masura talentului, ci si sangele, la propriu, ca pe cand toca niste legume a reusit sa se taie la un deget. Suficient de rau ca sa fim nevoiti sa mai vizitam un 'obiectiv' important, si anume Urgentele de la Royal Perth Hospital. A fost o intreaga aventura, ca am gresit drumul si am pierdut vreo ora pana am ajuns. Iar acolo am mai avut de asteptat, timp in care, din fericire, Roxanei i s-a oprit sangerarea si dupa ce o asistenta i-a pus un nou bandaj am plecat inapoi acasa, fericiti ca a scapat usor. Si cica mai vrea in armata...</div><div align="justify">Pregatirile pentru petrecere au continuat a doua zi pana la ora la care au venit musafirii (noroc ca au intarziat putin, ca eram cu toate vraiste), dar a iesit totul super, toti au fost veseli si s-au simtit bine, iar tortul a fost excelent. Iar la asa ocazie nu se putea sa nu imbrac tricoul cu dubla valoare sentimentala, facut cadou de prietenii mei din Romania.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Oricum, cel mai frumos cadou l-am primit, desigur, tot de la iubi meu. Stiind cat de gelos si de ofticat eram pe posibilitatea ca ea sa primeasca in viitorul nu prea indepartat pistol de serviciu si dupa ce aflase de la mine (de pe cand eram inca in Romania) ca in Perth sunt poligoane de trageri in care nu e nevoie sa ai permis de port-arma, mi-a facut bucuria si damblaua si a rezervat o 'runda' pentru astazi. Stiti ce se spune despre barbati, cum ca nu sunt decat niste copii cu jucarii mai mari si mai scumpe... In cazul meu recunosc ca e valabil.</div><div align="justify">Asa se face ca, insotiti si de Darie, care a percutat imediat cand i-am spus unde mergem, de dimineata am plecat impreuna la poligon.</div><div align="justify">Recunosc ca aveam ceva emotii, mai ales ca nu am tras niciodata cu arma pana acum, dar, orgolios, nici n-am vrut sa pornesc 'de jos'. Asa cam am ales un revolver Magnum cal. 38, al carui glont era mai mic doar decat cel de Colt .45 (data viitoare :). Iar Darie si-a incercat norocul cu un Beretta de 9mm (se pare ca i-a placut tare mult filmul "Arma letala", care era mentionat in 'pedigree').</div><div align="justify">Si pentru ca Roxi cumparase in prealabil cu 65 de dolari un catalog plin cu cupoane de discount valabile in tot orasul, am gasit unul valabil acolo cu care am primit gratis si o pusca cal. 22. O pocnitoare, dar a fost un bun 'aperitiv' pentru tunul care a urmat. Spun 'aperitiv' pentru ca, ingenios, la poligon era un afis mare cu toate armele disponibile pe care scria 'Meniu'.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TApXkr7wQ-I/AAAAAAAATbg/0Ez6WGfcBrA/s1600/DSC02540.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/TApXkr7wQ-I/AAAAAAAATbg/0Ez6WGfcBrA/s320/DSC02540.JPG" width="214" /></a>E imposibil de descris cat de entuziasmat eram cand am luat pistoloiul in mana prima data. Atat de entuziasmat ca am uitat sa-mi pun castile pe urechi, iar dupa am tras primul cartus, am ramas buimac din cauza zgomotului asurzitor. Si cand spun asurzitor de fapt inseamna asurzitor-asurzitor, nu bascalie! Exact ca in filme, cateva secunde nu am mai auzit nimic, pe urma incet-incet mi-a revenit auzul. Suficient cat sa incep sa descifrez mustruluiala din partea nevestei... Dincolo de acest mic incident a fost o veselie generala, mai ales urmarind-o pe doamna care se chinuia sa nimereasca si ea tinta, dar era terifiata de recul si de zgomot si ii tremurau mainile de fiecare data cand se chinuia sa apese pe tragaci. A trebuit sa recunoasca totusi faptul ca i-a placut si ei. Ce 'performante' am reusit amandoi puteti vedea din <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/CuRoxiSiDarieLaPoligonNuCelAuto#">pozele</a> noastre. </div><div align="justify">A fost inca o zi minunata, in care am mai bifat un lucru 'de facut inainte de a muri'. Abia ii astept pe baietii mei din gasca sa vina sa ma viziteze. Ce canguri, ce ocean, ce peisaje... Astea-s mai mult pentru fete. Noi o sa avem treburi mai serioase ;)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Alte chestii notabile nu prea s-au mai petrecut. Daca nu punem la socoteala faptul ca a inceput sezonul reducerilor si intr-o seara am resuit sa golim restul din salariu de pe card. Asta e, nu conteaza, important e ca ne-am luat o multime de chestii ca lumea de imbracat. Mai ales Roxi. Care acum nu mai are motive sa carcoteasca din cauza ca nu se gasesc haine bune si frumoase aici, dupa ce ca si-a luat toate numai 'de firma', deh...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ne mai intreaba unii-altii daca ne e dor de Romania. Raspunsul sincer e NU. Hotarat. Nu o spunem cu bucurie, dar asta e adevarul. Ne e dor de ai nostri, insa vorbim zilnic cu ei pe Skype, asa ca suntem mereu la curent cu ce fac ceilalti. Ne mai e dor de familie, prieteni, chiar si de anumite locuri pe care le indragim, dar de Romania, in ansamblu, nu ne e dor deloc. Iar de Bucuresti cu atat mai putin. Ne simtim si acum privilegiati si recunoscatori ca am ajuns intr-un asemenea loc minunat si cateodata ne pare rau si chiar cumva nedrept fata de unii din prietenii nostri care au ramas in Romania, dar care stim ca si-ar dori si ei sa isi traiasca viata intr-o tara precum Australia. Cu atat mai mult cu cat am aflat ca situatia de acolo se 'maroneste' pe zi ce trece. Pacat, mare pacat...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Sub influenta prafului de pusca pe care inca il mai simt in nas si a adrenalinei care nu m-a lasat deloc sa dorm sambata dupa-amiaza, desi ma trezisem de la 6.45, voi incheia aici. Sunt curios daca la noapte voi visa cowboy si indieni. Si mai ales sunt curios sa aflu din ce tabara voi face parte.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-8699489639086080722010-05-16T19:21:00.015+08:002010-05-16T21:42:40.062+08:00Ooooofff! Viaaataa meaaa in Australieaaa!<div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Preambul.</b> Am promis intr-unul din raspunsurile la comentariile de la postarea trecuta ca voi incerca sa fac o descriere sumara a vietii de aici, asa cum o traim si o percepem noi dupa aproape 7 luni de cand am ajuns. Sunt convins ca pe majoritatea celor care vor sa ajunga si ei aici ii intereseaza chestia asta. Problema e ca ma tot gandesc si nu prea stiu de unde sa incep si nici cum sa continui. Asa ca am incercat sa imi imaginez ce mi-as fi dorit eu sa aflu despre Australia inainte sa ajung aici.. Sper sa nu va dezamagesc, dar voi povesti tot la modul general, ca nu cred ca ar avea sens sa ma apuc sa fac liste cu cat costa pe-aici spanacul, gazul si ciorapii flausati. Pentru cei curiosi despre asemenea amanunte, 'goagalul' lui nea Marean se poate dovedi un instrument minunat.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Paranteza.</b> Dar inainte de a incepe permiteti-mi sa impartasim cu voi bucuria pe care am trait-o ieri cand Bambusica, motanul nostru cel drag, si-a incheiat perioada pe care a trebuit sa o petreaca in carantina. L-am recuperat de la centrul 'de detentie' de la prima ora, dar saracul era cam traumatizat si a miorlait si s-a jelit tot drumul pana am ajuns acasa. Aici a dat el tarcoale vreo doua ceasuri prin toate cotloanele casei, cam speriat, dar dupa aceea pesemne ca i s-a terminat tarcoalea :), s-a linisitit si i-a venit in sfarsit inima la loc. Mai nou se plimba tacticos ca un rege prin toata casa si toarce ca o morisca ori de cate ori ajunge pe langa noi. Iar acum, in timp ce scriu astea, sta lipit de mine si trage la aghioase de poti sa tai lemne. Pozele din prima lui zi la noi acasa <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/AventurileLuiBambusicaInAustralia#">aici</a>.</div><div style="text-align: justify;">Nu va puteti imagina cat de mult am asteptat momentul asta! Dincolo de cheltuielile deloc de neglijat pe care bucurosi le-am facut ca sa il avem alaturi de noi pe Bambusica trebuie sa mentionam ca am avut si mare noroc cu Irina, prietena noastra de la care il avem si care acum locuieste in Germania. Ii multumim inca o data mult-mult de tot, ca daca nu ne ajuta ea, nu vad cum am fi putut sa il aducem pe maimutoiul asta aici. Era varianta Singapore, dar ideea de a-l tine inchis intr-o cusculitza (ca pe gainile de crescatorie) timp de 6 luni nu ni s-ar fi parut deloc acceptabila.</div><div style="text-align: justify;">Oricum, daca nu am fi avut alta varianta macar am fi fost impacati cu ideea ca ar fi trait fericit si alaturi de mama si de tata, care n-au fost ei deloc incantati la inceput de ideea ca noi sa avem pisica (dar n-au prea avut ce face), insa au prins atat de mare drag de el in perioada cat a stat la ei ca nu mai vroiau sa ni-l trimita :) Dar asa macar vor avea trei motive in loc de doua sa vina sa ne viziteze mai repede. Sau poate chiar mai multe in curand, cine stie? ;)</div><div style="text-align: justify;"><b>Inchidem paranteza.</b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Revenim la subiect. Viata in Australia.</b> Mai precis viata in Western Australia. Si mai precis viata in Perth, ca sa nu dam apa la moara carcotasilor. </div><div style="text-align: justify;">Primul lucru pe care consider ca ar trebui sa-l spun curiosilor ar fi acela ca este diferita fundamental de viata din Europa in general si de cea din Romania in particular. Incepand chiar de la spatiul in care se desfasoara. In afara de centrul de afaceri (CBD) in care se afla cladirile inalte de birouri, restul orasului este dezvoltat pe orizontala, iar filozofia aplicata cred ca a fost ceva de genul "sa nu ne inghesuim (tovarasi)!". Ca unitati administrative, zona metropolitana a Perth-ului e impartita in 'shires' (cred ca o traducere aproximativa ar fi 'comitate'), iar intr-un shire sunt incluse mai multe suburbii.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Locuintele si chiriile.</b></div><div style="text-align: justify;">Majoritatea covarsitoare a locuitorilor din Perth traiesc in case parter. Blocurile sunt destul de rare, in general sunt destul de vechi si cu acces pe cursiva, cu spalatorie si uscatorie la comun (2$ spalatul) si sunt populate in mare proportie de noi, proaspetii imigranti :). Chiriile pleaca de la peste 200$ pe saptamana, insa noi personal n-am gasit nimic decent sub 300$. Desigur ca pe masura ce te apropii de centru si pe masura ce creste gradul de mobilare/utilare, preturile la apartamentele trec de 400$/saptamana. Noi am fost nevoiti sa ridicam stacheta de la 250$ (cat ne propusesem inainte de a veni) la 350$ ca sa putem fi multumiti, pentru ca fotografiile de pe site-urile agentiilor sunt inselatoare. Trebuie insa spus ca la banii acestia se gasesc de inchiriat si case cu 2-3 dormitoare (+ living) prin suburbii mai indepartate (desigur, fara prea mari pretentii). Inchirierile se fac aproape exclusiv prin agenti (noi facem exceptie), iar procedura presupune sa aplici aproape la fel ca pentru o slujba, completand un formular cu datele de identitate si recomandari. Pentru un nou-venit e uluitor sa constate ca i se cer cel putin cate 3 referinte (de preferat din Australia) diferite pentru fiecare membru al familiei (exceptand copiii, desigur). Intotdeauna se plateste in avans un 'bond', echivalent cu chiria pe cateva saptamani (doua in cazul nostru).</div><div style="text-align: justify;">Casele in Australia sunt relativ ieftine. Configuratia pentru o casa 'standard' parter de peste 200 mp cuprinde garaj pentru 2 masini, 3 dormitoare, study, theatre (camera de 'cinema', o fixatie a australienilor), bucatarie, dining, living, laundry (trad. spalatorie?), doua bai si o veranda sau un pridvor la intrare si un alfresco (o terasa acoperita) adiacent pe exterior livingului. Pretul unei asemenea case (fara a include aici si terenul) pleaca de undeva intre 170.000 - 220.000$, in functie de finisajele alese, mobilierul si utilarea pentru bucatarie si baie (care intra in pretul casei).</div><div style="text-align: justify;">Sistemul constructiv pentru 99% din casele australiene este cel denumit 'double brick' (peretii exteriori ai casei alcatuiti din doua panouri de zidarie paralele de cate 9 cm cu o cavitate de 5 cm intre ele). Cavitatea functioneaza ca strat termoizolator. Inaltimea casei, in proiectare, se specifica in functie de straturile de caramizi (o camera obisnuita are 28 straturi, ceea ce inseamna 2.435 m).</div><div style="text-align: justify;">In general doar fatada principala este tencuita, pe celelalte ramanand zidaria aparenta (caramizi sau piatra fasonata). Polistirenul si termopanele sunt inca tehnologii considerate de lux pe aici. Nu se utilizeaza betonul armat decat pentru o fundatie pe perimetru adanca de cca. 30 cm si pentru placa. Nu cred ca exista case cu subsol sau beci. Acoperisul se face din lemn, iar pentru casele parter (si pentru majoritatea celor cu un etaj) podul nu este habitabil. In pod mai intra doar din cand in cand cate un nene care stropeste cu insecticid sa mai moara paianjenii, ca in rest...</div><div style="text-align: justify;">In case nu se instaleaza incalzire centrala (se asigura insa un racord de gaz in living pentru o eventuala soba). Apa calda e asigurata de panouri solare si o centrala pe gaz sau electrica. Aerul conditionat este standard pentru orice casa noua. In optiunile constructorilor se gasesc si celule fotovoltaice intre 1.5 si 6 kW.</div><div style="text-align: justify;">Regulile de urbanism (R Codes) interzic peretii mai lungi de 9 m si mai inalti de 3 m pe limita de proprietate (calcanele). Retragerile fata de strada, de loturile invecinate, panta minima a acoperisului si multe alte detalii sunt clar specificate in functie de zonificare. De asemenea R Codes reglementeaza si pozitia casei pe lot astfel incat zona de terasa si curte sa beneficieze de orientarea catre soare (in emisfera sudica, adica si in Australia, soarele trece pe la nord, da?).</div><div style="text-align: justify;">Desi este destul de invechit si refractar, totusi sistemul constructiv australian are avantajul de a fi simplu si ultra-testat, asa se face ca mai toate casele arata destul de decent (mai apare si cate o 'ciuperca' din cand in cand, dar nu de calibrul palatelor romulane sau viloaielor becaliene).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Transporturile.</b></div><div style="text-align: justify;">Si in Perth sunt ore de varf dimineata intre 8 si 9 si seara de la 5 la 6, in care autostrada devine aglomerata in apropierea centrului, dar in afara de asta se circula foarte bine. Locuri de parcare se gasesc cu duiumul la orice ora, dar desigur ca nu pe de-a moaca. Cele de pe strada sunt cu timp limitat (intre 1/4 si 2 ore, in general), in ideea ca cei care vin la serviciu cu masina sa nu o lase acolo 8 ore, ci intr-unul din zecile de garaje acoperite, in care nu sunt astfel de limitari. Parcarea e foarte scumpa (cam 3$ ora), probabil tocmai in ideea de a incuraja transportul public. Care nu e stralucit, dar totusi functioneaza onorabil. Cand spun ca nu e stralucit ma refer in principal la suburbii, unde autobuzele nu circula decat pe anumite strazi, asa ca in cazul in care nu stai suficient de aproape de centru masina devine un 'moft' absolut indispensabil. Insa majoritatea celor care vin sa munceasca din suburbii in centru isi conduc masina pana la statia de tren, o parcheaza in parcarea speciala (si gratuita) si apoi vin cu trenul pana in centru. Chestie care nu consuma nici timp prea mult, nu e nici prea stresanta si nici asa de costisitoare ca parcarea in centru (cu toate ca un bilet de tren, doar dus, trece uneori de 4$, in functie de suburbia din/in care mergi).