Ooooofff! Viaaataa meaaa in Australieaaa!

Preambul. Am promis intr-unul din raspunsurile la comentariile de la postarea trecuta ca voi incerca sa fac o descriere sumara a vietii de aici, asa cum o traim si o percepem noi dupa aproape 7 luni de cand am ajuns. Sunt convins ca pe majoritatea celor care vor sa ajunga si ei aici ii intereseaza chestia asta. Problema e ca ma tot gandesc si nu prea stiu de unde sa incep si nici cum sa continui. Asa ca am incercat sa imi imaginez ce mi-as fi dorit eu sa aflu despre Australia inainte sa ajung aici.. Sper sa nu va dezamagesc, dar voi povesti tot la modul general, ca nu cred ca ar avea sens sa ma apuc sa fac liste cu cat costa pe-aici spanacul, gazul si ciorapii flausati. Pentru cei curiosi despre asemenea amanunte, 'goagalul' lui nea Marean se poate dovedi un instrument minunat.

Paranteza. Dar inainte de a incepe permiteti-mi sa impartasim cu voi bucuria pe care am trait-o ieri cand Bambusica, motanul nostru cel drag, si-a incheiat perioada pe care a trebuit sa o petreaca in carantina. L-am recuperat de la centrul 'de detentie' de la prima ora, dar saracul era cam traumatizat si a miorlait si s-a jelit tot drumul pana am ajuns acasa. Aici a dat el tarcoale vreo doua ceasuri prin toate cotloanele casei, cam speriat, dar dupa aceea pesemne ca i s-a terminat tarcoalea :), s-a linisitit si i-a venit in sfarsit inima la loc. Mai nou se plimba tacticos ca un rege prin toata casa si toarce ca o morisca ori de cate ori ajunge pe langa noi. Iar acum, in timp ce scriu astea, sta lipit de mine si trage la aghioase de poti sa tai lemne. Pozele din prima lui zi la noi acasa aici.

Nu va puteti imagina cat de mult am asteptat momentul asta! Dincolo de cheltuielile deloc de neglijat pe care bucurosi le-am facut ca sa il avem alaturi de noi pe Bambusica trebuie sa mentionam ca am avut si mare noroc cu Irina, prietena noastra de la care il avem si care acum locuieste in Germania. Ii multumim inca o data mult-mult de tot, ca daca nu ne ajuta ea, nu vad cum am fi putut sa il aducem pe maimutoiul asta aici. Era varianta Singapore, dar ideea de a-l tine inchis intr-o cusculitza (ca pe gainile de crescatorie) timp de 6 luni nu ni s-ar fi parut deloc acceptabila.

Oricum, daca nu am fi avut alta varianta macar am fi fost impacati cu ideea ca ar fi trait fericit si alaturi de mama si de tata, care n-au fost ei deloc incantati la inceput de ideea ca noi sa avem pisica (dar n-au prea avut ce face), insa au prins atat de mare drag de el in perioada cat a stat la ei ca nu mai vroiau sa ni-l trimita :) Dar asa macar vor avea trei motive in loc de doua sa vina sa ne viziteze mai repede. Sau poate chiar mai multe in curand, cine stie? ;)

Inchidem paranteza.

Revenim la subiect. Viata in Australia. Mai precis viata in Western Australia. Si mai precis viata in Perth, ca sa nu dam apa la moara carcotasilor.

Primul lucru pe care consider ca ar trebui sa-l spun curiosilor ar fi acela ca este diferita fundamental de viata din Europa in general si de cea din Romania in particular. Incepand chiar de la spatiul in care se desfasoara. In afara de centrul de afaceri (CBD) in care se afla cladirile inalte de birouri, restul orasului este dezvoltat pe orizontala, iar filozofia aplicata cred ca a fost ceva de genul "sa nu ne inghesuim (tovarasi)!". Ca unitati administrative, zona metropolitana a Perth-ului e impartita in 'shires' (cred ca o traducere aproximativa ar fi 'comitate'), iar intr-un shire sunt incluse mai multe suburbii.

Locuintele si chiriile.

