Swan Valley. In perioada in care faceam smotru in noua casa, dar inca nu ne mutasem, am primit o invitatie din partea acelorasi Gabriel si Maria. Firma lor organiza o excursie de o zi in Swan Valley, la degustari de vinuri. Team-building. Sau team-drinking, dupa cum s-a dovedit ulterior. Ideea e ca in autocarul pe care il inchiriasera mai ramaneau locuri si se primeau si venetici, atata vreme cat plateau cash.
E de la sine inteles ca am acceptat imediat.
De aici incolo nu cred ca mai are sens sa detaliez. Cum sa povestesti ce atmosfera era intr-un autocar care oprea din crama in crama, iar pasagerii setosi se incolonau imediat la tejghea? Intre opriri muzica bubuia in boxe, fetele se apucasera sa danseze pe culoarul dintre scaune si toti eram cu gurile pana la urechi. Parca eram in excursie cu scoala. Itinerarul s-a terminat la o berarie, ocazie cu care am putut sa verific faptul ca zicala 'berea dupa vin e un chin' e de fapt o nascocire manipulatoare a unor rauvoitori/rauvoitoare.
Am ajuns rupti de... oboseala seara in Wilson si m-am trantit direct in pat (pe care... l-am... baut...).
Un koal, doi koali. A doua zi dupa experienta bahica din Swan Valley am hotarat sa mai bifam una din chestiile pe care ne doream sa le facem cat mai curand dupa ce vom fi ajuns in Australia. Nu atat eu, cat mai ales Roxi. Dorinta ei cea mai mare era sa tina un ursulet koala in brate, macar pentru cateva minute. La gradina zoologica din Perth (care e la o aruncatura de bat de casa in care ne-am mutat) nu te lasa sa faci asta, dar sunt vreo doua locuri in care se poate. La unul din ele trebuia sa faci programare din timp, asa ca a picat. A mai ramas Cohunu Koala Park si ne-am indreptat inspre el.
Il gasisem pe GPS, dar am luat teapa (la fel cu s-a intamplat si cu Ikea. Parcul fusese mutat in alta parte (cu tot cu animale, din fericire). Noroc ca la vechea locatie era scrisa si noua adresa.
E destul de departe de oras, insa cu masina se ajunge repede. Parcul era inca in santier, dar se putea vizita.
Chiar langa intrare era tarcul cu koale. Sau koali. Koalutzi, koalei, cum doriti. Niste simpatici. Si niste puturosi care l-ar fi facut invidios pana si pe Bambusica. Ceea ce ma asteptam sa se intample s-a si intamplat. Roxi a inceput sa dea apa la soricei de bucurie (desi nu erau nici unii prin apropiere). Din multimea de ghemotoace, doar vreo doi-trei erau treji. Restul trageau la aghioase de n-aveau treaba.
La rand sa faca poze era Jumbo, un ursuloi de vreo 7-8 kg, foarte haios. L-a tinut Roxi in brate vreo 5 minute, timp in care el a mancat incontinuu frunze de eucalipt. Iar eu le-am facut cateva zeci de poze. Dar sa nu credeti ca Jumbo munceste pe mai nimic. A costat 25$ sa te lase sa-l tii in brate. 25$/5min. inseamna 300$/ora. Cati dintre voi castigati atat? Face Jumbo bani mai multi ca un director de banca.
Dupa ursuleti am mers sa dam floricele de porumb la canguri (2$ cornetul). Ai naibii se dau in vant dupa ele. Erau blanzi si se intreceau care sa-ti manance din palma. Saracii wallabies, din cauza ca sunt mai pricajiti nu prea aveau loc de canguri mai bagaciosi. Iar Roxi a gasit si o cangurica cu pui in marsupiu.