</div><div style="text-align: justify;">O alta chestie legata de parcare e dimensiunea locului marcat. Locurile de parcare sunt uriase in comparatie cu Romania. Fara sa exagerez am intalnit situatii in care as fi putut sa mai parchez o masina ca a noastra pe acelasi loc de parcare fara prea multa truda.</div><div style="text-align: justify;">Pentru mine bicicleta ramane cel mai placut si ieftin mijloc de transport, cat o mai tine vremea. Tocmai ce ne-a mai construit primaria un tronson de pista speciala pentru biciclete pe esplanada. In rest am alternativa autobuzul (1.28$ pana in centru) sau vaporasul (1.78$ traversarea). In zona centrului, intre cateva statii, toate autobuzele sunt gratuite.</div><div style="text-align: justify;">Strazile sunt excelente, indiferent daca sunt in centrul orasului sau la mama naibii, in pustietate. In afara de marcajele cu vopsea pe strazile importante sunt montati 'ochi de pisica', astfel incat noaptea nu trebuie sa iti faci griji decat de canguri.</div><div style="text-align: justify;">Australienii au o boala cu masinile puternice. Masinile cu motoarele V8 de 5 sau 6 litri, cu 4 tevi de esapament si cu tot felul de spoilere fac parte din peisajul cotidian. In special <a href="http://www.holden.com.au/vehicles/Commodore/SS-V-Series">Holden</a> si <a href="http://www.fpv.com.au/index.aspx">Ford</a>. Si mai ales modelele gen 'papuc', cu doua locuri si bena (acoperita) in spate. La chioscurile de reviste sectiunea de tuning auto ocupa o zona uriasa. N-au astia pe ce da banii, mai ales ca toti mergem cu aceeasi viteza, nu prea se incumeta nimeni sa depaseasca limita (sau, daca o fac, o depasesc cu masura, cu maxim 10-15 km/h, nu trec ca torpila pe langa tine). Pe autostrada nu se 'dau flashuri' celor care merg mai incet, indiferent pe ce banda se afla, nu se claxoneaza ca apucatii. Daca semnalizezi ca vrei sa schimbi banda mai mult ca sigur vei fi lasat sa faci asta (desigur ca si un gest de multumire va fi intotdeauna apreciat).</div><div style="text-align: justify;">Benzina nu pare sa mai fie asa ieftina ca atunci cand am venit (cand cumparam cu sub 110 centi/litru). Acum daca gasim sub 130 e bine. Poate e din cauza ca lucrez si nu mai apuc sa ma duc cand trebuie, ca aici pretul benzinei variaza in functie de zile. Joia era cel mai ieftin iar in weekend cel mai scump, dar acum am vazut ca joi seara, cand toata lumea merge la cumparaturi, benzina era 135 centi. Noroc ca ghiuleaua noastra nu consuma prea mult.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Cumparaturile si facturile.</b></div><div style="text-align: justify;">In WA exista doua mari concerne: Woolworths (australian) si Coles (american) care isi impart piata de retail. Nu stiu daca intre cei doi exista cu adevarat concurenta sau colaboreaza pe ascuns, cert e ca au cam aceeasi marfa la cam aceleasi preturi. Nici macar nu stii la care sa te duci mai des, ca poate azi e oferta la cascaval la Coles, saptamana viitoare va fi la 'Woolie'. Un lucru care ne-a derutat pe noi primele dati cand am intrat in supermarketurile australiene este diferenta de marfa fata de Europa. Sunt destul de putine marci comune. Desigur ca exista si aici Coca-Cola, dar de exemplu Fanta nu se gaseste decat de portocale. Se gasesc in schimb o sumedenie de alte marci indigene (pe care se si precizeaza ca sunt 'proudly made in Australia' sau '100% Australian owned'), mai ieftine sau mai scumpe, mai bune sau mai proaste. Dar si-alea proaste parca tot sunt mai bune decat produsele de casa de gen '1' din Carrefour...Ce e foarte interesant e ca veti gasi aici la supermarket alei intregi cu produse de care nici nu ati auzit, cu tot felul de mancare asiatica sau de cine-mai-stie-unde, legume si fructe ciudate, tot felul de minunatii...</div><div style="text-align: justify;">In general e bine sa urmaresti ofertele speciale si sa cumperi produse la promotie, pentru ca reducerile sunt importante. De asemenea e bine de stiut ca, nefiind deschise duminica, sambata dupa 4 se fac reduceri imense la carne (de pana la 60-70%). Si cred ca si la alte produse perisabile, tocmai din cauza sa nu fie nevoiti sa le tina pana luni si sa se strice.</div><div style="text-align: justify;">Ca tot vorbim de programul magazinelor, majoritatea nu sunt deschise decat pana la 5, cu exceptie joia, cand au program pana la 9. Duminica e aproape totul inchis. Singurele lanturi de magazine deschise pana mai tarziu, inclusiv duminica, sunt IGA (supermarketuri) si Bunnings (casa si gradina). Noi ne consideram norocosi ca locuim foarte aproape de o IGA. Chiar daca la inceput aveam senzatia ca e mai scump decat la Coles si Woolworths, ne-am lamurit ca de fapt depinde de noroc. Dar ce-i drept e mult mai mica si ai mai putine variante intre care sa alegi.</div><div style="text-align: justify;">Din socotelile noastre de pana acum am ajuns la concluzia ca pentru mancare si casa cheltuim cam 200$ pe saptamana. Pare poate destul de mult pentru doar doua persoane (acum + o pisica, deci cred ca mai creste marja), dar sfatul meu este ca odata ajunsi aici sa incercati sa nu mai faceti comparatia cu Romania, ca va vine rau si ajungeti sa o dati pe fasole cu fasolica (de fapt ce fasole, ca legumele sunt la fel de scumpe precum carnea aici...). Piete de legume exista, dar sunt cam rare si pentru un kil de morcovi mai ieftini nu stiu daca merita intotdeauna sa bati 20 km. Sunt si magazine cu produse europene, coloniale si mirodenii chiar mai ieftine decat la supermarket, dar si ele sunt rare.</div><div style="text-align: justify;">O alta diferenta semnificativa fata de Romania o reprezinta lipsa 'non-stopurilor' si a buticurilor de cartier. Prin suburbii sunt zeci de strazi unde nu gasesti altceva decat case, nu e niciun chiosc, nimic. Asa ca 'sa te duci pana la colt' nu prea functioneaza pe aici. In cel mai bun caz te urci in masina si conduci pana la o benzinarie, ca astea mai sunt non-stop si acolo au si paine, si de-ale gurii. Scump, dar platesti daca ghioraie matzul la 11 noaptea...</div><div style="text-align: justify;">Despre magazinele de haine nu prea ma pricep ce sa va zic, dar Roxi nu e pe deplin multumita. Vorbim de magazinele de haine elegante, nu sport, ca din alea se gasesc din abundenta, frumoase, ieftine si bune. Insa genti, costume, pantofi pentru doamne, din cate am vazut, sunt ori prea scumpe, ori prea ciurucuri. In perioadele de reducere (in iunie si de Craciun) e bine sa fii cu portofelul burdusit si cu ochii sarma, ca merita. Daca mai apuci, ca e o adevarata frenezie si toata lumea cumpara tot ce prinde.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In rest ar mai fi ramas de spus despre facturile la utilitati. Ca si chirias la bloc nu platesti 'intretinere', ci plateste proprietarul anual o suma unei companii care administreaza cladirea (dau cu matura, uda plantele, duc gunoiul). Noua ne vine factura la curent electric cam 35$/luna, gazul 25$/luna, apa inca nu ne-a venit de plata pana acum (de juma' de an:), internetul ADSL2+ 25 Gb e 90$/luna (deocamdata platim doar jumatate in primele 9 luni), telefonul fix 30$/luna, cablu nu avem (ar mai fi fost si ala vreo 90$/luna), telefoanele mobile sunt pre-paid, dar le expira valabilitatea la o luna sau doua (in functie de ce varianta alegi) si ne costa si alea cam 40$/luna.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.</div><div style="text-align: justify;">Sper sa fi satisfacut oarecum curiozitatea celor interesati. Probabil ca ar mai fi ramas multe de spus, dar cred ca deocamdata e suficient. Daca cineva doreste sa afle mai mult, ii voi raspunde cu placere la intrebari punctuale. Eu consider ca oricat de bine informati ati fi, Australia va fi oricum surprinzatoare. Asa ca sfatul meu pentru cei care ne vor urma este sa nu incercati sa va pregatiti de acum 'scenarii' prea complexe pentru aici, ca oricum nu se vor potrivi. Cel mai important e sa fii adaptabil si sa rezolvi problemele pe masura ce le intalnesti, ca nu o vei putea face anticipat. Imi amintesc ca acelasi sfat i l-am dat si lui Marius 'Navigatoru', cauria ii urez si pe aceasta cale bun venit si acomodare usoara.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-4365471875520027982010-04-28T23:20:00.013+08:002010-05-01T21:49:25.166+08:00Pastele, Red Bull Air Race, Anzac Day... La jumate de-an numai sarbatori, da-o-n pisici!<div align="justify"> <br />
Am implinit deja o jumatate de an de cand am ajuns in Oz. Si s-au intamplat asa de multe lucruri in perioada asta ca mai ca nu ne vine sa credem ca a trecut doar atat.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Asa cum speram de dinainte sa venim, am reusit ca pana la implinirea acestor 6 luni sa facem ca viata noastra sa intre cat de cat intr-o rutina. Binevenita, de altfel. Un adevarat 'fagas de normalitate', ca sa folosesc un cliseu care ma scoate din sarite :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Eu m-am acomodat bine la noul serviciu. M-am obisnuit cu atmosfera de birou mare, ma inteleg bine cu colegii si sefii (pe majoritatea am invatat chiar si cum ii cheama :) si, cel mai important, m-am imprietenit la catarama cu vechiul meu dusman, ArchiCAD-ul. In plus de asta sunt fericit ca ma duc in fiecare zi la munca pe bicicleta, la camasa si pantaloni de stofa, desigur. Fac intre 20 si 30 min la dus, in functie de ruta pe care o aleg (pe malul nordic sau sudic al Swan River) si max. 15 min. la intoarcere. Mai cu privirea dupa cate un papagal, mai ocolind cate o rata salbatica, drumul pe langa rau dintre casa si serviciu e modul perfect de a-ti incepe si incheia ziua. Incerc sa profit inca de vremea buna, care sper sa mai tina macar pana spre sfarsitul lui mai.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Roxi isi continua cursurile si mai nou s-a apucat sa lucreze voluntar, o zi pe saptamana, la o organizatie non-profit pentru ajutorarea copiilor cu handicapuri psihice. Desi lucreaza la birou, nu direct cu ei, e fericita ca ajuta si ea cumva. Ca sa nu mai zicem de faptul ca orice actiune de genul asta da bine in CV...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cam asta ar fi rutina de care pomeneam la inceput. Desigur ca in afara de rutina se mai intampla una-alta...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ca de exemplu Pastele. Care anul acesta a coincis la catolici si ortodocsi. Fericirea mare a fost ca am avut doua zile libere (vineri si luni) dupa doar doua saptamani de serviciu.</div><div align="justify">Nu ne-am propus sa pregatim toate cele traditionale, ca nu ne prapadim de dorul cozonacilor sau al drobului, dar am cumparat totusi vopsea de oua (trei culori, rosu, galben si albastru, ca doar astea se gaseau la un magazin in Victoria Park) si am facut cateva oua colorate si o salata de boeuf. Pe care am decorat-o in ton cu tema blogului, asa cum puteti observa mai jos.</div><div align="justify"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S7nRm9GlEWI/AAAAAAAASkk/tbbd8d-qv7w/s1600/2010-04-03%2021-17-55.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S7nRm9GlEWI/AAAAAAAASkk/tbbd8d-qv7w/s320/2010-04-03%2021-17-55.JPG" width="320" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">La sugestia lui Gabriel ne-am strans mai multi 'forumisti' si in duminica Pastelui am mers impreuna la picnic in Mundaring National Park. Locul in care am oprit era pe malul lacului de acumulare construit cand s-a descoperit aur in Kalgoorlie si era nevoie de o conducta care sa alimenteze cu apa noile asezari.</div><div align="justify">Am ciocnit oua, am degustat reciproc 'merindele' unii altora, am sporovait si am jucat carti si table, le-am facut <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/DePasteLaPicnicInMundaringNationalPark">poze</a> unui canguroi si catorva papagali care se aciuasera si ei pe acolo printre 'picnicosi', mai o bere-doua-trei si uite-asa am petrecut Pastele intre romani.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Chiar inainte de Paste ne-am pomenit ca pe toate stradutele din cartier au inceput sa apara maldare de tot felul de lucruri vechi: mobila, cutii si cutiute, valize, electronice etc. Nu cred ca avea neaparat de-a face cu faptul ca urma sa vina Pastele si facea lumea curatenie. Din cate am aflat, de cateva ori pe an fiecare suburbie are perioade desemnate in care gunoierii strang tot ce gasesc in fata casei. Ca in rest totul se face automat: scoti tomberoanele in fata casei, masina trece si le agata cu un carlig, le goleste si le pune la loc. Ce nu e in tomberon nu e treaba lor, ca gunoierii de obicei nici nu coboara din masina.</div><div align="justify">Oricum, foarte interesant. Era ca la supermarket. Noi am gasit un computer cu monitor de 17" (CRT, desigur) si (ca romanii...) ne-ar fi parut rau sa il lasam afara, sa raceasca, sa faca pneumonie. Asa ca l-am luat la noi acasa, i-am dat o supa calda (a se citi i-am facut rost de un cablu de alimentare, o tastatura si un maus) si l-am adoptat. Doar ca inca nu i-am pus nume. Si sa stiti ca nu e chiar de colo: Pentium 4 1.6 Ghz, 256 ram, GeForce 4 32 mb, HDD 40 Gb.</div><div align="justify">Ce m-a amuzat cel mai tare e ca cel care il aruncase nu se obosise sa stearga nimic de pe el. Intr-adevar avea un cont cu parola, dar pe care am reusit imediat sa o resetez intrand in 'safe mode'. Pe desktop trona un wallpaper cu poza lu' unu', facuta pe o strada prin Asia pe undeva. Avea saracu' o moaca... Cred ca era contabil, ca am gasit o gramada de softuri specifice, printre care si MYOB, pe care va urma sa-l studieze si Roxi. Deci la fix!</div><div align="justify">Desi are Windows XP instalat si are si un abtipild cu o licenta pe spate, se pare ca totusi nu e chiar original-original :) Asa ca preventiv si din curiozitate i-am instalat si o versiune de Linux (Xubuntu). Care pare chiar interesant la prima vedere, dar inca nu am apucat sa aprofundez.</div><div align="justify">In afara de calculator mai vazusem o gramada de televizoare si monitoare. Pe care le-am lasat insa prada pentru alti indieni... Oricum noi acum avem un TV care ne prisoseste, ca de premiul de la grasi am mai pus noi ceva si ne-am luat un LCD TV. Motivul oficial e ca altfel nu puteam sa vedem Formula 1 in direct, ca aici e transmisa numai pe un canal digital (desi gratuit). Varianta in care sa pastram vechiul TV ar fi fost sa ne luam un decodor care ne-ar fi costat cam 100$. De altfel in Australia se va transmite in curand numai digital, asa ca toti cei cu televizoare vechi vor trebui fie sa-si cumpere decodoare, fie TV-uri noi. Sau ar putea sa mai puna mana si pe-o carte...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Urmatorul eveniment pe lista a fost cel pe care l-am asteptat cu cea mai multa nerabdare si cu cele mai mari emotii. <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/Bambusica">Bambusica</a>, motanoiul nostru cel drag, si-a facut in sfarsit bagajele, si-a luat pasaportul in borseta si dupa o scurta perioada petrecuta in Germania la Irina, prietena noastra careia ii vom ramane profund recunoscatori, a zburat si el la capatul lumii ca sa ne revada. Din pacate deocamdata e in caratina, ca asa-s legile p'aici, dar ce sa-i faci, zicem mersi ca a ajuns cu bine...