Majoritatea covarsitoare a locuitorilor din Perth traiesc in case parter. Blocurile sunt destul de rare, in general sunt destul de vechi si cu acces pe cursiva, cu spalatorie si uscatorie la comun (2$ spalatul) si sunt populate in mare proportie de noi, proaspetii imigranti :). Chiriile pleaca de la peste 200$ pe saptamana, insa noi personal n-am gasit nimic decent sub 300$. Desigur ca pe masura ce te apropii de centru si pe masura ce creste  gradul de mobilare/utilare, preturile la apartamentele trec de 400$/saptamana. Noi am fost nevoiti sa ridicam stacheta de la 250$ (cat ne propusesem inainte de a veni) la 350$ ca sa putem fi multumiti, pentru ca fotografiile de pe site-urile agentiilor sunt inselatoare. Trebuie insa spus ca la banii acestia se gasesc de inchiriat si case cu 2-3 dormitoare (+ living) prin suburbii mai indepartate (desigur, fara prea mari pretentii). Inchirierile se fac aproape exclusiv prin agenti (noi facem exceptie), iar procedura presupune sa aplici aproape la fel ca pentru o slujba, completand un formular cu datele de identitate si recomandari. Pentru un nou-venit e uluitor sa constate ca i se cer cel putin cate 3 referinte (de preferat din Australia) diferite pentru fiecare membru al familiei (exceptand copiii, desigur). Intotdeauna se plateste in avans un 'bond', echivalent cu chiria pe cateva saptamani (doua in cazul nostru).

Casele in Australia sunt relativ ieftine. Configuratia pentru o casa 'standard' parter de peste 200 mp cuprinde garaj pentru 2 masini, 3 dormitoare, study, theatre (camera de 'cinema', o fixatie a australienilor), bucatarie, dining, living, laundry (trad. spalatorie?), doua bai si o veranda sau un pridvor la intrare si un alfresco (o terasa acoperita) adiacent pe exterior livingului. Pretul unei asemenea case (fara a include aici si terenul) pleaca de undeva intre 170.000 - 220.000$, in functie de finisajele alese, mobilierul si utilarea pentru bucatarie si baie (care intra in pretul casei).

Sistemul constructiv pentru 99% din casele australiene este cel denumit 'double brick' (peretii exteriori ai casei alcatuiti din doua panouri de zidarie paralele de cate 9 cm cu o cavitate de 5 cm intre ele). Cavitatea functioneaza ca strat termoizolator. Inaltimea casei, in proiectare, se specifica in functie de straturile de caramizi (o camera obisnuita are 28 straturi, ceea ce inseamna 2.435 m).

In general doar fatada principala este tencuita, pe celelalte ramanand zidaria aparenta (caramizi sau piatra fasonata). Polistirenul si termopanele sunt inca tehnologii considerate de lux pe aici. Nu se utilizeaza betonul armat decat pentru o fundatie pe perimetru adanca de cca. 30 cm si pentru placa. Nu cred ca exista case cu subsol sau beci. Acoperisul se face din lemn, iar pentru casele parter (si pentru majoritatea celor cu un etaj) podul nu este habitabil. In pod mai intra doar din cand in cand cate un nene care stropeste cu insecticid sa mai moara paianjenii, ca in rest...

In case nu se instaleaza incalzire centrala (se asigura insa un racord de gaz in living pentru o eventuala soba). Apa calda e asigurata de panouri solare si o centrala pe gaz sau electrica. Aerul conditionat este standard pentru orice casa noua. In optiunile constructorilor se gasesc si celule fotovoltaice intre 1.5 si 6 kW.

Regulile de urbanism (R Codes) interzic peretii mai lungi de 9 m si mai inalti de 3 m pe limita de proprietate (calcanele). Retragerile fata de strada, de loturile invecinate, panta minima a acoperisului si multe alte detalii sunt clar specificate in functie de zonificare. De asemenea R Codes reglementeaza si pozitia casei pe lot astfel incat zona de terasa si curte sa beneficieze de orientarea catre soare (in emisfera sudica, adica si in Australia, soarele trece pe la nord, da?).

Desi este destul de invechit si refractar, totusi sistemul constructiv australian are avantajul de a fi simplu si ultra-testat, asa se face ca mai toate casele arata destul de decent (mai apare si cate o 'ciuperca' din cand in cand, dar nu de calibrul palatelor romulane sau viloaielor becaliene).

Transporturile.