In rest am mai vazut niste caprioare, cativa dingo, un paun, papagali (cacadu), niste bufnitoi, iepurasi si porcusori de Guineea. Crocodili inca nu. Dar inainte sa iesim un tip de-acolo, angajat al parcului de gen Steve Irwin, ne-a facut o scurta prezentare a catorva creaturi pe care le avea in niste cutii. Ne-a aratat un pasaroi, niste broscute, o soparla mare si a incheiat cu un piton, pe care cu mandrie si fara teama l-am luat pe umeri ca sa fac cateva poze cu el. Dovada aici, impreuna cu restul pozelor. Si, uluitor, tipul nici macar nu ne-a cerut spaga la sfarsit :)
Tin sa remarc ca, in drum spre Cohunu, am pus in sfarsit mana pe cangurul negru pe care l-am alergat asiduu de vreo doi ani. Si am fost nespus de fericit, cum nu va inchipuiti. O sa pastrez totusi titlul blogului, ca pe o amintire.
Tin sa remarc ca, in drum spre Cohunu, am pus in sfarsit mana pe cangurul negru pe care l-am alergat asiduu de vreo doi ani. Si am fost nespus de fericit, cum nu va inchipuiti. O sa pastrez totusi titlul blogului, ca pe o amintire.
De prin zona. Dupa ce am reusit sa ne mutam, in sfarsit, in noua noastra locuinta, lucrurile s-au mai linistit. Inainte sa ma apuc sa aplic pentru joburi eu m-am apucat sa-mi fac portofoliul de proiecte, pe care l-am tot amanat de pe cand eram in Romania, iar asta m-a tinut in casa la calculator vreo saptamana. Roxi si-a facut de lucru pe langa mine. A fost harnica si mai ales a gatit extraordinar, mai bine ca oricand pana acum. Ever! Se vede ca e in toane bune!
De iesit am mai iesit pe ici-colo. Am mai fost pe la Ikea sa ne cumparam o masa si un scaun de birou, niste oale si alte nimicuri. Ne mai cumparasem inainte si un aspirator, un cuptor cu microunde si o imprimanta (wireless, de fitze). S-au mai dus alti bani, dar uite ca ai nevoie. Ne-a mai crapat si triplu-stecherul pe care il luasem din Romania in dimineata dinaintea plecarii si a trebuit sa mai conduc inca 10 km pana la un magazin ca sa cumpar niste adaptoare.
Si am descarcat de pe net vocea lui Homer Simpson pentru GPS, iar de atunci incoace ne amuzam teribil cand mergem cu masina.
Prin jurul casei e grozav. Din fericire avem foarte aproape si unul din putinele supermarketuri care au program 7/7 de la 8am la 8pm (IGA). E ceva mai scump, dar e ideal daca iti trebuie ceva duminica sau seara. Si nu mai dai nici bani pe benzina.
Iar in zona supermarketului este si o mica straduta comerciala, plina de restaurante si terase (scumpe, dupa cum par). Iar straduta aceasta se termina chiar la debarcaderul de unde putem lua vaporasul care duce in city. Si care costa cu doar vreo 20c mai mult decat autobuzul.
Noi suntem fericiti ca putem oricand sa iesim la plimbare pe malul raului, care in zona are o latime considerabila (1.33 km e lungimea traseului vaporasului de pe un mal pe celalalt, conform Google Earth). Esplanada e o zona verde imensa, de unde poate fi admirat cel mai bine orasul, mai ales seara.
Chiar azi asta am pacalit-o pe nevasta sa mergem pe jos pe acolo pana la un Bunnings (magazin de casa si gradina, asemanator BricoStore) pentru ca aveam nevoie de o broasca noua la poarta de pe terasa. Si am tot mers pana acolo si inapoi vreo 8 km. Motivul pentru care am reusit sa o conving sa mergem pe jos? Citeste mai jos.
Cum am ramas fara permis de conducere. Amandoi! Am aflat din surse sigure ca permisele noastre de conducere romanesti mai erau valabile doar pana pe 25 noiembrie. In toata Australia poti sa conduci 3 luni de cand intri la ei in tara, doar in Western Australia un permis de conducere strain e valabil 3 luni de la data la care ti s-a acordat viza. De precizat ca e valabil doar pentru cei cu viza de rezidenta permanenta, nu si pentru turisti. O tampenie, dar e tara misto, le treci cu vederea...