</div><div align="justify">Macar de dragul pisoiului Roxi si-a facut curaj si s-a dus singura cu masina vreo 40 km, pana in Byford, unde e statia de carantina. Prima data s-a luat dupa GPS si asa a ajuns la naiba-n praznic, printr-o padurice pe unde trecea cate o masina la o juma' de ora. Dar de frica sa nu cumva sa se termine programul de vizita a facut ea ce-a facut si s-a descurcat: a intebat niste indieni la o fabricuta, i-a mai oprit pe altii care treceau si a ajuns pana la urma la timp incat sa apuce sa il vada macar un pic.</div><div align="justify">Au si astia un program de vizitare facut ca naiba: luni, marti si vineri intre 11.30 - 12.30... Din care cauza eu mor de ciuda ca nu o sa apuc sa merg sa il vad mai repede pe micul terorist...</div><div align="justify">Nu ne gandeam ca o sa ne mai recunoasca dupa atata timp, dar, desi ii sasaise, scuipase si bagase in sperieti pe toti de pe-acolo, Bambusica (sau 'Bahmutica', cum ii zice Feri) s-a pus instanteneu pe tors si gudurat de cum a venit 'ma-sa'. Nu mai poate de drag cand se duce Roxi la el, se tot invarte pe langa ea, miauna si se rastoarna cu cracii-n sus ca sa fie scarpinat. Semne sigure ca e fericit. Mai rau e cand se pregateste sa plece, ca saracul se agata de ea si nu vrea sa ii mai dea drumul. Greu cu copii, ce sa-i faci...</div><div align="justify">Oricum conditiile din carantina sunt bune. Desi 'celula' e cam mica, totusi e curata si are amenajate niste rampe pe care poate sa se catere, o casuta si un cosulet frumoase, jucarii, mancare. De fapt e si normal sa fie asa, ca la cat costa 'cazarea'... :)</div><div align="justify"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/SOaO4jlP9HI/AAAAAAAABBo/gEEtrBXtykA/s1600/Bambusica%20151.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/SOaO4jlP9HI/AAAAAAAABBo/gEEtrBXtykA/s320/Bambusica%20151.JPG" width="240" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">P.S. Daca tot a venit in Australia l-am inscris si la un concurs la Whiskas. Desi nu are practic nicio sansa sa castige am aprecia daca cei din Australia care cititi acest blog veti avea bunavointa sa il votati. <a href="http://www.whiskas.com.au/CatProfile.aspx?id=38796">Aici</a>. </div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Dupa venirea matzului, urmatorul eveniment pe agenda a fost Red Bull Air Challenge, cursa pe care abia o asteptam, mai ales ca urma sa se desfasoare la o aruncatura de bat de unde locuim. Am trecut si peste faptul ca sambata, cand imi doream si eu sa dorm mai mult, ca omul, mi-au dat desteptarea cu noaptea-n cap bondarii cei cu elice, care bazaiau cumplit si se rostogoleau monstruos (ca sa adaptez un citat celebru). Se rostogoleau pe cer vreau sa spun, desi un brazilenju mai cutezator a vrut sa demonstreze el contrariul si la antrenamente a facut baldabac! drept in Swan River. Noroc ca australienii sunt pescari iscusiti, au facut rost repede de-o undita pe masura si l-au pescuit intreg (desi cam socat) din garla.</div><div align="justify">Spectacolul a meritat fiecare banut. Mai ales ca a fost moka, hehe! Dar pe bune, chiar a fost super. Nu ma asteptam, dupa ce mai vazusem la TV sau pe net. Pe viu, insa, e cu totul altceva. Desi as fi curios, nu cred ca m-as incumeta sa ma urc vreodata in asa un avion.</div><div align="justify">Am facut si ceva poze, dar cu greu am gasit cateva mai reusite sa le pun pe <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/RedBullAirRace">Picasa</a>, ca imi tot fugeau 'subiectii' din obiectiv.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cu ocazia cursei aviatice ne-am propus sa ne dam si in roata Ferris, care urmeaza sa fie demontata si mutata in alta parte, saraca. Se pare ca targusorul nostru nu e suficient ca sa o faca sa devina rentabila, asa ca se va muta iarmarocul cu tiribombele in alta parte, unde se tine balci in fiecare zi, nu numai 'dumineca'.</div><div align="justify">Noua unora ne va parea rau dupa ea. Se vedea frumos de acolo de sus. Si orasul, si raul, si avioanele... Si mai ales se vedea frumos noaptea.</div><div align="justify">Poate o cumpara Vanghelie si o pune in parcul Izvor de alegeri, mai stii?</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Weekendul trecut pe 25 aprilie a fost Anzac Day. Sarbatoare nationala care a picat duminica. Motiv pentru care am primit liber luni. Ca aici asa-i: daca vreo sarbatoare pica in weekend primesti lunea liber. Nasol! </div><div align="justify">Asa ca duminica am mers sa cascam si noi gura la parada militara care se organiza in centru, pe St. George's.</div><div align="justify">Ne asteptam la o parada ca cele cu care eram obisnuiti de 1 decembrie la Arcul de Triumf: soldatimea in pas de defilare, mai un tanc, mai un TAB, mai un Hummer, mai un Aro, mai un MIG triumfator... Vanatorii de munte, marina, aviatia, SRI-ul... Mititeii si berea...</div><div align="justify">Doar ca parada la care am fost martori ne-a impresionat cu mult mai mult. Nu prin grandoare, ci dimpotriva: prin simplitate. Nici vorba de masini de lupta. Nici vorba de batalioane de soldati cu armele in mana si defiland aliniati la milimetru.</div><div align="justify">Parada a inceput cu fanfare (dintre care unele cu cimpoaie) si dupa cateva plutoane de soldati si cadeti (unii copii de 14-15 ani) care defilau plini de stangacie si asincron au inceput sa apara adevaratii sarbatoriti: veteranii din toate armele armatei australiene. De la unitati de comando pana la sorele medicale. Erau batrani cu piepturile pline de decoratii si mergeau care pe jos, care in masinile personale, care in microbuze, Jeep-uri Willis, camioane militare. Multi dintre ei erau in carucioare cu rotile, electrice sau impinse de cei familie. Iar alaturi de ei defilau copiii sau nepotii celor care nu mai traiau sa apuce momentul asta, purtandu-le decoratiile si uneori cate o fotografie in amintirea lor.</div><div align="justify"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPDp4xsrI/AAAAAAAAS-Y/Vw2Z6GH2RUo/s1600/2010-04-25+09-52-54.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPDp4xsrI/AAAAAAAAS-Y/Vw2Z6GH2RUo/s320/2010-04-25+09-52-54.JPG" width="320" /></a></div><div align="justify"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPH12uaOI/AAAAAAAAS-c/H_rryYKJ5xc/s1600/2010-04-25%2009-43-16.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPH12uaOI/AAAAAAAAS-c/H_rryYKJ5xc/s320/2010-04-25%2009-43-16.JPG" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPMbUom0I/AAAAAAAAS-g/glmZgXJXFog/s1600/2010-04-25%2009-51-30.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPMbUom0I/AAAAAAAAS-g/glmZgXJXFog/s320/2010-04-25%2009-51-30.JPG" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPQq8L5SI/AAAAAAAAS-k/KllQ9kmp0z0/s1600/2010-04-25%2010-21-52.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://4.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9hPQq8L5SI/AAAAAAAAS-k/KllQ9kmp0z0/s320/2010-04-25%2010-21-52.JPG" width="320" /></a></div><div align="justify"><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9wwYkU0nyI/AAAAAAAAS-w/gwTraizbif0/s1600/2010-04-25+09-58-11.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://1.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S9wwYkU0nyI/AAAAAAAAS-w/gwTraizbif0/s320/2010-04-25+09-58-11.JPG" width="320" /></a></div><br />
</div><div align="justify">Mi-e greu sa descriu cata bucurie vedeam in ochii oamenilor aia care defilau prin fata noastra, in aplauzele tuturor. Cred ca era una dintre cele mai frumoase zile din viata lor. Si imi imaginez ca o buna parte din ei nici nu au facut cine stie ce fapte de vitejie, de parca asta ar fi trebuit sa conteze...</div><div align="justify">Ma gandesc doar cu regret ca pe bunicul meu, mitralior pe avion veteran in WW2, nu cred sa il fi invitat nimeni niciodata nici macar pana la cercul militar din oras de ziua nationala, sa le spuna lui si celor ca el doua vorbe bune. Imi imaginez doar cat de fericit ar putea fi daca s-ar afla in locul veteranilor australieni.</div><div align="justify">Pe de alta parte trebuie sa fiu realist: ar iesi oare romanii din casa sa aplaude niste 'bosorogi' care abia se mai tin de azi pe maine? Imi pare rau ca trebuie sa spun, dar ma cam indoiesc... Mi-as dori sa ma insel.</div><div align="justify">Ce m-a intrigat cel mai mult legat de Anzac Day a fost cand am descoperit ca evenimentul comemorat e de fapt o infrangere naucitoare pe care trupele australiene, neo zeelandeze si britanice au suferit-o in Turcia, la Galipoli, in WW1. Si de fapt tocmai aici sta farmecul: austalienii nu sarbatoresc razboiul, ci sarbatoresc prima oara in istorie cand au luptat ca natiune in ajutorul patriei mama, Marea Britanie.</div><div align="justify">Recunosc ca am fost coplesiti la terminarea paradei si al serviciului de dupa organizat pe Esplanada. Poate tocmai pentru ca nu ne asteptam. Dar e inca un motiv de bucurie sa descoperim ca tara asta, asa cum o cred unii de inapoiata fata de Europa, are niste radacini si niste traditii sanatoase. Lucru important.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Si cu asta am terminat de dat socoteala la prima jumatate de an de Australie. Cu bune si cu mai putin bune, ca de rele nu poate fi la modul serios vorba. Vremea e inca frumoasa (desi noaptea se face destul de frig), cocoroci n-am mai avut, internetul merge tot cam incet (desi am trecut pe ADSL 2+ 25Gb 89$/luna), Roxi conduce singura, Bambusica o sa misune in curand fericit prin casa, o sa 'capseze' tot ce prinde si o sa ne cante dimineata sa-i dam de mancare.</div><div align="justify">Abia asteptam!</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-13288256687384088782010-03-23T21:38:00.008+08:002010-03-24T06:49:13.879+08:00Uneori, dragi copii, dupa soare vine ploaie... Cu grindina!!!<div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Update.</div><div style="text-align: justify;">In weekend am facut pe comisarul de traseu la cursa de biciclete organizata in scop caritabil. Am fost la 'reciclare' intr-o seara saptamana trecuta, in care ni s-a povestit pe scurt cum sta treaba, iar duminica cu noaptea-n cap m-am infiintat la locul de intalnire, la Belmont Race Course (circuit de curse de cai, nu de masini; dar avem si d'ala, din cate stiu). Organizatorii ne-au dat la fiecare cate o statie radio si ne-au invatat sa le folosim (pe cei care nu stiau, ca doar eu imi facusem stagiul la 'transmisiuni' cand am organizat Balul Bobocilor in liceu). Pe urma ne-au urcat pe toti intr-un autobuz si au inceput sa ne planteze pe autostrada, ici-colo, pe sensul de mers de la nord la sud, ca doar asta era inchis circulatiei.<br />
Mie mi-a fost trasata sarcina sa pazesc rampa de iesire de pe autostrada spre Joondalup - Hodges Drive (cu kalashnikovul, ca sa n-o fure niscai elemente potrivnice, desigur :). Ma aflam 'la doi pasi' de finish, asa ca primele doua ore au fost tare plictisitoare. Eram singur cuc pe autostrada si cred ca am facut vreo 10 km invartindu-ma de colo-colo, asteptand 'musterii'. Pe la 8.15 a aparut si primul ciclist, meseriasul sef, care plecase din Kwinana (adica de la vreo 58 km) la ora 7. Va dati seama cam cu ce viteza mergea... Dupa vreo 2-3 minute a aparut si al doilea, iar putin mai apoi locurile 3 si 4 care erau roata la roata. Si p-orma a venit primul puhoi. Care puhoi, de la atata dat la pedale, probabil, n-a mai realizat ca la iesirea de pe autostrada cu 4 benzi pe care venisera pana atunci drumul pe rampa se ingusta, asa ca unul dintre ei mi-a dat gramada vreo doua conuri reflectorizante. A avut noroc ca n-a venit in nas. Nu la fel de norocos a fost altul din al doilea pluton (puhoiul 2), care, dupa ce s-au imbulzit toti ca bezmeticii la gramada, s-a ales cu o glezna luxata si o taietura de mai mare invidia pe picior. Si nici macar in primii 50 nu avea sanse sa ajunga, berbecul... A trebuit sa chem ambulanta prin statie, a venit si un politist pe motocicleta cu o trusa de prim ajutor si pana la urma a fost ok. Iar in afara de asta am mai avut un pustan care a cazut si el. Nu prea rau, n-a murit nici ala.</div><div style="text-align: justify;">In rest cursa a fost relaxata, dupa ce au trecut maniacii vitezisti. Au inceput sa apara si cei care participau la cursa de 30 km, tot felul de simpatici, pe tot felul de bicilete (ba chiar si pe monocicle, din alea ca la circ). Unii dintre ei erau costumati ba in pirati, ba in puscariasi sau zane, niste fete purtau rochii de seara... Fel de fel de oameni iesiti la plimbare, barbati si femei, unii mai grasi, altii mai in varsta. La sfarsit au aparut si cei din cursa de 10 km, cea speciala pentru familii, in care in care era plin de copii, care pe biciclete mai mari sau mai mici (dupa varsta), care pe bicicleta lui taticu'/mamica sau in remorcuta. Sarcii, pana in locul unde eram eu (si din care aveam o priveliste grozava) aveau de urcat mai mult de un km, iar la sfarsit rampa si mai abrupta le cam punea capac la majoritatea... Mi-a placut ca nu se lasau, megeau pe langa bicicleta, dar tot se straduiau sa termine cursa. Si toti cu care ne vedeam fata in fata imi zambeau, ma salutau, ba unii chiar imi si multumeau. Oameni neseriosi...</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Numai bine ce-a trecut si weekendul si atunci sa-l vedeti pe Andu al meu barbierit frumos, cu camasa noua si pantaloni de stofa, prezent la noul seviciu cu 10 minute mai devreme si emotionat ca in prima zi de scoala. Si pe buna dreptate, ca fata de gheretele in care am lucrat pana acum (n-o spun in niciun caz in sens peiorativ), unde ma duceam in pantaloni scurti si cu barba de o saptamana, la astia nu merge nene asa. Biroul e imens (cu totul 3 etaje dintr-o ditamai cladirea de birouri) si arata ca un labirint. Seful meu direct (nascut australian, dar pe jumatate italian) pare de treaba (mai bine nu mai zic, ca m-am mai pacalit eu asa...), iar colegii sunt de toate nationalitatile, de zici ca esti la ONU acolo. In prima zi mi s-a facut cunostinta cu cei mai multi dintre ei, dar cum procesorul meu scotea fum de atata suprasolicitare, bineinteles ca pana azi am uitat cum ii cheama pe majoritatea. Eh! De parca ei ma mai tin minte...</div><div style="text-align: justify;">Prima saptamana o sa fie de acomodare, se pare. Am un 'trainer' personal de ArchiCAD, un tip tanar si simpatic, singaporez venit in Oz de mic, care ma dadaceste cu rabdare. Lucrurile nu par prea complicate la prima vedere, sper sa fac progrese multumitoare.</div><div style="text-align: justify;">Oricum, noroc ca nu prea sunt superstitios, ca prima mea zi de serviciu a adus cu ea si o furtuna de toata frumusetea, de i-a mers <a href="http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/890300/Potop-in-Australia--VIDEO/">buhul</a> pana in Romania. Pe la 4 s-a facut intuneric bezna afara si i-a tras o grindina profesionista de care n-au mai pomenit agaricii astia pe aici de cam multisor, din cate am auzit. Si din cauza ca in City e 3$/ora de parcare, iar astia de la firma nu dau parcare moka la juniori, masinuta noastra, saraca, era singura acasa si speriata, sub un pom in curtea blocului. Am gasit-o ciuruita pe capota si pavilion, ziceai ca-i comisarul Moldovan. Iar asigurare nu ne facusem, ca ne costa cat nu facea masina... Bine ca nu ne-a spart vreun geam, asa cum au patit multi altii, printre care si un vecin. Oricum nu e prima masina gaurita, ca si cu Loganul ne-a prins odata o grindina nasoala pe Bucuresti-Pitesti. Diferenta e ca pe-atunci aveam CASCO, insa oricum n-a mai iesit ca noua. Asta e, da-o-n fasole!...</div><div style="text-align: justify;">De altfel nu de masina imi era mie ieri cand am venit (in sfarsit) acasa, ci de faptul ca portile noastre au incuietoare electrice, care nu mergeau ca nu era curent. Asa ca nu puteam sa intru si stateam ca popandaii in fata blocului, eu de o parte a portii, Roxi de celalta si ne uitam unul la altul. Pana la urma s-a gasit un vecin care stia un comutator de la care se putea deschide manual poarta de la parcare si multumita lui am reusit sa acced finalmente la domiciliu, unde am mancat o cina romantica (orez cu parizer) la lumina lumanarilor :)</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Dar, desi inca in curte e plin de crengute si frunze cazute, masina e cum e, iar azi a trebuit sa cheltui o groaza de bani pe tzoale 'office', mottoul nostru ramane deocamdata acelasi cu al tarii: NO WORRIES, MATE!</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Maine ma duc la serviciu in costum pe bicicleta. Ma doare la bascheti...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-47547987731028789212010-03-20T05:28:00.022+08:002010-03-20T12:02:56.814+08:00Cum-necum, au trecut 5 luni<div style="text-align: justify;"><br />