Si in Perth sunt ore de varf dimineata intre 8 si 9 si seara de la 5 la 6,  in care autostrada devine aglomerata in apropierea centrului, dar in afara de asta se circula foarte bine. Locuri de parcare se gasesc cu duiumul la orice ora, dar desigur ca nu pe de-a moaca. Cele de pe strada sunt cu timp limitat (intre 1/4 si 2 ore, in general), in ideea ca cei care vin la serviciu cu masina sa nu o lase acolo 8 ore, ci intr-unul din zecile de garaje acoperite, in care nu sunt astfel de limitari. Parcarea e foarte scumpa (cam 3$ ora), probabil tocmai in ideea de a incuraja transportul public. Care nu e stralucit, dar totusi functioneaza onorabil. Cand spun ca nu e stralucit ma refer in principal la suburbii, unde autobuzele nu circula decat pe anumite strazi, asa ca in cazul in care nu stai suficient de aproape de centru masina devine un 'moft' absolut indispensabil. Insa majoritatea celor care vin sa munceasca din suburbii in centru isi conduc masina pana la statia de tren, o parcheaza in parcarea speciala (si gratuita) si apoi vin cu trenul pana in centru. Chestie care nu consuma nici timp prea mult, nu e nici prea stresanta si nici asa de costisitoare ca parcarea in centru (cu toate ca un bilet de tren, doar dus, trece uneori de 4$, in functie de suburbia din/in care mergi).

O alta chestie legata de parcare e dimensiunea locului marcat. Locurile de parcare sunt uriase in comparatie cu Romania. Fara sa exagerez am intalnit situatii in care as fi putut sa mai parchez o masina ca a noastra pe acelasi loc de parcare fara prea multa truda.

Pentru mine bicicleta ramane cel mai placut si ieftin mijloc de transport, cat o mai tine vremea. Tocmai ce ne-a mai construit primaria un tronson de pista speciala pentru biciclete pe esplanada. In rest am alternativa autobuzul (1.28$ pana in centru) sau vaporasul (1.78$ traversarea). In zona centrului, intre cateva statii, toate autobuzele sunt gratuite.

Strazile sunt excelente, indiferent daca sunt in centrul orasului sau la mama naibii, in pustietate. In afara de marcajele cu vopsea pe strazile importante sunt montati 'ochi de pisica', astfel incat noaptea nu trebuie sa iti faci griji decat de canguri.

Australienii au o boala cu masinile puternice. Masinile cu motoarele V8 de 5 sau 6 litri, cu 4 tevi de esapament si cu tot felul de spoilere fac parte din peisajul cotidian. In special Holden si Ford. Si mai ales modelele gen 'papuc', cu doua locuri si bena (acoperita) in spate. La chioscurile de reviste sectiunea de tuning auto ocupa o zona uriasa. N-au astia pe ce da banii, mai ales ca toti mergem cu aceeasi viteza, nu prea se incumeta nimeni sa depaseasca limita (sau, daca o fac, o depasesc cu masura, cu maxim 10-15 km/h, nu trec ca torpila pe langa tine). Pe autostrada nu se 'dau flashuri' celor care merg mai incet, indiferent pe ce banda se afla, nu se claxoneaza ca apucatii. Daca semnalizezi ca vrei sa schimbi banda mai mult ca sigur vei fi lasat sa faci asta (desigur ca si un gest de multumire va fi intotdeauna apreciat).

Benzina nu pare sa mai fie asa ieftina ca atunci cand am venit (cand cumparam cu sub 110 centi/litru). Acum daca gasim sub 130 e bine. Poate e din cauza ca lucrez si nu mai apuc sa ma duc cand trebuie, ca aici pretul benzinei variaza in functie de zile. Joia era cel mai ieftin iar in weekend cel mai scump, dar acum am vazut ca joi seara, cand toata lumea merge la cumparaturi, benzina era 135 centi. Noroc ca ghiuleaua noastra nu consuma prea mult.

Cumparaturile si facturile.

In WA exista doua mari concerne: Woolworths (australian) si Coles (american) care isi impart piata de retail. Nu stiu daca intre cei doi exista cu adevarat concurenta sau colaboreaza pe ascuns, cert e ca au cam aceeasi marfa la cam aceleasi preturi. Nici macar nu stii la care sa te duci mai des, ca poate azi e oferta la cascaval la Coles, saptamana viitoare va fi la 'Woolie'. Un lucru care ne-a derutat pe noi primele dati cand am intrat in supermarketurile australiene este diferenta de marfa fata de Europa. Sunt destul de putine marci comune. Desigur ca exista si aici Coca-Cola, dar de exemplu Fanta nu se gaseste decat de portocale. Se gasesc in schimb o sumedenie de alte marci indigene (pe care se si precizeaza ca sunt 'proudly made in Australia' sau '100% Australian owned'), mai ieftine sau mai scumpe, mai bune sau mai proaste. Dar si-alea proaste parca tot sunt mai bune decat produsele de casa de gen '1' din Carrefour...Ce e foarte interesant e ca veti gasi aici la supermarket alei intregi cu produse de care nici nu ati auzit, cu tot felul de mancare asiatica sau de cine-mai-stie-unde, legume si fructe ciudate, tot felul de minunatii...