Asa ca am intrat in priza ca sa dam examenul de conducere. Parte teoretica si parte practica. Cat timp lucram eu la portofoliu Roxi citea manualul cu reguli pe care il descarcasem de pe net si printasem. Vorba vine manual. De fapt era o carticica colorata, cu ilustratii ca pentru copii. Eu chiar m-am indoit la inceput ca e ceea ce trebuie. In ea erau capitole intregi dedicate importantei condusului preventiv, importantei de a fi donator de organe, ti se explica cam cat ai voie sa bei cand conduci si multe asemenea. Ca, daca nu stiati, in Australia, daca ai 'full licence' (adica nu 'learner' sau 'provisional') ai voie sa conduci cu alcoolemie de pana la 0.05%. Si iti explica si cam ce inseamna asta: la barbati maxim doua beri (sau 'standard drinks') in prima ora si apoi cate o bere pe ora (recomandat nu mai mult de 4 in total), iar la femei cam o bere pe ora (recomandat nu mai mult de 2 in total). Cool, huh?
Semnele si indicatoarele de circulatie ocupau mai putin de 3 pagini. Sunt mai putine si majoritatea diferite fata de Europa. Cele de avertizare sunt reprezentate in patratele (romburile, daca vreti) galbene si pe mine ma inveselesc de cate ori le vad. E o tampenie, dar asa se intampla. Imi reamintesc ca am ajuns in Australia, in sfarsit.
Ca sa scurtam povestea, Roxi a citit cartea si din cand in cand imi mai spunea si mie cate ceva ce i se parea mai interesant. Acum doua zile ne-am apucat sa facem chestionare on-line pe site-ul oficial si am descoperit ca bungheam cca. 28/30. Iar limita minima e 24. Ieri am facut din nou chestionare si am descoperit ca de la al 5-lea incolo intrebarile incep sa se repete de nenumarate ori. Deja dupa ce facusem vreo 7-8 ajunsesem la scor maxim. Si asta fara sa fi citit nimic, doar invatand din greselile pe care le facusem in precedentele.
Asa ca am hotarat sa dam mai repede testul teoretic. Azi ne-am urcat in masina si ne-am dus la centrul de testare (acelasi la care inscrisesem si masina acum 3 saptamani). Am ajuns acolo si lucrurile mergeau la fel de cursiv ca si atunci. Am luat un bon, ne-am dus la un ghiseu, ni s-au dat niste formulare pe care le-am completat, le-am dus inapoi la un alt ghiseu, am platit 18$/caciula si ni s-a spus sa asteptam sa intram la calculatoare. Timpul pe care il aveai la dispozitie era de 35 min., dar am iesit dupa vreo 7-8. Si Roxi cam la fel. Spre dezamagirea mea am luat amandoi doar 29/30. Tipa de la ghiseu ne-a pus sa ne acoperim pe rand cate un ochi si sa citim niste litere pe niste mici panouri din spatele ei, iar cu asta s-a incheiat si examinarea medicala.
Un lucru pe care l-am remarcat si ne-a amuzat la permise a fost un afis pe care scria ceva de genul 'Friday dress casual and donate 1$ to charity'. Iar cand ne-am uitat mai bine cei de la ghisee chiar erau imbracati de parca urmau sa plece la picnic (bermude, slapi, tricouri etc.).
In fine, am primit noile permise, de incepator (niste foi A4). Stiam ca in Australia ai voie sa conduci dupa ce ai luat DOAR testul teoretic, dar doar cu cineva cu 'full-licence' + 4 ani experienta in stanga (suna ciudat, nu?). Insa tipa care ne-a dat noile permise, pe care tocmai le 'castigasem' in urma testului, s-a uitat la noi si ne-a spus: 'Stiti ca acum nu mai aveti voie sa conduceti cu vechile permise? Sper ca n-ati venit cu masina aici'. Mi-a picat fata. I-am explicat ca oricum vechile permise ar mai fi valabile pana pe 25 noiembrie, dar ne-a spus ca asa e regula. Dar dupa aceea ne-a urat 'good luck sneaking home' si s-a apucat sa caute sa ne programeze la examenul practic. Eu am insistat sa fie cat mai devreme, Roxi s-a programat pe 7 decembrie, ca sa aiba timp sa mai exerseze. Examenul practic a mai costat inca 68$ de persoana, pentru cei interesati.