...si abia acum putem sa spunem ca am prins si noi cat de cat radacini aici. In sensul ca saptamana asta mi-am gasit, in sfarsit, un job ca lumea, full-time si destul de bine platit, pentru inceput. Nu va spun cat, curiosilor (sic!), dar as putea sa va spun ca, net, e de cca. 3,5 ori mai mult decat castigam in Bucuresti la jigodia aia de Podiuc. Desigur ca si preturile in Australia sunt ceva mai mari decat in Romania, dar, dupa cum ne-am facut socotelile, ne va fi suficient sa ne descurcam binisor fara sa mai 'intram' in rezervele de acasa. Iar asta ne multumeste deocamdata, pentru ca atunci cand Roxi isi va gasi si ea ceva (part-time eventual, ca sa poata sa isi continue si studiile) ne gandim ca salariul ei il vom putea pune deoparte. Cel putin teoretic...</div><div style="text-align: justify;">Oricum, am scapat si de ultimul mare stres. Ca a fost intr-adevar un stres, de ce sa nu recunosc? 5 luni e o perioada lunga. E adevarat ca, precauti din fire cum suntem, am mers pe filozofia 'asteapta-te la ce e mai bine, dar fii pregatit pentru ce e mai rau' si de cand am ajuns aici am cautat sa ne chivernisim banii ca sa ne ajunga pentru cel putin 7-8 luni, in conditiile in care nu am fi gasit de munca. Insa nu credeam ca o sa dureze totusi atat. Nu trebuie uitat si faptul ca noi am ajuns aici spre sfarsitul lui octombrie, o perioada cat se poate de proasta pentru angajari. Dinspre sfarsitul anului pana la inceputul lui februarie aici e o acalmie generala, iar putinele anunturi de angajare care au aparut atunci am sentimentul ca au fost puse fictiv de catre agenti de recrutare care urmareau sa isi faca un portofoliu baban pe care sa il arate clientilor la inceputul lui 2010. Ca, va vine sa credeti sau nu, aici se cam practica smecheria asta (lucru pe care l-am aflat si eu ulterior, dupa indelungi frustrari).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In cautarea unui job pot sa spun ca experientele au fost relativ variate. Am fost la interviuri la trei agentii si la cinci firme (inclusiv cea la care voi lucra de acum incolo). La firme interviurile au mers intotdeauna aparent bine (adica din ce in ce mai bine, ca la primul am cam avut emotii). Cei cu care m-am intalnit erau si ei arhitecti si am discutat cu ei aplicat, pe portofoliu, despre ceea ce am lucrat. Si nu ca sunt eu prea destept, dar ma bucuram ca toti apreciau ce le aratam ca am facut. Insa talentul meu in ale designului nu a fost suficient cat sa suplineasca lipsa de experienta australiana. Imi venea sa ma impusc cand dupa interviuri primeam cate un email in care mi se spunea ca am fost grozav la interviu, dar ca din cauza ca n-am suficienta experienta nu pot sa ma angajeze.</div><div style="text-align: justify;">Insa judecand obiectiv si mai afland cum stau lucrurile pe aici nu pot sa ii condamn prea aspru pe cei care nu au fost dispusi sa imi acorde o sansa. Asa cum am mai scris pe blog acum ceva vreme, in constructii aici (si cred ca in majoritatea domeniilor) se pune mult mai mare accentul pe a fi specializat pe ceva anume decat pe a stii sa faci cate ceva din toate. Faptul ca in Romania treaba sta putin altfel nu prea m-a ajutat, asa cum speram la inceput. O alta chestie care m-a tras cumva inapoi a fost ca nu prea am lucrat in ArchiCAD pana acum. Iar aici ArchiCAD e la putere, poate mai mult decat AutoCAD-ul. Lucrasem eu la un proiect acum vreo 5-6 ani si am increderea ca o sa ma readaptez repede, dar nu am vrut sa mint in CV. Asa ca din start firmele care cereau sa ai experienta in softul asta au picat. Noroc ca cei la care o sa incep sa lucrez ma vor trimite inainte la training o saptamana.<br />
</div><div style="text-align: justify;">Cu agentii interviurile au mers si mai bine, chiar. Diferenta e ca ei nu au pregatire in profesie, asa ca cea mai comoda modalitate pentru ei sa isi faca o impresie despre tine e sa caute cuvinte-cheie in CV. Ai scris exact cuvantul pe care l-a scris si clientul in descrierea jobului - ai o sansa. Ai scris ca ai facut acelasi lucru, dar sub o alta forma sau cu o alta formulare - CV-ul tau ajunge la cos. O tampenie, dar daca atat ii duce mintea...</div><div style="text-align: justify;">Din multitudinea de agentii la care mi-am trimis CV-ul doar 3 m-au chemat la interviu. Primul dintre ele a fost undeva prin noiembrie anul trecut, la o agentie specializata pe constructii, Frontline Constructions. Tipul cu care m-am intalnit era cu vreo 2-3 ani mai tanar decat mine, gelat abundent, cu cateva ghiuluri pe degete, camasa de matase cu motive florale descheiata la doi nasturi, lant de aur si costum negru in dungi gen 'gigibecali'. Si de origine siciliana (dupa mama). Desi parea un fanfaron, la interviu mi-a facut o impresie buna. Si-a notat o gramada de observatii pe CV-ul meu pe care il avea in fata, mi-a pus o sumedenie de intrebari si s-a aratat entuziasmat de portofoliul meu (a tinut sa-mi spuna ca i-a placut asa de mult incat s-a dus sa i-l arate si sefului cel mare). Cand a vazut si ca am fost cu bursa un an in Sicilia... Asa de incantat era de mine, de cred ca mai avea putin si ma cerea de nevasta :) Si mi-a multumit de zeci de ori pe parcursul interviului, pentru ca spunea ca din raspunsurile pe care i le dadeam la anumite intrebari mai intelegea si el cum sta treaba in arhitectura. A promis ca pana in Craciun imi aranjeaza un interviu. Sigur 100%. Era la mama naibii, tocmai in Mandurah (la vreo 75 km), iar pozitia nu era de arhitect ci de draftsperson, dar bineinteles ca eram dispus sa ma duc. Stau eu linistit ce stau asteptand telefon de la el - nimic! Cu cateva zile inainte de Craciun ma suna sa isi ceara scuze, dar clientul lui pleaca in concediu de sarbatori, asa ca ma roaga sa accept sa ma duc la interviu in primele zile din ianuarie. Nicio problema. Trece Craciunul, Revelionul, trece si prima saptamana din ianuarie, asta nu mai dadea niciun semn de viata. I-am scris un mail - n-a raspuns. I-am dat telefon - am vorbit cu secretara, ca cica nu era. I-am lasat mesaj sa ma sune - nu m-a sunat. Intre timp mi-era ciuda ca mai apareau anunturi interesante cu joburi date de firma lui si tot el era persoana de contact. Am aplicat si la alea, ce aveam de pierdut? Prin februarie, pe cand lucram casual la Mike, ma suna Anthony al meu, dupa 3 luni si ceva, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. M-a intrebat daca mai caut de lucru si mi-a zis ca in cateva zile imi aranjeaza un interviu in Rockingham (tot spre sud, dar la doar 45 km de Perth). Si m-a asigurat ca ma va suna intr-o zi-doua sa imi spuna cand sa ma duc. Si cu asigurarea am ramas, ca de atunci pana acum tot mai astept telefonul lui... :)</div><div style="text-align: justify;">La celelalte doua firme oamenii erau mai profesionisti. Dupa interviuri mi-au verificat referintele, iar tipa de la ultima firma la care m-am dus mi-a gasit jobul in mai putin de o saptamana.</div><div style="text-align: justify;"><br />
Ar mai trebui sa mentionez ca in ultimele 10 zile am lucrat casual la un birou de arhitectura, altul decat al lui Mike Gilbert. Venisem la un interviu la ei si dupa 2 zile m-au sunat sa imi spuna ca au doua vesti, una buna si una rea. Cea rea era ca nu 'pot' sa ma ia la ei ca nu am suficienta experienta australiana (deci chiar ma saturasem, nene, sa tot aud asta!), iar vestea buna era ca, daca vroiam, puteam sa ma duc sa lucrez casual, pentru vreo 2 saptamani. Probabil ca cel/cea pe care s-au hotarat sa il/o angajeze trebuia sa dea preaviz, nu stiu... Mi-a cam stat in gat oferta asta, dar am acceptat, ca doar mai faceam un ban. Pana la urma a fost ok cat am lucrat la ei. De lucru mi-au dat chestii banale si migaloase, dar m-au platit bine, iar biroul era dragut, seful cumsecade si colegii simpatici (un canadian care a venit in Oz dupa cativa ani petrecuti in Noua Zeelanda si o tipa linistita, insarcinata, care conducea un Holden Commodore V8 rosu cu motor de 6L. Cool!).</div><div style="text-align: justify;"><br />
Oricum, celui care trebuie sa ii multumesc pentru noul job e Mike, tipul la care am lucrat casual de la inceputul lui februarie. In primul rand ca mi-a aratat si explicat pe scurt sistemele constructive de aici, iar in al doilea rand pentru ca a acceptat sa il dau la referinte, iar asta cred ca a contat decisiv. Iar daca am sa-i multumesc lui Mike atunci am sa le multumesc si lui Bill, care m-a prezentat lui Mike, si lui Cristi (Roni) care m-a prezentat lui Bill. Asa-s romanii pe aici, ajutaciosi. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Deci m-am facut cu job, pana la urma. Roxi isi cauta si ea ceva part-time, de preferinta intr-o firma de contabilitate sau ceva de genul. Chiar azi a fost la un interviu la o firma tare de consultanta financiara undeva in centru, intr-o cladire inalta de birouri, si a fost impresionata de cum se vedea orasul si raul de la etajul 32. Dar a aplicat oricum si la joburi fara prea mari pretentii de gen Woolworths, Target sau David Jones (cu un CV mincinos, bineinteles, ca doar nu era sa aplice cu ala de avocat). De altfel si eu am aplicat, mai mult in gluma, pentru joburi part-time la Bunnings sau la Australia Post, pe vremea cand lucram la Mike, care insa nu ma chema in fiecare zi. Nu am primit niciun raspuns pana in ziua de azi, oricum... N-am calificare... Sau poate n-am suficienta experienta australiana, mai stii?</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cam atat despre joburi. In rest nu prea mai avem multe de povestit, ca daca am vazut ca nu prea se inghesuie lumea sa ne angajeze nici nu ne-a mai venit sa mai cheltuim bani si n-am prea mai iesit. Eu am mai fost intr-o sambata pana in Rockingham cu bicicleta, ca vorbisem cu Cristi, Darie si Dan si imi zisesera ca se duc impreuna acolo la plaja la Kwinana. Roxi n-a putut sa vina cu mine, ca avea de facut multe 'teme', asa ca m-am dus singur. Nu era prima data cand mergeam pana acolo si am ajuns repede si fara sa fiu prea obosit. Am stat vreo jumatate de ora cu baietii la plaja si am facut si o baie in apa aia superba, pana m-am trezit intepat de meduze in vreo trei locuri si am iesit bombanind. Si cand sa ma urc din nou pe bicicleta ca sa ma duc acasa, roata din spate pe janta! Desi venisem pe pista de biciclete mi-am amintit ca trecusem peste niste craci uscate. Si am gasit un ditamai ghimpele inca infipt in roata. Noroc ca m-a luat Cristi cu masina si m-a dus la statia de tren, de unde am venit pana in centru. Si de la tren am mers pe langa bicicleta pana la vaporas, si uite asa am ajuns acasa, patit. Nu mai zic ca a doua zi am gasit si roata din fata dezumflata, dar am cumparat camere de rezerva si petice si am rezolvat repede.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Oricum, cu meduze sau nu, plaja din Rockingam e nemaipomenita. Ca sa nu mai vorbesc ca un pic mai la sud de oras e Penguin Island, pe care se poate ajunge mergand vreo 700m prin apa, pe un banc de nisip. Sau, desigur, cu vaporasul, ca oamenii normali... Am fost si noi impreuna cu Cristi si Nelly pe la sfarsitul lui ianuarie si a fost minunat. Roxanei i-a fost cam frica la inceput, cand a vazut ca apa ne ajungea pana la piept aproape de mal, dar a vazut ca pe urma era mai putin adanca, si-a facut curaj si am mers. Pinguini nu am vazut decat vreo doi-trei, dar era plin de tot felul de vietati pe acolo, asa ca <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/PenguinIsland">pozele</a> pe care le-am facut au meritat sa merg cu aparatul deasupra capului tot drumul ala.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Am mai fost si prin vizite, la rummy la Gabriel si Maria si la Formula 1 la Bogdan si Diana, ca acum deja avem gasca. Iar de curand l-am ajutat cu mutatul pe Darie, noul nostru vecin de peste strada.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">La Museum of Western Australia a fost o expozitie temporara cu dinozauri robotizati si am fost si noi sa cascam gura, ca aici la tara nu dai des peste asemenea minunatii. Cu ocazia asta am vizitat si restul muzeului, facand slalom printre picime, care venisera cu clasa si impanzisera toate incaperile.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Iar saptamana trecuta am fost la 'Festivalul ardeiului iute' din Fremantle. Au fost cam scumpe biletele (15 $/caciula) dar a fost interesant. Am gustat nenumarate sosuri cu chilli (chiar si un 10++/10 pe scara 'iutimii'). Aveau de vanzare si un sos 14/10, dar nu m-am incumetat la asa ceva. Am baut ciocolata calda cu chilli, limonada cu chilli si am cumparat un sos de chilli, un salam cu chilli si un chilli (planta in ghiveci). Sunt tare frumosi colorati ardeiutii nostri, de la galben la mov. La cismeaua pe care o montasera organizatorii era amuzant sa vezi cum veneau mereu sa se adape teribilistii care incercasera cele mai iuti sosuri posibile. Auzisem ca ar fi trebuit sa fie si bere cu chilli, dar nu am gasit, din pacate. Pana la urma insa am compensat mergand impreuna cu Gabi si Maria la beraria Little Creatures (despre a caror bere am mai pomenit pe blog).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Acum vreo doua saptamani am facut si revizia la masina. A costat 580$ revizia de 120.000 si 130.000 km (masina are 130.000, dar nu mai avea revizia facuta de la 110.000). Ne-au schimbat uleiul, filtrele, bujiile, niste curele de distributie, au mai completat nivelul lichidelor si cam atat. Scumpicel, dar fiind primul service pe care i-l fac eu masinutei am vrut sa mergem la reprezentanta sa stiu ca e totul in regula. Si chiar e, cu mentiunea ca ar fi bine ca in curand sa ii inlocuiesc si bucsele. Imi pare bine ca masina a fost bine intretinuta si am vazut ca oricum toate reviziile de pana acum i-au fost facute tot la Toyota. Nu vreau s-o deochi, dar la banii pe care i-am dat am luat o masina buna si economica. Cu un plin (vreo 40$) merge peste 600 km.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In weekend vom avea incarcare. Sambata trebuie sa mai facem niste cumparaturi, iar duminica voi fi comisar de traseu voluntar la cursa de biciclete in scop caritabil care se va desfasura un sens de pe autostrada, intre Kwinana si Joondalup. Sunt 3 trasee, cu lungimi de 10, 30 si 60 km. As fi vrut mai degraba sa alerg in cursa, dar inscrierea era 50$ pentru traseul de 60km si vreo 25 pentru 10 km. Si, daca tot se strang bani pentru lupta impotriva astmului, m-am gandit sa ajut si eu cum pot. Asa ca m-am inscris voluntar. Si nu sunt la prima 'actiune' de genul asta, ca acum o saptamana am fost si sa donez sange, dupa ce Roxi mi-a luat-o inainte cu vreo luna (pe cand eram la regim si n-a vrut sa ma lase sa donez si eu tot atunci). Nu ma mai apuc sa povestesc cat de bine arata centrul de donare sau cu cata grija s-au purtat cei de acolo cu noi, va spun doar ca a trebuit sa fac programare cu 2 saptamani inainte ca sa pot sa donez si ca aproape toti cei care donau erau oameni imbracati gen la camasa si costum.</div><div style="text-align: justify;">Iar donatia e voluntara, nu se plateste.<br />