In general e bine sa urmaresti ofertele speciale si sa cumperi produse la promotie, pentru ca reducerile sunt importante. De asemenea e bine de stiut ca, nefiind deschise duminica, sambata dupa 4 se fac reduceri imense la carne (de pana la 60-70%). Si cred ca si la alte produse perisabile, tocmai din cauza sa nu fie nevoiti sa le tina pana luni si sa se strice.

Ca tot vorbim de programul magazinelor, majoritatea nu sunt deschise decat pana la 5, cu exceptie joia, cand au program pana la 9. Duminica e aproape totul inchis. Singurele lanturi de magazine deschise pana mai tarziu, inclusiv duminica, sunt IGA (supermarketuri) si Bunnings (casa si gradina). Noi ne consideram norocosi ca locuim foarte aproape de o IGA. Chiar daca la inceput aveam senzatia ca e mai scump decat la Coles si Woolworths, ne-am lamurit ca de fapt depinde de noroc. Dar ce-i drept e mult mai mica si ai mai putine variante intre care sa alegi.

Din socotelile noastre de pana acum am ajuns la concluzia ca pentru mancare si casa cheltuim cam 200$ pe saptamana. Pare poate destul de mult pentru doar doua persoane (acum + o pisica, deci cred ca mai creste marja), dar sfatul meu este ca odata ajunsi aici sa incercati sa nu mai faceti comparatia cu Romania, ca va vine rau si ajungeti sa o dati pe fasole cu fasolica (de fapt ce fasole, ca legumele sunt la fel de scumpe precum carnea aici...). Piete de legume exista, dar sunt cam rare si pentru un kil de morcovi mai ieftini nu stiu daca merita intotdeauna sa bati 20 km. Sunt si magazine cu produse europene, coloniale si mirodenii chiar mai  ieftine decat la supermarket, dar si ele sunt rare.

O alta diferenta semnificativa fata de Romania o reprezinta lipsa 'non-stopurilor' si a buticurilor de cartier. Prin suburbii sunt zeci de strazi unde nu gasesti altceva decat case, nu e niciun chiosc, nimic. Asa ca 'sa te duci pana la colt' nu prea functioneaza pe aici. In cel mai bun caz te urci in masina si conduci pana la o benzinarie, ca astea mai sunt non-stop si acolo au si paine, si de-ale gurii. Scump, dar platesti daca ghioraie matzul la 11 noaptea...

Despre magazinele de haine nu prea ma pricep ce sa va zic, dar  Roxi nu e pe deplin multumita. Vorbim de magazinele de haine elegante, nu sport, ca din alea se gasesc din abundenta, frumoase,  ieftine si bune. Insa genti, costume, pantofi pentru doamne, din cate am vazut, sunt ori prea scumpe, ori prea ciurucuri. In perioadele de reducere (in iunie si de Craciun) e bine sa fii cu portofelul burdusit si cu ochii sarma, ca merita. Daca mai apuci, ca e o adevarata frenezie si toata lumea cumpara tot ce prinde.

In rest ar mai fi ramas de spus despre facturile la utilitati. Ca si chirias la bloc nu platesti 'intretinere', ci plateste proprietarul anual o suma unei companii care administreaza cladirea (dau cu matura, uda plantele, duc gunoiul). Noua ne vine factura la curent electric cam 35$/luna, gazul 25$/luna, apa inca nu ne-a venit de plata pana acum (de juma' de an:), internetul ADSL2+ 25 Gb e 90$/luna (deocamdata platim doar jumatate in primele 9 luni), telefonul fix 30$/luna, cablu nu avem (ar mai fi fost si ala vreo 90$/luna), telefoanele mobile sunt pre-paid, dar le expira valabilitatea la o luna sau doua (in functie de ce varianta alegi) si ne costa si alea cam 40$/luna.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.

Sper sa fi satisfacut oarecum curiozitatea celor interesati. Probabil ca ar mai fi ramas multe de spus, dar cred ca deocamdata e suficient. Daca cineva doreste sa afle mai mult, ii voi raspunde cu placere la intrebari punctuale. Eu consider ca oricat de bine informati ati fi, Australia va fi oricum surprinzatoare. Asa ca sfatul meu pentru cei care ne vor urma este sa nu incercati sa va pregatiti de acum 'scenarii' prea complexe pentru aici, ca oricum nu se vor potrivi. Cel mai important e sa fii adaptabil si sa rezolvi problemele pe masura ce le intalnesti, ca nu o vei putea face anticipat. Imi amintesc ca acelasi sfat i l-am dat si lui Marius 'Navigatoru', cauria ii urez si pe aceasta cale bun venit si acomodare usoara.