Asa ca azi am venit hoteste aceasa, sa nu ne prinda politia (sa ne ia toata marfa'). Si pana marti, cand am examenul, masina va sta la umbra sub copac. Partea proasta e ca nu stiu cum o sa ajung eu la examen cu masina? Ca e la mama naibii si teoretic n-am voie sa o conduc singur. Iar examenul o sa il dau chiar pe masina mea. Dar ne mai riscam o data, ce sa facem? Ca doar n-om uita ca romani suntem!
Bafta mie! Si voua, ca azi sunt in toane bune, mai ales pentru ca am reusit sa ajung la zi cu blogul. De acum inainte mai rarut, ca-i mai dragut.
De iesit am mai iesit pe ici-colo. Am mai fost pe la Ikea sa ne cumparam o masa si un scaun de birou, niste oale si alte nimicuri. Ne mai cumparasem inainte si un aspirator, un cuptor cu microunde si o imprimanta (wireless, de fitze). S-au mai dus alti bani, dar uite ca ai nevoie. Ne-a mai crapat si triplu-stecherul pe care il luasem din Romania in dimineata dinaintea plecarii si a trebuit sa mai conduc inca 10 km pana la un magazin ca sa cumpar niste adaptoare.
Si am descarcat de pe net vocea lui Homer Simpson pentru GPS, iar de atunci incoace ne amuzam teribil cand mergem cu masina.
Prin jurul casei e grozav. Din fericire avem foarte aproape si unul din putinele supermarketuri care au program 7/7 de la 8am la 8pm (IGA). E ceva mai scump, dar e ideal daca iti trebuie ceva duminica sau seara. Si nu mai dai nici bani pe benzina.
Iar in zona supermarketului este si o mica straduta comerciala, plina de restaurante si terase (scumpe, dupa cum par). Iar straduta aceasta se termina chiar la debarcaderul de unde putem lua vaporasul care duce in city. Si care costa cu doar vreo 20c mai mult decat autobuzul.
Noi suntem fericiti ca putem oricand sa iesim la plimbare pe malul raului, care in zona are o latime considerabila (1.33 km e lungimea traseului vaporasului de pe un mal pe celalalt, conform Google Earth). Esplanada e o zona verde imensa, de unde poate fi admirat cel mai bine orasul, mai ales seara.
Cum am ramas fara permis de conducere. Amandoi! Am aflat din surse sigure ca permisele noastre de conducere romanesti mai erau valabile doar pana pe 25 noiembrie. In toata Australia poti sa conduci 3 luni de cand intri la ei in tara, doar in Western Australia un permis de conducere strain e valabil 3 luni de la data la care ti s-a acordat viza. De precizat ca e valabil doar pentru cei cu viza de rezidenta permanenta, nu si pentru turisti. O tampenie, dar e tara misto, le treci cu vederea...
Asa ca am intrat in priza ca sa dam examenul de conducere. Parte teoretica si parte practica. Cat timp lucram eu la portofoliu Roxi citea manualul cu reguli pe care il descarcasem de pe net si printasem. Vorba vine manual. De fapt era o carticica colorata, cu ilustratii ca pentru copii. Eu chiar m-am indoit la inceput ca e ceea ce trebuie. In ea erau capitole intregi dedicate importantei condusului preventiv, importantei de a fi donator de organe, ti se explica cam cat ai voie sa bei cand conduci si multe asemenea. Ca, daca nu stiati, in Australia, daca ai 'full licence' (adica nu 'learner' sau 'provisional') ai voie sa conduci cu alcoolemie de pana la 0.05%. Si iti explica si cam ce inseamna asta: la barbati maxim doua beri (sau 'standard drinks') in prima ora si apoi cate o bere pe ora (recomandat nu mai mult de 4 in total), iar la femei cam o bere pe ora (recomandat nu mai mult de 2 in total). Cool, huh?
Semnele si indicatoarele de circulatie ocupau mai putin de 3 pagini. Sunt mai putine si majoritatea diferite fata de Europa. Cele de avertizare sunt reprezentate in patratele (romburile, daca vreti) galbene si pe mine ma inveselesc de cate ori le vad. E o tampenie, dar asa se intampla. Imi reamintesc ca am ajuns in Australia, in sfarsit.