<br />
PS. Uitasem sa va povestesc cateva randuri despre 'proprietareasa' noastra. Cred ca am mai pomenit mai demult despre ea faptul ca e o tipa cumsecade (fost psiholog la puscarie, acum pensionata), evreica si foarte grijulie si 'mamoasa' in ceea ce ne priveste. Inca de cand ne-am mutat ne-a spus ca daca vrem sa montam o plasa antitantari care sa acopere usile de la living, ea e dispusa sa plateasca pentru asta. Si cum vara sunt destui tantari, ne-am lamurit ca n-ar fi o idee rea sa montam asa ceva. M-am documentat, am luat oferte de la mai multe firme, i le-am aratat si am convenit asupra unui sistem nu prea ieftin (a costat peste 800$), dar destul de elegant si ergonomic. Iar cand a fost instalat, am chemat-o sa il vada, sa stie pe ce-a dat banii, si in plus sa mai vada si ea cum mai arata casa. Ne-am gandit ca asa e frumos din partea noastra, chiar daca nu e specificat in contract, ca in alte cazuri (daca inchiriezi prin agentie esti obligat ca o data la 3-4 luni sa ii primesti in vizita anuntata).<br />
Bun. Deci am invitat-o pe la noi. Si ne-am pomenit cu ea la usa cu doua plase pline de cumparaturi. Venise la noi cu 'cadouri'!Adica: o prajitura cu banane facuta de ea (inca era calda, abia scoasa din cuptor), niste bunatati cu susan si unele cu caise, migdale prajite, o caserola mica de zmeura, una de humus si, culmea, o cutie mare de detergent (gasise la oferta si s-a gandit ca oricui i-ar fi de folos :). Cred ca cheltuit lejer peste 50$ pe toate astea. Frumos din partea ei, nu-i asa?<br />
<br />
PS2. Adica PlayStation 2. Am gasit la oferta (99$) si mi-am luat, ca il aveam promis de catre nevasta inca din Romania, de pe cand abia aparuse, din primul ei salariu (mai sanatos). Si uite ca m-a tot dus cu vorba pana acum :) L-am luat mai mult sa-l folosim ca DVD player (ca ne mai uitam la cate un film) si pentru ca jocurile sunt mult mai ieftine decat cele pentru PS3. Plus ca la ce televizor de capatat avem, sa dau 500$ pe un PS3 ar fi exagerat.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-22162851494068928512010-02-23T18:56:00.019+08:002010-03-01T19:58:25.494+08:00Primele 4 luni de Australia - dare de seama<div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Preambul.</b> S-au implinit 4 luni (si 4 zile) de cand suntem aici. Si inca nu am inceput sa ne plictisim, ba as putea spune chiar dimpotriva, continuam sa descoperim tot felul de chestii noi si interesante aproape zilnic. Chiar ne gandeam amandoi acum cateva zile ca, in ciuda a ceea ce ne avertizau multi, cum ca ne vom obisnui curand cu 'binele' si apoi toate din jurul nostru ni se vor parea banale, cel putin deocamdata nu s-a intamplat deloc asa. Desigur ca nu mai suntem chiar la fel de entuziasmati ca in prima saptamana, dar continuam sa ne bucuram si sa ne creasca inima de fiecare data cand vedem ca pe deasupra noastra zboara papagali si pelicani, cand vedem oceanul, silueta nocturna a orasului, oameni care zambesc (si chiar te saluta) cand trec pe langa tine. Noua ne e drag si de anumite nimicuri, detalii care ne reamintesc cat de mult ne-am dorit sa ajungem aici (de exemplu indicatorul de avetizare cu cangurul negru).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">DAR! Mi s-a atras atentia de catre un coleg de blogosfera (al carui blog il puteti citi <a href="http://indirectaustralia.blogspot.com/">aici</a>, nu ma tem de 'concurenta') ca de fapt eu nu urmaresc decat sa ademenesc naivii la pierzanie prin intermediul acestui jurnal al meu. Persoana in cauza considera, din ceea a citit la mine pe blog, ca am un comportament tipic "romanesc" (a se citi "sadic") si a dedus ca tot ce imi doresc eu in viata e sa ii vad (eventual) pe cei care ne vor urma in Australia cum vor lua (si ei) "teapa", asa cum s-a exprimat intr-unul dintre ultimele comentarii la postarea mea antecedenta. Trecand peste tonul necuviincios prin care mi s-a sugerat sa schimb registrul si sa prezint cu prevalenta aspectele negative ale vietii de aici, sa fie totul mai echilibrat si mai 'politically correct' (cu alte cuvinte sa mai termin dreacu' cu prostiile si cu optimismul asta endemic de pe blog), consider ca exercitiul merita totusi incercat. Asa ca in cele ce urmeaza, de dragul artei, ma voi stradui sa colorez in cele mai sumbre nuante ultima luna din viata noastra. Asa, ca sa va treaca cheful sa mai emigrati vreunul, na! Urmeaza o vaicareala cinica generala, cu 'alter-egoul' meu machiavelic si nepoliticos pe post de critic/comentator/carcotas.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Australia Day, un esec rasunator. Si mai grav, pe banii contribuabililor!</b> De 26 ianuarie (hmm, ce data de tot rahatul au ales si 'limitatii' astia!) se sarbatoreste Ziua Australiei. Si, ca in fiecare an, se tin ceremonii in care se acorda cetatenia australiana imigrantilor care indeplinesc conditiile cerute (greu, complicat, bataie de cap, nu merita sa va chinuiti!). Anul acesta le-a venit randul si lui Gabriel, Maria, Bogdan, Diana si Darie dintre prietenii nostri (pfff! prieteni!... pai astia se pot numi prieteni, dom'ne?...). Pentru primii patru dintre ei ceremonia s-a tinut undeva in Joondalup si a reunit viitori cetateni din trei suburbii (a trebuit sa ne ducem, ce naiba sa facem?... ). Dincolo de organizarea impecabila (da' ce, nene, asta e organizare? sa vezi la Vanghelion organizare, nu aici!) si de bucuria generalizata de pe fetele participantilor (ehhh, niste ranjiti... chiar credeti ca se bucura vreunul? de unde...), ne-a impresionat foarte mult discursul lui Ernie Dingo, un actor aborigen extraordinar (un cioroi, un negrotei lipsit de talent care nici nu stie ce-i aia camera de fimat!). Tipul a vorbit despre ce inseamna cu adevarat sa fii australian in conceptia sa, unitatea in diversitate, cum o suma de indivizi veniti din toate colturile lumii, de culturi diferite si cu viziuni diferite asupra vietii pot gasi anumite valori pe care sa le impartaseasca si care sa-i uneasca suficient cat sa formeze o singura natie (bla-bla, balarii, aberatii...).</div><div style="text-align: justify;">Dupa depunerea juramantului in cor (da ce, baa, sunteti la armata?) si dupa Waltzing Matilda, imnul neoficial al Australiei, noii cetateni si-au primit certificatele si cadouri cate o patura si o sticla de apa (niste foi A4 mototolite si niste chinezarii care or sa se strice cu prima ocazie...).</div><div style="text-align: justify;">Mai spre seara i-am invitat pe la noi pe acasa pe proaspetii (da' ce, erau cozonaci?) cetateni australieni, la un suc si o inghetata (de unde, ca n-avem, suntem saraci, le-am dat un cate un pesmet si apa de la chiuveta...). Dupa taclale am plecat impreuna pe Esplanada plina de lume (numai betivi...) sa vedem focurile de artificii care au durat vreo juma' de ora (de unde? niste fasuri! in 5 minute s-au si terminat!). Poze din ziua aia gasiti <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/AustraliaDay#">aici</a> (nasoale, nasoale, n-au iesit cum trebuie...).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Un job mizerabil.</b> Daca pana acum tot nu am avut noroc sa-mi gasesc de lucru din cauza ca nu aveam experienta australiana, prietenul (pff! ma lasi? alt prieten? da' cati prieteni ai tu, vere?) Cristi (zi-i ba Roni mai bine!) a avut ideea sa ma prezinte unui 'builder' de aici, patronul unei firme de constructii, roman cu stare venit in Australia imediat dupa Revolutie (vezi? ti-am zis io ca numai astia veniti pe timpuri traiesc bine?). Tipul nu avea cum sa ma ajute direct, dar dupa ce am stat la discutii si s-a uitat pe portofoliul meu mi-a propus sa ma prezinte proiectantului cu care colabora. Mike Gilbert, ca asa il cheama, nu e arhitect in sensul 'plin' al cuvantului, ci 'draftsperson', termen care s-ar potrivi cel mai bine cu absolventii de Colegiu de arhitectura de 3 ani din Romania. Dar a fost de acord sa ma ia sa lucrez pentru el, cu plata la ora, nu full-time (hehe! fraiere!).</div><div style="text-align: justify;">In primele cateva zile am lucrat cate 7 ore/zi, apoi am inceput sa lucrez cate 8. Vreo doua zile n-am fost deloc, ca mi-a zis ca nu are ce sa-mi dea sa fac, dar macar am invatat in aceste prime 3 saptamani o gramada despre sistemele constructive, destul de simple, folosite in WA si despre standardele lor in constructii. Si o sa mai continui, aplicand in acelasi timp si pentru alte joburi care apar. E destul de departe, in Joondalup, la vreo 35 km de noi, dar chiar si in ora de varf nu fac mai mult de 25 min. pana acolo, ca merg pe autostrada cu suta in sens invers puhoiului care vine spre oras. Noroc ca Toyotzica nu manaca mai mult de 5,8% si ca-i benzina ieftina, ca fac cam 450 km/saptamana. Important e ca salariul, desi mic (sic! loser!) ne ajunge cat sa acoperim cheltuielile de chirie si facturile, asa ca nu vom mai intra in banii de acasa 'cu lopata', ci 'cu lingurita' (o s-ajungeti pe strazi, ba, amaratilor!).</div><div style="text-align: justify;">Roxi e fericita ca a fost si ea la primul interviu de cand e aici (aoleo, mama! da' mult a mai asteptat!). Tot venind cu mine 'la grasi' a facut cunostinta acolo cu o indianca (oau! tot numai de 'colorati' aveti parte?) foarte de treaba, care s-a oferit sa o ajute (pai da! ca numai pe pile poti sa reusesti in tara asta!). Tipa lucreaza la un organism de protectie a copiilor, iar postul la care a trimis-o pe Roxi sa dea interviu e ceva legat de servicii sociale pentru ajutorarea refugiatilor si victimelor torturii (hmm! mda... cred ca si-au meritat-o nenorocitii! si-acu' mai vor si casa...). Nu a fost decat un fel de pre-interviu, dar Roxi a iesit fericita pentru ca a facut impresie buna (ihi, daaa, cuuum saa nuuuuu...), s-a descurcat bine in engleza (habar n-are!) si a capatat mai multa incredere (e vraiste, vai de fundu' ei!). Acum asteapta sa vada daca merge mai departe sau nu. Pana una-alta oricum a inceput scoala (cursurile de contabilitate la TAFE, mare scofala!) si isi ocupa timpul facand 'teme' (a ajuns la clasa-ntai, ca multi altii care au lasat in urma 20 ani de scoala ca sa ajunga in Australia).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Numai musafiri nu ne mai trebuiau noua acum!...</b> Asa cum ne-a promis, Crina a facut un ocol venind din Brazilia la Sydney pentru o conferinta si a trecut sa ne vada si pe noi. Am asteptat-o la aeroport dupa ce saraca a facut peste 2 zile pe drum, ca in Buenos Aires a stat vreo 14 ore din cauza ca a intarziat avionul (si cica sa te mai duci in Australia! pai nu mai bine stai nene acas' si te uiti la televizor?).</div><div style="text-align: justify;">Era obosita-moarta cand a venit (eh... figuri!), dar tot a reusit sa conduca masina pe care am inchiriat-o, ca sa se plimbe amandoua cu ea a doua zi. Eu le-as fi dat-o pe a mea, dar Crina nu a condus decat cu transmisie automata pe stanga strazii si am zis sa nu mai aiba un stres in plus (zi mai bine ca n-ai vrut, al naibii de zgarciog!). Masina frumoasa, Holden Epica, 113$/2 zile (o troaca! si scumpa!). Dupa ce in prima seara am stat un pic la povesti si am mers la culcare, a doua zi fetele s-au pus pe hoinareala. S-au dus la Caversham sa vada animalele si sa faca <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/CrinaPrimulNostruMusafirInAustralia#">poze</a> cu cangurii si ursuletii koala (niste jigariti, puricosi si lihniti de foame...), au fost la acvariul din Hillary's unde au mers prin tunelul de sticla pe sub apa si au vazut rechinii, pisicile de mare si testoasele uriase (era intuneric bezna, nu se vedea nimic...), au mancat cate o portie de 'fish and chips' pe ponton, dupa care s-au dus sa se plimbe in Kings Park (daca n-ai unde-n alta parte...). Au mai dat si o raita prin oras (oras? pai fata de Bucurestiu' nostru asta e un satuc amarat cu ai lui doar 1.500.000 locuitori, si aia risipiti prin zeci de suburbii...), iar seara am mers impreuna la un restaurant pe Esplanada, de unde se vedea perfect centrul cu cladirile luminate care se reflectau in apa (neagra si plina de ratze, ca la mam'mare la tzara).</div><div style="text-align: justify;">Ne-am simitit minunat cu Crina in vizita, si ea la fel (pai da, ce sa zica si ea, saraca fata?...). Din pacate a stat prea putin si nu am apucat sa-i aratam multe din locurile care meritau vizitate (vax! pierdere de vreme. bine c-a plecat!). Speram ca data viitoare sa il aduca si pe Roberto, dar pana atunci poate ajungem si noi in vizita pe la ei la Rio (ehe! daca mai ajungeti voi in vizita si la Bragadiru sa ziceti mersi!).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Roxanei, de mila, i-au dat astia carnet.</b> Roxi a reusit sa ia si ea, in sfarsit, permisul de conducere (le dau si-astia la toti prostii...). Dupa ce mai picase o data de cand am postat ultima oara pe blog, se pare ca a treia oara a fost cu noroc (zi-i mai bine 'noroc-chior', ca habar n-are sa tina covrigu-n mana!). Desi conducea bine de cand a dat prima data (ba pe stanga, ba pe dreapta...), acum chiar a capatat incredere in ea si sunt convins ca se va descurca sa mearga si singura cand va fi nevoie (fa-ti CASCO in nadejdea asta). Ii pare doar rau ca n-a luat examenul decat dupa ce a plecat Crina, ca i-ar fi placut sa conduca (si) ea (din nou, saraca fata aia nu stie ce-ar fi asteptat-o...).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Mi-e foame si mi-e frig! (asta cu frigu' am bagat-o asa, de chichi, ca sa sune a slogan).</b> Dupa cum va povesteam de data trecuta, m-am inscris intr-un concurs de slabit (ne lasi cu patetismele astea, jupane?). Venisem in Australia cu cel putin 105 kg, iar in ianuarie cand m-am inscris aveam 101,8 (mama, da' ce mancai, trai-ti-ar?). Dupa ce-am intrat la regim au urmat 7 saptamani luuuuungi, cat o zi de post, cum se spune. Dar am reusit sa ma tin de treaba, mai ales cu ajutorul sotioarei mele iubite, care a stat non-stop cu gura si cu ochii pe mine sa nu scap liber la frigider (ca-l mancai cu magneti si cu abtipilduri cu tot, nu?). Draga de ea, mi-a gatit la cuptor tot felul de bunatati, ca asa mofturos cum sunt, dupa ce ca n-aveam voie mai de niciunele, tot sclifosit eram. Iar ea saraca manca mai mult pe furis, sa nu-mi faca pofta, ocazie cu care a pierdut si ea vreo 2-3 kg (recunoaste ca nu-i cumparai de mancare, ciudosule!).</div><div style="text-align: justify;">Insa rezultatele au inceput sa se vada din prima saptamana. Doar ca trebuie sa mai adaug ca, neavand serviciu pe atunci, profitam de timpul liber si mai plecam cu bicicleta pe ici-colo (asta era somer si umbla brambura...). Azi un pic, maine un pic, pana am inceput sa pedalez usor peste 60-70 km/zi (minciuni, laude...). Asa ca mi-am propus suta. Pe care am atins-o si chiar depasit-o intr-o buna zi, cand am plecat de acasa spre sud pana la Paganoni Rd., dupa cum atesta poza de mai jos. Pe indicator: "PERTH CITY - 55 km, MANDURAH - 19 km" (de fapt e invers, da' va prosteste...). Cum de la noi de acasa pana in centru mai sunt cca. 1,5 km (3 km dus-intors) atunci rezulta ca am facut cam 107 km in ziua aia. E drept ca deja atunci cand am facut poza ma intrebam daca mai sunt in stare sa ma intorc si mi-am promis ca nu mai fac asemenea tampenii, dar asta doar pentru ca doua saptamani mai tarziu sa refac acelasi traseu.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S4O7EfcXuNI/AAAAAAAASYw/fEvpY2K3OWQ/s1600-h/2010-01-28+12-12-01.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S4O7EfcXuNI/AAAAAAAASYw/fEvpY2K3OWQ/s320/2010-01-28+12-12-01.JPG" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S4O7OOjwxMI/AAAAAAAASY4/WLYKnkuXET8/s1600-h/2010-01-28+17-25-19crop.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://2.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S4O7OOjwxMI/AAAAAAAASY4/WLYKnkuXET8/s320/2010-01-28+17-25-19crop.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">A doua poza e cu moaca mea cand am ajuns in sfarsit acasa (da' amarat mai erai, maica!). Prima data a durat 9 ore cu toate pauzele (care in ultima treime erau cam din 5 in 5 minute), a doua oara doar 7 ore jumate. Daca voi mai incerca (nu prea curand, ca traseul e cam anost si trebuie sa car cam 7-8 litri de apa in spate, ca nu sunt tasnitoare) sunt sigur ca il voi face ceva mai repede (du-te ma si canta la alta masa, nu vrei?)</div><div style="text-align: justify;">Dupa atata bicicleteala si dieta trebuia sa se intample ceva-ceva de bine. Lucru anuntat si de faptul ca am castigat toate rundele saptamanale, in afara de una (pai cine te crezi, bai?).<br />
Asa ca sseara am castigat concursul de grasi si am fost 'incoronat' Biggest Loser (aici au nimerit-o!). Am slabit 19,6 kg in astea 7 saptamani, ajungand la 82,2 kg. Si daca as putea sa cobor sub 80 ar fi si mai bine (ne mai plictisesti mult? zi mai bine ca n-ai avut ce manca, amaratule...). Am primit premiul cel mare de 450$ (pai parca ziceai 500 data trecuta! te cam incurci in minciuni, nepoate!) si o medalie (aur curat, 1,80$ la coltu' strazii...). Ce facem cu ei inca ne mai gandim (mai bine tineti-i sa va cumparati de mancare cand o sa ramaneti saraci lipiti pamantului!). Sa nu uit sa mentionez ca, pentru festivitatea de premiere, participantii au fost rugati sa aduca fiecare cate un platou cu ceva gustari 'sanatoase'. Iar Roxi s-a dat peste cap si pana la urma le-a luat piuitul tuturor cu un platou cu ciuperci umplute si unul cu gogosari umpluti cu branza si marar. Le-a aranjat frumos, pe frunze de salata, si aratau atat de bine incat s-au evaporat imediat (ete fleosc! n-a mai vazut lumea mancare, te pomenesti... pai grasele alea cred ca ar fi mancat si rumegus, bietele de ele...).<br />
Mai jos sunt eu astazi si in septembrie 2009 (da' ce, e vreo diferenta? pe bune! doi inchiondorati!).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S4O7Y44-JUI/AAAAAAAASZA/c8kD7MLXxd4/s1600-h/Twinsm.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="http://3.bp.blogspot.com/_7DmOa65VEbM/S4O7Y44-JUI/AAAAAAAASZA/c8kD7MLXxd4/s320/Twinsm.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Incheiere.</b> Dupa cum vedeti, depinde foarte mult de unde privesti lucrurile. De cat de aproape de 'struguri' te afli, cum ar spune Gabriel. Depinde de la persoana la persoana ce se asteapta sa gaseasca daca vrea sa vina in Australia si in aceeasi masura depinde tot de ei sa se informeze despre ceea ce exista acolo in realitate. Eu nu va pot spune decat ca ne-am documentat foarte mult si oricum imaginea pe care ne-o facusem in minte de acasa a fost destul de diferita de ce am gasit aici. Din fericire pentru noi situatia reala a intrecut in foarte multe privinte asteptarile.<br />
Ca altora li s-a intamplat invers... (coane, tot n-ai terminat? aberezi de 3 ceasuri! lasa lumea sa plece la treaba lor! hai, ia carati-va bai! valea!)</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-56463582998738236292010-01-22T03:12:00.012+08:002010-02-20T18:35:25.015+08:002010, nimeni nu-l intrece!<div align="justify"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cum inca nu m-a angajat nimeni sa fac case pe bani, revin la urmatoarea pe lista indeletnicire la care ma pricep de minune. Adica sa aberez moka pe blogu-mi.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ramasesem sa crosestez de la Craciun incoace. Dupa cum urmeaza:</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ajunul Craciunului l-am petrecut singuri, acasa la noi. Roxi a facut o salata de boeuf grozava, asa cum a promis, iar eu am agatat o instalatie in curte, sa se simta spiritul sarbatorilor. Brad n-am facut, facem la anu'. Dar am facut <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/PrimeleReactiiLaCaldDeSarbatori#">poze</a> artistice.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">In ziua de Craciun am fost invitati la masa la Bogdan si Diana. Insa inainte de-a ajunge la ei ne-am zis ca n-ar strica o baie festiva in ocean. Asa ca ne-am trezit de dis-dimineata si-am luat calea plajei, convinsi ca o vom gasi aproape pustie. Ca doar ce alti nebuni se mai trezesc in dimineata de Cracaiun cu chef de balaceala? Cand am ajuns - cat p'aci sa nu gasim un loc de parcare. Parca tot orasul se mutase pe malul 'indianului' si toata lumea se distra. Care mai de care cu caciulile de Mos in cap, cu gratarul incins si cu berea in mana. Asta la 10 dimineata. Atmosfera nemaipomenita, vara, soare si miros de mare.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Intre Craciun si Anul Nou am fost cu Roni si Nelly sa vedem 'Avatar'-ul (efecte 3D impresionante, dar poveste cam propagandista, daca ma intrebati pe mine) si am fost invitati la ziua micutei Emma (pe care cateva zile mai tarziu am si dadacit-o, adica babysitterit-o, singuri amandoi). Cu ocazia sindrofiei puradelicesti ne-am mai intalnit cu o seama de familii de romani de prin preajma, simpatici si fiecare cu ceva interesant de povestit.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Tot in perioada aceea, intr-o seara, ne-am pomenit in casa cu un musafir nepoftit. Nu, nu era sarpe. Nici crocodil, nici rechin, nici urs grizzly. Dar pe-acolo. Era un carcalac urias, dintre cei alintati de romanii de pe-aici 'cocoroci'. Era cam cat un soricel, iar antenele erau inca o data cat el. Si fugea de rupea pamantul. L-am alergat prin casa pana s-a ascuns sub un dulap. L-am dat pe la subsuori cu un kil de spray de gandaci, ca sa miroasa frumos, dar pana la urma tot am fost nevoit sa rastorn dulapul, ca nu puteam risca sa ramanem cu creatura in casa. I-am aplicat un shlap regulamentar de l-am intors cu rotile in sus. Roxi a ramas sa-l mature in faras si sa-l duca la locul de veci. Numai ca femeia, precauta, i-a mai dat un jet de spray in freza, sa fie sigura c-a murit (ca nu se pricepea sa-i ia pulsul). Si cand s-a intamplat asta, deodata ce s-a pus cocorocul iar pe directie si-a tulit-o drept in baie, de nici n-a mai apucat jupaneasa sa-l vada. Am reinceput vanatoarea si dupa cateva ratari la mustata, in final i-am dat o karata cu shlapul de l-am facut chisalita. Ocazie cu care era sa-mi luxez si-un deget.</div><div align="justify">In sfarsit, am rezolvat, am pus dulapul iar pe pozitie, am mai dat preventiv cu spray prin casa si am iesit putin la o plimbare de seara, sa ne aerisim si sa se calmeze doamna. Care doamna n-a rezistat insa reflexului (inutil la ora aceea, dar ce sa-i faci?) de a mai deschide cutia postala si numai ce-o vad ca tipa si sare trei pasi in spate. Prima data m-am gandit ca probabil e afectata rau si ca a inceput sa vada cocoroci si pe unde nu sunt, dar de fapt in cutie era doar o soparlitza amarata, cat degetul mic, care iesise si ea, ca si noi, la plimbare prin cartier.</div><div align="justify">A trecut si episodul asta si de atunci n-am mai avut vizitatori decat tantari si cate un paianjen solitar si inofensiv, din ala cu picioare lungi si subtiri.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">De Revelion am plecat iar, impreuna cu Bogdan si Kati, sa facem prapad in frigiderul altora. La Florin si Luminita, care si de data asta s-au straduit si au pus o masa pe cinste. Australienii nu se omoara cu trecerea in noul an. Pe la 12 era bezna la casele din jurul nostru, dar asta nu ne-a stricat cu nimic dispozitia.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">La inceputul anului mi-am propus sa intru serios la cura de slabire. Ca am cam exagerat cu mancarea, mai ales de sarbatori. E drept ca slabisem vreo 3 kile fata de cand am ajuns in Australia, dar oricum... Roxi gasise in ziar un anunt cu titlul 'Community Weight Loss Challenge'. Si m-am gandit sa dau un telefon, sa vad ce-o fi. S-a intamplat ca era chiar prima zi de intalnire si m-au chemat sa ma duc (insotit, daca doream). Am mers cu masina pana in Leeming, la un fel de camin cultural (de fapt mai degraba un centru sportiv) si m-am pomenit intr-o camera plina de grase, grasute, plinute si cativa grasunei (asa ca mine :). Inotau si vreo doua-trei balene pe cinste, dar in rest nu era chiar asa de speriat. Acolo ne-au pus pe rand pe cantar, ne-au masurat ca la croitor si pe urma s-au pus pe povestit, ca asa si pe dincolo. Sunt doua 'antrenoare', dar sa nu va inchipuiti ca facem sport acolo, ci doar ni se tin discursuri motivationale si ni se dau sfaturi. Cam patetic, recunosc.</div><div align="justify">Oriucum, ideea e ca fiecare a platit 50$ inscrierea, iar din banii astia castigatorul (cel care slabeste cel mai mult) va primi premiu de vreo 500$. Premiul II e 300$ si premiul III e 200$. Asa ca macar o sa fie palpitant pentru urmatoarele 5 saptamani si ceva, cat dureaza concursul.</div><div align="justify">La fel de dornica precum mine sa castig, Roxi m-a bagat la o dieta pe care o tineau colegele ei de la serviciu si care se pare ca a dat rezultate neasteptat de bune. Doar ca era jale. In primele zile aveam voie doar ceva verdeturi, niste branza degresata si iaurturi asisderea. Imi venea sa plang. Nu mai pomenesc ca de sarbatori cumparasem tot felul de bunatati pe care nu apucasem sa le devoram, asa ca a ramas doar pe seama nevestei sa se sacrifice si sa se lupte cu ele. A fost crunt, ce sa mai...</div><div align="justify">N-o sa uit niciodata prima salata de regim pe care mi-a facut-o Roxi (cu toata bunavointa ei, dar degeaba). N-aveam voie nici macar rosii in primele 4 zile, nici mai mult de o lingura de ulei, nici otet. Parca mancam iarba din parc, cu ceva sare pe deasupra. De fapt sunt convins ca iarba ar fi fost mult mai buna. Bleah! Horror!</div><div align="justify">Insa noroc cu concursul astora, ca asa macar am fost motivat si m-am tinut de treaba cu regimul. Si nu numai. Am inceput sa bicicletesc din ce in ce mai mult. Daca pana nu demult ne laudam ca am fost pana in Fremantle si inapoi, dupa cateva alte reprize mai scurte pe malurile raului am reusit impreuna sa mergem de la noi de-acasa pana la Burns Beach, in Joondalup. Conform Google Earth am facut 77 km dus-intors. Si sa nu va inchipuiti ca a fost drum drept. Ba din contra, a fost numai un deal si-o vale, nu prea lungi dar suficient cat sa te stoarca de puteri. Iar la intoarcere ne batea si vantul din fata pe malul oceanului, de incepusem sa ne punem problema cum naiba mai ajungem noi acasa. Dar pana la urma uite ca am reusit teferi, iar de Roxi am fost foarte mandru ca a putut sa faca asta. E drept ca la intoarcere a trebuit sa oprim in Hillary's pe ponton, sa o alimentez cu ceva fish & chips, ca i se aprinsese beculetul rosu. A mancat chiar in fata mea, om amarat, la regim... Care vreti, <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/LungulDrumPanaLaBurnsBeachJoondalup#">poze</a> din ziua respectiva.</div><div align="justify">Dar macar rezultatele s-au vazut. In prima saptamana am dat jos 4.7 kg, iar in a doua 2.4, castigand de fiecare data etapa, in aplauzele admirative ale corpolentilor interlocutorilor :)</div><div align="justify">Iar saptamana asta m-am dus cu bici' (de asta data singur) pana aproape de Rockingham, la Kwinana Beach. Dus-intors am facut 85 km. Vorba lui Lucica, ma pregatesc de turul Frantei. Daca n-am ce face...</div><div align="justify">Sa mai spun si ca in dimineata aia am vazut si o soparloaie mare si grasa care traversa alene pista de bicicleta. Insa pana am ajuns langa ea si am cautat in rucsac telefonul sa-i fac o poza, s-a dus. Cred ca avea lejer vreo 40 cm si avea coada scurta si groasa. Si nu de putine ori am trecut si pe langa semne care te atentionau ca prin zona au fost vazuti serpi. Prima data am fost asa de entuziasmati ca am coborat sa imi faca Roxi poza cu unul din semnele alea. Iar doi care treceau pe langa noi au inceput sa rada: '<i>Ia uite, </i><i>turistii!</i>' :)</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Nu e prea usor cu bicicleta, dar e tare frumos sa te plimbi ba pe malul oceanului, ba pe langa rau. Am trecut prin zone in care am da orice sa avem o casa si pe care sunt sigur ca altfel nu le-am fi descoperit. In East Perth, de exemplu, am descoperit un golfulet extraordinar de pitoresc, cu case insiruite de tip european, cu un hotel frumos, cu pontoane si sculpturi. Cateva poze de <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/SususuPeRauInSuSiPOrmaNJo">acolo</a> (mai pe la sfarsit). De asemenea Hillary's e o zona superba, ca de fapt mai toata coasta dintre Fremantle si Joondalup (si probabil si mai spre nord si sud). In Hillary's e unul dintre cele mai mari porturi de iahturi din zona, iar pontonul e amenajat ca galerie comerciala, cu cateva magazine si restaurante. Inutil sa va zic ca noi am trecut pe acolo in zi de lucru, de dimineata, si totusi era plin de lume si pe ponton si pe aleile de pe malul oceanului.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">In rest, ce-ar mai fi de povestit? Am primit in sfarsit un pachet pe care ni-l trimisesera ai nostri de dinainte de revelion prin curierul Postei Romane, cu promisiunea ca ajunge in 6-7 zile (au mai platit si nu-stiu-ce taxa de urgenta). A venit dupa aproape o luna. Bine macar c-a venit...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Pe 13 aprilie (abia) il asteptam pe tovarasul (herr, ca vine din Germania) Bambusica. Am reusit sa-i facem rost de permisul de import si sa ii rezervam loc in carantina la Byford. Speram sa nu fie nevoie sa stea acolo mai mult de 30 zile. Acum incercam sa punem la punct detaliile cu Irina si cu firma nemteasca de transport care se va ocupa de aducerea lui.</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Vestea cea mai proaspata (si proasta-pa) am lasat-o la urma. Roxi, probabil ca sa nu se simta sotul ei ranit in orgoliu, s-a hotarat sa pice si ea examenul auto. Din pacate a mers bine ce-a mers pana la o intersectie in care avea prioritate, iar acolo ea, precauta in exces, a incetinit si cel care o astepta sa treaca s-a bagat in fata ei. Si pentru asta a picat-o... Dupa parerea mea e putin cam drastic, mai ales ca aici nu exista semne de gen 'drum cu prioritate'. Roxi ar fi trebuit sa fie atenta ce semn are celalalt, ca altfel, daca nu aveau niciunul din ei, se aplica regula prioritatii de dreapta (da, si in Australia prioritatea se da tot pentru dreapta, nu pentru stanga). Bine, in oras chestia asta cu prioritate de dreapta nu prea o sa intalniti, ca sunt semne peste tot... In sfarsit, asta e. Oricum il mai da o data peste o saptamana.</div><div align="justify">Ce ma bucura e ca o vad ca a inceput sa mearga foarte bine. Nu ii mai e frica, e suficient de sigura pe ea si sunt convins ca s-ar putea duce oriunde singura cu masina (in afara de autostrada, ca pe acolo inca se cam teme). In Romania avea permis de la 18 ani si habar n-avea sa mearga (ca la ce scoala a facut si la ce examen a dat...).<br />