Ca sa scurtam povestea, Roxi a citit cartea si din cand in cand imi mai spunea si mie cate ceva ce i se parea mai interesant. Acum doua zile ne-am apucat sa facem chestionare on-line pe site-ul oficial si am descoperit ca bungheam cca. 28/30. Iar limita minima e 24. Ieri am facut din nou chestionare si am descoperit ca de la al 5-lea incolo intrebarile incep sa se repete de nenumarate ori. Deja dupa ce facusem vreo 7-8 ajunsesem la scor maxim. Si asta fara sa fi citit nimic, doar invatand din greselile pe care le facusem in precedentele.
Asa ca am hotarat sa dam mai repede testul teoretic. Azi ne-am urcat in masina si ne-am dus la centrul de testare (acelasi la care inscrisesem si masina acum 3 saptamani). Am ajuns acolo si lucrurile mergeau la fel de cursiv ca si atunci. Am luat un bon, ne-am dus la un ghiseu, ni s-au dat niste formulare pe care le-am completat, le-am dus inapoi la un alt ghiseu, am platit 18$/caciula si ni s-a spus sa asteptam sa intram la calculatoare. Timpul pe care il aveai la dispozitie era de 35 min., dar am iesit dupa vreo 7-8. Si Roxi cam la fel. Spre dezamagirea mea am luat amandoi doar 29/30. Tipa de la ghiseu ne-a pus sa ne acoperim pe rand cate un ochi si sa citim niste litere pe niste mici panouri din spatele ei, iar cu asta s-a incheiat si examinarea medicala.
Un lucru pe care l-am remarcat si ne-a amuzat la permise a fost un afis pe care scria ceva de genul 'Friday dress casual and donate 1$ to charity'. Iar cand ne-am uitat mai bine cei de la ghisee chiar erau imbracati de parca urmau sa plece la picnic (bermude, slapi, tricouri etc.).
In fine, am primit noile permise, de incepator (niste foi A4). Stiam ca in Australia ai voie sa conduci dupa ce ai luat DOAR testul teoretic, dar doar cu cineva cu 'full-licence' + 4 ani experienta in stanga (suna ciudat, nu?). Insa tipa care ne-a dat noile permise, pe care tocmai le 'castigasem' in urma testului, s-a uitat la noi si ne-a spus: 'Stiti ca acum nu mai aveti voie sa conduceti cu vechile permise? Sper ca n-ati venit cu masina aici'. Mi-a picat fata. I-am explicat ca oricum vechile permise ar mai fi valabile pana pe 25 noiembrie, dar ne-a spus ca asa e regula. Dar dupa aceea ne-a urat 'good luck sneaking home' si s-a apucat sa caute sa ne programeze la examenul practic. Eu am insistat sa fie cat mai devreme, Roxi s-a programat pe 7 decembrie, ca sa aiba timp sa mai exerseze. Examenul practic a mai costat inca 68$ de persoana, pentru cei interesati.
Asa ca azi am venit hoteste aceasa, sa nu ne prinda politia (sa ne ia toata marfa'). Si pana marti, cand am examenul, masina va sta la umbra sub copac. Partea proasta e ca nu stiu cum o sa ajung eu la examen cu masina? Ca e la mama naibii si teoretic n-am voie sa o conduc singur. Iar examenul o sa il dau chiar pe masina mea. Dar ne mai riscam o data, ce sa facem? Ca doar n-om uita ca romani suntem!
Bafta mie! Si voua, ca azi sunt in toane bune, mai ales pentru ca am reusit sa ajung la zi cu blogul. De acum inainte mai rarut, ca-i mai dragut.
Postări
Multumim Andu. :)
RăspundețiȘtergerecatfish2
RăspundețiȘtergerear fi trebuit sa aveti dreptul sa conduceti in continuare ca permisele din ro. pe formulare cred ati bifat ca aveati deja permise. ce banuiesc este ca, v-ati ales cu carnete tip learner si o veti lua de la capat cu P plates.
bafta in continuare !