Oare ce-o fi mai important?</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Zilele astea ne pregatim de sarbatoare. Vine Australia Day si petrecerea va avea loc chiar la noi, aici pe Esplanada. Circulatia o sa fie inchisa, o sa fie concerte si artificii si tot ceea ce a lipsit de Anul Nou. Am primit gratis si doua stegulete de pus in geam la masina. Sunt tare frumoase sa le vezi cum flutura!</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Asa ca in incheiere va uram tuturor '<i>La multi ani!</i>' de 26 ianuarie, ziua Australiei. Sau a lu' Ceausescu, dupa cum preferati fiecare sa sarbatoriti...</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-59744235162651996032009-12-21T01:32:00.003+08:002009-12-23T01:05:00.183+08:00Mericrismasevrioan!<div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Cum probabil ca n-o sa mai scriem pe blog pana la Craciun va uram de pe-acum la toti 'Sarbatori fericite' si un 2010 mai putin 'crizat' ca anul asta. Desi pentru noi va ramane unul dintre anii de care o sa ne aducem aminte cu mult drag. A fost anul cu iarna-primavara-vara-toamna-vara.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Intre timp noi incercam sa ne adaptam schimbarii de anotimpuri. Si ne este 'deosebit' de greu.<br />
</div><div align="justify">Dupa balaceala la piscina de saptamana trecuta a venit si vremea sa trecem la chestii mai serioase. Invitati fiind de Cristi si Nelly am mers ieri la un gratar pe malul oceanului, la Yanchep. Si n-am facut decat 70 km pana acolo :) Dar desi sunt o sumedenie de plaje superbe mult mai aproape de oras, laguna din Yanchep este incredibila. Nu prea departe de tarm este un recif de corali care sparge valurile, asfel ca langa plaja apa e linistita si limpede-cristal. Ce sa mai... Nu mai scriu mai multe, ca ma gandesc la bietul Coza si la ale lui -60 de grade. Oricum, poze cu noi si laguna <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/YanchepLagoon#">aici</a>.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ca sa nu treaca weekendul degeaba azi am hotarat sa mergem la o plimbare cu bicicletele. Mai lunga putin... Cand le-am cumparat, patronul magazinului (un korean cumsecade pe nume Bunny si cu o fata care i se potrivea) ne-a dat si o gramada de pliante si harti cu trasee de bicicleta din zona.<br />
</div><div align="justify">Ne-am facut un traseu care pleca din centru spre City Beach, apoi continua spre sud pe malul oceanului pana in Fremantle si urma sa ne intoarcem acasa urmand malul sudic al Swan River. Din calculele noastre rezultau vreo 45 de km. Pana la urma am reusit sa facem 58, dupa cum am verificat pe Google Earth cand (taras-grapis) ne-am intors. Ca ne-am mai ratacit, am mai ocolit si am mai improvizat. Dar, desi abia ne mai tineam pe picioare, a fost un lucru extraordinar. Din centru pana la ocean a fost mai putin interesant si destul de greu, mai ales ca Perth nu e situat pe un platou, ci sunt destule delusoare si coline care te storc de puteri cand trebuie sa le urci pe bicicleta. Dar in momentul in care am vazut oceanul albastru-verzui in fata noastra ne-am mai revenit.<br />
</div><div align="justify">Drumul pe langa ocean din Cottesloe pana in Fremantle a fost extraordinar de spectaculos. Lui Roxi i-a trecut oboseala cand a vazut un camion cu inghetata, la care desigur ca a trebuit sa oprim sa ia fata 'pranzul'. Ca doar asta a fost haleul noastru in drumetie. Asta si multa, multa apa.<br />
</div><div align="justify">Aproape de Fremantle am gresit drumul si am ajuns prin port, intr-un depozit de containere. Dar n-a fost chiar in zadar, ca asa am descoperit o mica plaja cu nisip alb-alb care merita tinuta minte.<br />
</div><div align="justify">Cand am ajuns in sfarsit in Fremantle deja ne puneam intrebarea cum naiba ne mai intoarcem. Noroc ca drumul pe malul raului a fost mai putin deluros, iar locurile prin care treceam ne lasau de multe ori cu gura cascata. Poze cu plimbarea de azi <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/PerthCityBeachFremantlePerthDoar58Km#">aici</a>.<br />
</div><div align="justify">Sa nu uit sa mentionez si oamenii. La scurt timp dupa ce am plecat de acasa, pe cand ne uitam pe harta, a oprit langa noi un nene destul de in varsta, si el pe bicicleta, care ne-a intrebat daca ne poate ajuta in vreun fel. Acelasi lucru s-a repetat si la intoarcere, doar ca de data asta ne oprisem in fata unei case si nu era nimeni prin jur. Dar un mosulica ne-a vazut probabil pe fereastra si a iesit si el sa ne ajute. In afara de asta, nu de putine ori ni s-a intamplat sa fim salutati de alti biciclisti sau joggeri (asa s-o zice?) cu care ne intalnim. Ne-or fi cunoscut de prin Panduri, mai stii?<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Acum ne pregatim de Craciun. Vorba vine. Anul asta nu facem pom, dar ne-am luat o instalatie pe care am agatat-o prin curte si pe care o aprindem seara. Roxi a facut 'repetitita' pentru o salata de boef care a iesit surprinzator de buna, mai ales ca e prima din viata ei. Si are de gand sa faca si sarmale, ca a gasit foi de vitza la Kakulas.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Vine 2010. Asteptam cu interes.<br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-50901730685119922482009-12-17T13:15:00.004+08:002009-12-20T23:13:14.612+08:00Vin sarbatorile, vin sarbatorile, vin!<div align="justify"></div><div align="justify"><br />
E frumos in Australia.<br />
</div><div align="justify">Nu ne-am gasit noi inca joburi si suntem putin stresati din cauza asta, dar pe mine m-au mai chemat la interviuri niste agenti si e posibil sa imi gaseasca ceva. Dupa sarbatori.<br />
</div><div align="justify">Intre timp, daca tot e 'concediu', macar sa fie concediu.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Am mai iesit cu prietenii nostrii romani. Acum vreo doua saptamani, sambata, ne-am intalnit cu Darie, Roni si Nelly la un gratar si multa bere in Kings Park, a doua zi ne-am intalnit cu Bogdan care o adusese pe Emma sa il vada pe Mosu' la parada organizata in centrul orasului (la vreo 35 de grade, nu vreau sa ma gadesc la bietul Mos cum a rezistat in costum). A fost frumos, ca la balci. Iar dupa parada i-am vazut si pe celalalt Bogdan si Cristina care venisera si ei cu baieteii.<br />
</div><div align="justify">Saptamana trecuta in weekend am fost invitati impreuna cu Bogdan si Kati la Florin si Luminita. Au facut un gratar la ei acasa, cu mici si tuica. Micii i-au preparat chiar ei si au iesit excelenti. Sau, dupa spusele lui Bogdan, '<i>am mancat si mai rai</i>' :)<br />
</div><div align="justify">Pe urma ne-am intalnit din nou cu Bogdan si Kati la o piscina din Victoria Park pe care o descoperisera ei. Am mers pana acolo pe biciclete, dar a meritat pe deplin, mai ales ca anul asta nu facusem inca nicio balaceala. 'Piscina' era de fapt un bazin olimpic de antrenamente, nu prea adanc. Adica erau doua, unul afara si unul acoperit, plus bazine pentru copii, jacuzzi si sauna. La 5$ intrarea a meritat pe deplin, mai ales ca am gasit si sezlonguri libere.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Se spune ca de Craciun o sa fie 45 de grade. Nu-i bai, ca macar mai bate vantul. Iar crema de soare 30+ isi face datoria destul de bine, dupa cum am verificat.<br />
</div><div align="justify">In restul timpului ne facem de lucru cum putem. Ne mai uitam la cate un film pe DVD, mai pe internet, mai cate o tura pe bicicleta prin imprejurimi. Din cand in cand mai tragem la aghioase si dupa-amiaza, ca Roxi inca nu a recuperat de tot. Deci se poate spune ca am cam lenevit in ultima perioada.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Ieri am primit un telefon de la Bogdan care gasise in fata blocului un televizor abandonat. Saracul de el l-a carat pana in casa sa vada daca mai functioneaza si pe urma ne-a sunat sa ne intrebe daca il vrem noi. Desi nu am simtit deloc nevoia sa ne uitam la TV ce era sa mai zicem? Daca-i gratis, cu placere :) Si nu vorbim de o vechitura, ci de un CRT stereo cu ecran plat, TEAC. Doar ca n-are telecomanda, dar ii gasim.<br />
</div><div align="justify">Oricum asta nu e o intamplare. Astia de pe aici scot in fata casei tot felul de chestii de care nu mai au nevoie, dar nu neaparat stricate. De regula acelea au cablul de priza taiat. Sa nu se bucure aborigenii (ca noi) degeaba :)<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Vestea cea mare am pastrat-o pentru la final. De fapt trebuia sa va prindeti ca n-am venit de la Bogdan cu televizorul cel 'nou' in brate, pe bicicleta sau cu autobuzul. Da, e adevarat! Cine s-ar fi asteptat? Am luat examenul auto! Si nu oricum, va rog frumos! Ci cu ceea ce se cheama 'clean sheet'. Adica am facut perfect, pentru cei mai anglofobi. A ramas si instructorul cu gura cascata cand a vazut, ca in 3 ani de cand face asta doar Roni si cu mine am reusit asemenea 'performanta'. Nu facem natia de ras, nu-i asa?<br />
</div><div align="justify">De altfel pe foaia de examinare singura observatie pe care a facut-o DOAMNA examinator a fost ca sunt un sofer plin de curtoazie, care am preferat sa caut un alt loc de parcare decat sa il incurc pe cel din masina care venise in spatele meu.<br />
</div><div align="justify">Pentru cei interesati care veti trece prin examenul asta e bine sa stiti ca in timpul examenului examinatorul bifeaza pe foaie anumite criterii. Acestea sunt Looking, Signal, Flow, Movement, Path, Responsiveness si Vehicle Management. Sunt 5 sectiuni pe care trebuie sa le parcurgi la examen si la fiecare din ele examinatorul bifeaza cel putin cate una din fiecare criteriile. Poti sa mai gresesti cateva, dar daca aduni 3 greseli la unul dintre criterii, ai picat. Asa cum am patit eu cu uitatul peste umar la primul examen.<br />
</div><div align="justify">Acum astept permisul sa vina acasa prin posta. Si intre timp conduc cu o dovada. Dar conduc, asta e important, da?<br />
</div><div align="justify"><br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-6390449289907304882009-12-05T01:20:00.001+08:002009-12-05T01:46:43.858+08:00Decembrie - vai, ce caldura!<div align="justify"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Am pus titlul asta ca sa va fac in ciuda celor din emisfera nordica, pe care acum imi inchipui ca va ia cu frig numai la gandul de a iesi afara din casa. Totusi sa nu aveti impresia ca pe aici e vreo canicula. Desi 6 zile pe saptamana nu e nici urma de norisor pe cer, iar daca atunci cand iesi din casa uiti sa te dai cu lotiune antiprajeala ai sanse mari sa te intorci rosu ca racul, totusi vantul adie mereu si e foarte placut. Iar acasa e umbra si bine, asa ca inca nu am dat drumul la aerul conditionat, desi azi au fost 32 de grade.<br />
<br />
</div><div align="justify">Fiind amandoi inca pietoni am 'profitat de situatie' si am mers foarte mult pe jos in ultima perioada. Acum vreo doua saptamani am incercat sa mergem pe jos de la noi pana in Fremantle urmand malul nordic al Swan River. Vreo 24 km, in total. Din pacate am plecat de acasa cam tarziu si cam pe nepusa masa, asa ca am uitat sa luam si harta cu noi. Iar exact la jumatatea drumului, cand ajunsesem in Claremont, Roxi a folosit asta ca pretext sa sustina ca ne-am ratacit si ar trebui sa luam trenul mai departe. Era cam obosita, asa ca i-am facut pe plac.<br />
<br />
</div><div align="justify">A doua zi dupa aceea am fost in vizita la Bogdan si Diana. Ei ne scrisesera de cum am ajuns in Perth, dar nu reusisem inca sa ne intalnim. Am petrecut o dupa-amiaza foarte placuta alaturi de cei doi si de micuta Emma. Am aflat si ca Diana copilarise o perioada in Campulung si cunostea cateva persoane pe care le stiam si noi. Ca sa vedeti ce mica e lumea.<br />
<br />
</div><div align="justify">In saptamana ce a urmat am continuat sa aplicam pentru joburi. Din pacate fara prea mult succes pana acum. E drept ca se apropie sarbatorile si australienii se pregatesc de concediu (ca doar e vara), asa ca nu prea se mai gandeste nimeni acum sa faca angajari. Totusi, desi inca nu ne facem griji prea mari de bani, ne streseaza ideea ca nu prea ne baga nimeni in seama. In relativ putinele mailuri pe care le-am primit ca raspuns la aplicatiile noastre ni se spune politicos ca suntem grozavi, dar nu ne potrivim cu jobul. La fel a fost si la singurul interviu la care am fost pana acum. Oamenii s-au declarat de-a dreptul incantati de portofoliul pe care l-am prezentat, dar mi-au raspuns ca o angajata care se ocupa mai mult de administrarea proiectelor (hartzogaraie) urmeaza sa plece in concediu de maternitate si ca au nevoie de cineva cu experienta in domeniu care sa ii preia responsabilitatile. Iar ei nu sunt dispusi sa investeasca 'resurse si timp' ca sa ma instruiasca pe mine, venetic.<br />
</div><div align="justify">La frustrarea asta mai contribuie si ai nostri, care de fiecare data cand vorbim cu ei (adica in fiecare seara :) ne intreaba '<i>V-a mai sunat cineva? Ati mai gasit ceva?</i>'. Desi le intelegem ingrijorarea si incercam, calm, sa le explicam cum functioneaza sistemul pe aici, totusi au cam inceput sa ne cam streseze.<br />
</div><div align="justify">Roxi a luat decizia sa urmeze niste cursuri de contabilitate la TAFE (Certficate 4 in Financial Services - Accounting) care vor incepe in februarie si vor dura un an. Mai putea sa aleaga si altele doua, unul pe Business Administration si altul pe Legal, dar asta parea sa aiba cele mai bune perspective. Se gasesc multe job-uri pe domeniu pentru cei care termina cursurile astea, iar daca va mai continua inca 6 + 6 luni dupa aceea (Diploma si Advanced Diploma of Accounting) va primi diploma de contabil.<br />
</div><div align="justify">Eu continui sa aplic la posturi de arhitect sau interior designer, ca am sanse mai mari decat sa devin desenator, asa cum imi faceam planul 'de rezerva' in Romania. Nu pentru ca eu, arhitect roman, as fi mai prost decat un desenator australian, ci pentru ca, din cate inteleg, aici se pune foarte mult accent pe specializare. Ca sa te angajeze cineva trebuie sa ai confirmarea ca stii sa indeplinesti atributiile postului si, de preferat, sa ai cat mai multa experienta pe acel post. Nu trebuie sa fii bun la toate, om universal, Leonardo da Vinci. De exemplu un desenator trebuie sa fi terminat un colegiu de profil, sa stie bine softul de proiectare (Autocad si Arhicad cele mai raspandite, din cate am vazut) si sa cunoasca regulamentele de proiectare, legislatia in constructii si sistemul conventional de reprezentari. Asa ca am sanse mai mari aplicand la joburi de arhitect (mai rare) decat la cele de draftsperson (mult mai numeroase).<br />
</div><div align="justify">Ne pastram optimismul, mai ales ca toti pe aici anticipeaza 'explozia' economica ce se pare ca va avea loc in WA la anul, legata de exploatarile miniere noi care se vor face si care vor atrage foarte multa forta de munca din mai multe domenii, inclusiv constructii.<br />
<br />
</div><div align="justify">Asa ca ne-am impacat cu gandul ca va trebui sa ne prelungim 'concediul'. Ca sa nu ne plictisim ne-am apucat sa alergam in fiecare dimineata, ne-am facut abonamente la biblioteca si ne-am luat de acolo carti sa citim, DVD-uri cu filme si CD-uri cu muzica. Gratis.<br />
<br />
</div><div align="justify">Iesind la alergatura am descoperit ca uneori, dimineata, la debarcaderul de langa noi vin delfini. I-am vazut deja de doua ori pana acum si am citit apoi ca nu a fost din intamplare si ca apar des acolo sa se dea in spectacol in fata multimii care se aduna de fiecare data cand ii vede.<br />
</div><div align="justify">Pe Esplanada exista si stoluri intregi de papagali albi si am vazut zilele trecute si cativa pelicani imensi. Lebedele negre au devenit deja o banalitate, ca sa nu mai zic de ratustele salbatice. Daca vreti sa vedeti ceva poze gasiti <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/SouthPerthCasaSiImprejurimileUpdate3Dec2009#">aici</a>, ca am mai facut update la cele existente deja.<br />
<br />
Acum o saptamana ne-am mai intalnit cu doi conationali, Bogdan si Kati, cu care ne-am inteles de minune si alaturi de care am mers in Fremantle, sa manance fetele nu's ce ciocolata la nu's ce cofetarie dichisita. Nici ei nu sunt prea 'vechi' pe aici, asa ca am sporovait cu ei vrute si nevrute si cu siguranta o sa ne vedem destul de des, mai ales ca ne sunt si vecini, oarecum.<br />
<br />
De 1 Decembrie nu am facut nimic 'patriotic', tin sa va dezamagesc. Nu am cantat 'Desteapta-te romane', nu am arborat tricolorul nicaieri (ca nici n-avem vreunul) si, in general, nu ne-a patruns niciun sentiment national. O fi de la apa de-aici...<br />
<br />
De doua ori am fost pe jos la cumparaturi in Victoria Park, la Woolworths. E la 4.5 km de noi si am venit terminati inapoi acasa, cu traista in spinare. Ultima data cand ne-am intors de acolo si eram in fata usii Roxi s-a pomenit ca nu stie unde sunt cheile. Le-am cautat peste tot si nu le-am gasit. Eu am ramas cu bagajele in fund pe trepte, ea s-a dus, obosita cum era, inapoi la magazin, unde credea ca le-a pierdut. Era atat de stresata ca nici nu mai tine bine minte cum a ajuns acolo, dar norocul a fost ca cei de acolo le gasisera si i le-au dat inapoi. Erau doua chei, una de la casa si una de la masina. Culmea, ca pana acum niciodata nu a pierdut nimic. Se vede ca e fericita, ca de-asta e si asa distrata... Doar ca imi venea sa nu stiu ce sa-i fac!<br />
<br />
</div><div align="justify">Explorand prin cartier am mai descoperit locuri interesante, ca de exemplu o 'alimentara' care aduce chestii italienesti si la care am gasit cannoli. Iar ceva mai departe de noi, in Northbridge, am mai gasit un magazin care vinde tot felul de mirodenii, seminte si boabe. Au acolo tot ce vrei si ce nu vrei, chestii pe care nu le mai vazusem in viata mea. Am vazut 6-7 feluri diferite de orez, malai vrac, telemea bulgareasca, conserve rusesti de sprot, foi de vita pentru sarmale si multe altele, o sumedenie. Asa ca atunci cand ni se va face pofta stim de unde sa ne aprovizionam.<br />
<br />
Pana una-alta incercam sa o lasam mai moale cu mancatul si sa mai 'dam jos'. Mai ales eu. Si cum alergatul e cam plictisitor si prea obositor, iar mersul pe jos dureaza mult si e mai putin eficient, am vorbit cu mosii Nicolae si Craciun sa vina mai devreme anul asta si sa ne aduca la amandoi biciclete.<br />
N-au fost chiar chilipiruri, dar pentru ca le-am luat pe amandoua odata am cerut discount si am primit unul destul de mare. Sefului de la magazin se pare ca i-a placut de noi vazandu-ne imigranti, ca si el era un korean care venise in Australia in urma cu 40 de ani, dupa cum ne-a povestit.<br />
A trebuit sa ne cumparam si casti, care desi caraghioase sunt obligatorii aici. Dar macar te coafeaza frumos, dupa cum am aflat cand am ajuns acasa. Pozele sunt pe Picasa.<br />
Bicicletele le-am luat de undeva din nordul orasului, din Osborne Park, iar pana acasa am venit pe ele. Si am facut un traseu frumos, pe langa Lake Monger, pe unde era plin de rate, lebede si pelicani, apoi am venit prin Kings Park, am traversat podul si am ajuns la noi pe Esplanada. A fost o plimbare excelenta, care mi-a adus aminte de 'vremurile bune', cand eram pustan si plecam de acasa cu bicicleta fara sa-mi pese incotro ma indept.<br />
In Perth e o placere sa mergi cu bicicleta. Sunt foarte multe carari speciale pentru pietoni si biciclisti, asa ca foarte rar esti nevoit sa mergi pe strada. Iar mosulica de la magazin ne-a dat si cateva harti editate de Ministerul Transporturilor de aici cu traseele principale de bicicleta din Perth, dintre care cele mai spectaculoase par sa fie drumul care duce din centru la plaja, traseul de vreo 50 km pe tarmul oceanului (din suburbiile din nord pana in Fremantle) si traseele de pe malurile raului.<br />
Abia asteptam sa le facem cat mai curand, mai ales ca de timp deocamdata nu ducem lipsa. Insa, din pacate, pentru cel putin vreo doua zile va trebui sa ne abtinem. Pentru ca si eu si Roxi, dupa prima zi de mers in sa, am capatat o sensibilitate in 'partile moi'. Acum asteptam sa ne treaca durerea si sa se mai tabaceasca pielea. Obrazul subtire... :)<br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-65690428431023752422009-11-21T00:10:00.003+08:002009-12-20T22:57:56.473+08:00Ceva ce uitasem din primele zile<div align="justify"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">Imi tot amintesc o chestie pe care am vazut-o aici in primele zile si de fiecare data cand m-am pus pe scris am uitat de ea.<br />
</div><div align="justify">Eram intr-una din primele zile prin centru. Si am vazut pe strada un pustan alergand, iar dupa el o politista tanara, destul de scunda si de indesata, cu o vesta plina de zorzonele politienesti, care parea ca o impiedica sa alerge. Nu credeam ca are vreo sansa sa-l prinda pe baiatul ala care nu cred ca avea mai mult de 15-16 ani, dar fraierul a luat-o la fuga printre masini, s-a impiedicat de una si a cazut.<br />
</div><div align="justify">Politista l-a cules de pe jos, l-a pus la zid, i-a pus catusele si l-a dus probabil la sectie. Si era cu vreun cap mai mica decat el, dar nu parea deloc intimidata.<br />
</div><div align="justify">Am ras cu Roxi incercand sa ne aducem aminte cand am vazut ultima oara un politist alergand dupa un infractor in Bucuresti. Nu am reusit, asa ca ne-am gandit la trei posibile explicatii:<br />
</div><div align="justify">1. Bucurestiul e un oras mult mai sigur, cu infractori extrem de putini si peste care nu dai ziua in amiaza mare in zone publice.<br />
</div><div align="justify">2. Politistii romani sunt suficient de vigilenti, de 'in forma' si de bine pregatiti incat sunt in stare sa prinda infractorii discret, inca inainte ca acestia sa o poata lua la goana in vazul lumii.<br />
</div><div align="justify">3. Poate nu ieseam noi atat de mult din casa.<br />
</div><div align="justify">Va mai vine in minte voua alta varianta?<br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7148581100151013136.post-69662377451028269232009-11-20T02:11:00.002+08:002009-12-20T23:00:14.085+08:00Aniversam o luna<div align="justify"></div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify">De cand suntem aici. Si tot nu ne-am plictisit, ba chiar dimpotriva.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><b>Perth Zoo.</b> Am fost duminica trecuta la zoo. Am baut un suc la o terasa de acolo, in timp ce printre mese se plimba un cormoran sau ceva de genul (un pasaroi mare cu ciocul curbat), am vazut aleea pe unde tocmai trecuse un elefant (cum de ne-am dat seama puteti vedea in poza <a href="http://picasaweb.google.com/andu.smeu/PerthZoo#5405840730041591298">asta</a>) si am vazut tot felul de animale si animalute din lumea larga, de la maimutele mici cat degetul la girafe, rinoceri si crocodili. Data viitoare ne vom face abonament, asa cum au Gabi si Maria. Pentru 60$ pe an poti sa mergi de cate ori vrei, in toata Australia. Iar o intrare obisnuita costa 20$. Noroc ca vazusem la supermarket o cutie de cereale de 5$ la care primeai un cupon cu care daca luai un bilet, al doilea era gratis. Merita, nu?<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><b>Pungasii din Romania inca nu ne dau pace.</b> Desigur ca pana sa se implineasca luna de cand am ajuns aici, ai nostri au reusit sa isi puna calculatoarele pe butuci. Pe rand, nu toti in acelasi timp, e drept. Dar la fiecare a trebuit formatat hardul. La parintii Roxanei nu mai mergea internetul, iar la ai mei au aparut niste bad-uri. Nicio problema, in aparenta. Le cumparasem windowsuri originale, Office original, iar Skype si restul programelor pe care le folosesc sunt freeware.<br />
</div><div align="justify">Au gasit fiecare pe cate cineva care s-a ocupat sa le instaleze din nou sistemul de operare si restul softurilor. Tata pe un vecin pe care il cunostea, socrii pe cel de la Romtelecom care venise sa le repare netul si le spusese ca nu merge, ca trebuie reinstalat Windows-ul si ca poate face el asta, in particular, contra unei sume modice.<br />
</div><div align="justify">Oameni de buna credinta - au acceptat. I-au dat individului calculatorul acasa, cd-urile cu Windows-ul original si cu driverele si a doua zi si-au primit calculatorul inapoi. Asta se intampla acum vreo doua saptamani. Calculatorul mergea bine, nimic de spus, ne vedeam si vorbeam pe Skype fara probleme. Doar ca am fost curios sa vad ce le-a mai instalat si am observat ca Automatic Updates erau oprite, desi ele, implicit, sunt pornite. Mi s-a parut usor bizar, dar le-am explicat cum sa faca sa le activeze si nu m-am mai gandit la asta. Pana duminica trecuta, cand au facut update-ul care verifica daca versiunea de Windows e originala si ne-am trezit ca ne apare mesajul ca nu e. Am verificat seria de instalare si era cu totul alta. Si am descoperit ca nenorocitul care le instalase Windows-ul pirat le adusese toate cd-urile, mai putin cel cu originalul.<br />
</div><div align="justify">Am inceput sa spumeg si sa fac ca trenul. Ma invarteam in casa si nu ma puteam impaca cu ideea ca unii oameni sunt asa escroci. I-am pus pe socrii mei sa-l sune pe jegos si sa-l ia tare din prima. La inceput a dat-o cotita, ca vai!, ca el a incercat sa-i ajute si ei il jignesc, ca le-a instalat versiunea buna, dar ca au fost niste complicatii... Eu deja nu mai puteam! Daca eram la Bucuresti ma suiam atunci in masina si ma duceam sa-l iau pe ala la omor. Pana la urma a recunoscut ca cd-ul e inca la el si le-a spus ca va veni a doua zi sa-l aduca.<br />
</div><div align="justify">Luni toata ziua Roxi incerca sa ma convinga sa nu fac scandal. Convenisem sa ma sune daca individul mai are ceva de comentat. Doar ca socrilor mei nu le mergea nici camera web, asa ca noi nu puteam sa-i auzim si sa-i vedem, insa ei ne vedeau si auzeau pe noi.<br />
</div><div align="justify">Am primit un apel pe Skype la ora la care stiam ca trebuie sa vina nenorocitul. Stiam ca ei ma pot vedea si auzi, asa ca mi-am luat moaca de badigard si le-am transmis doar: <i>'spuneti-i lu' asta sa va dea cd-ul, banii pe care i-ati dat si apoi trimiteti-l la plimbare'</i>. Mesajul meu a avut, se pare, efectul scontat. Din ce mi s-a povestit omul isi schimbase complet atitudinea fata de seara de dinainte. Nu a mai comentat nimic, a pus banii pe masa, a balmajit ceva ca n-a stiut cum sa instaleze Windows-ul original (daca ati pomenit asa ceva!), i-a rugat pe socrii care il amenintasera ca ii fac reclamatie sa il ierte si dus a fost.<br />
</div><div align="justify">Cu calculatorul au rezolvat repede apoi si toate au mers bine. Dar mie tot imi pare rau ca jigodia a scapat fara prea mari emotii. Eu le-as fi scris macar un mail celor de la Romtelecom, dar n-am reusit sa ii aflu numele. Mitzi n-a vrut sub nicio forma sa mi-l spuna. Ba la sfarsit vroia sa-i mai lase celui care tocmai recunoscuse ca i-a inselat macar vreo suta-doua de mii, ca <i>'s-a deranjat omu'</i><i>. </i>Nu stim ce sa ne mai facem cu parintii astia ai nostri! Cred ca un stagiu de vreo cateva luni prin Bucuresti le-ar prinde bine, ca sunt prea cumsecade cu oamenii care nu merita.<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><b>Cum am picat cu brio examenul auto.</b> Da, nu e gluma, chiar l-am picat :(<br />
</div><div align="justify">De fapt ma cam asteptam, ca desi ma obisnuisem bine cu masina mea (pe care am si dat examenul) si nu mai porneam stergatoarele de cate ori vroiam sa semnalizez, asa cum pateam in primele zile, totusi stiam ca la examen te pun sa faci 'ca la carte' tot felul de manevre cu care nu eram obisnuit. Si am picat din cauza ca nu stiu sa ma uit peste umar cand conduc. Ba 'uit sa ma uit', ba ma uit cand nu trebuie.<br />
</div><div align="justify">Tipul cu care am dat examenul nu era nici prea amabil, dar nici al dracu'. Pur si simplu era un fel de robotel care cand greseam nota pe foaia de observatie. A carei copie am si primit-o la final. A stat atunci si mi-a explicat vreo 10 minute ce am gresit si probabil ca avea dreptate. In afara de chestia cu uitatul am uitat o data sa trag frana de mana cand am parcat si o data am oprit semnalizarea prea devreme... Maruntisuri, dar s-au adunat. Unde mai pui ca astia au tot felul de reguli pe care daca ar fi sa le urmezi in Romania ai ramane fara permis in doi timpi si trei miscari. Intorc in 'U' in intersectii si calca banda continua intr-o veselie atunci cand intorc in 'U' sau vireaza dreapta.<br />
</div><div align="justify">Incerc sa raman optimist, sa iau partea buna a lucrurilor si de aceea ma bucur ca in tara asta examenul se da pe bune. Ca la cum am trecut examenul in Romania, in Campulung, unde am mers 200 m pe drum drept si pe urma politistul plictisit l-a trecut pe altul la volan, trebuia sa se echilibreze cumva balanta.<br />
</div><div align="justify">Examinatorul mi-a recomandat sa mai fac una sau doua ore de condus cu un instructor. Si Roxi va trebui sa inceapa si ea. Sper ca data viitoare sa mearga totul bine. Partea proasta e ca asta inseamna sa mai cheltui inca 110$ pentru doua lectii, plus 68$ examinarea. Mai bine dai examen de 3 ori decat sa faci 4 lectii, ca tot atat te costa :)<br />
</div><div align="justify"><br />
</div><div align="justify"><b>19 noiembrie 2009.</b> Azi am aniversat o luna de Australia. Vorba vine. Am iesit din casa doar ca sa luam paine, ca batea vantul cam tare si era destul de frig (20 grade C).<br />
</div><div align="justify">Surpriza a fost ca am gasit si malai.<br />
</div><div align="justify">Mergea o mamaliga in loc de tort la asa o aniversare, nu?<br />
</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/03164124174672422269noreply@blogger.com9