miercuri, august 18, 2010

Australia for Foreigners


Am primit un mail haios acum ceva vreme de la prietenul Adi (cel din Canada) si am zis ca merita sa-l pun aici.
(Afurisiti canadienii astia! )




The following were posted on an Australian Tourism Website and the answers are the actual responses by the website officials, who obviously have a great sense of humour (not to mention a low tolerance threshold for cretins!)

__________________________________________________

Q: Does it ever get windy in Australia ? I have never seen it rain on TV, how do the plants grow? ( UK ).

A: We import all plants fully grown and then just sit around watching them die.
__________________________________________________

Q: Will I be able to see kangaroos in the street? ( USA )

A: Depends how much you've been drinking.
__________________________________________________

Q: I want to walk from Perth to Sydney - can I follow the railroad tracks? ( Sweden )

A: Sure, it's only three thousand miles, take lots of water.
__________________________________________________

Q: Are there any ATMs (cash machines) in Australia ? Can you send me a list of them in Brisbane ,
Cairns , Townsville and Hervey Bay ? ( UK )

A: What did your last slave die of?
__________________________________________________

Q: Can you give me some information about hippo racing in Australia ? ( USA )

A: A-Fri-ca is the big triangle shaped continent south of Europe .
Aus-tra-lia is that big island in the middle of the Pacific which does not
... Oh forget it. Sure, the hippo racing is every Tuesday night in Kings Cross. Come naked.
__________________________________________________

Q: Which direction is North in Australia ? ( USA )

A: Face south and then turn 180 degrees. Contact us when you get here and we'll send the rest of the directions.
_________________________________________________

Q: Can I bring cutlery into Australia ? ( UK )
A: Why? Just use your fingers like we do...
__________________________________________________

Q: Can you send me the Vienna Boys' Choir schedule? ( USA )

A: Aus-tri-a is that quaint little country bordering Ger-man-y, which is
Oh forget it. Sure, the Vienna Boys Choir plays every Tuesday night in Kings Cross, straight after the hippo races. Come naked.
__________________________________________________

Q: Can I wear high heels in Australia ? ( UK )
A: You are a British politician, right?
__________________________________________________

Q: Are there supermarkets in Sydney and is milk available all year round? ( Germany )

A: No, we are a peaceful civilization of vegan hunter/gatherers. Milk is illegal.
__________________________________________________

Q: Please send a list of all doctors in Australia who can Dispense rattlesnake serum. ( USA )

A: Rattlesnakes live in A-meri-ca which is where YOU come from.
All Australian snakes are perfectly harmless, can be safely handled and make good pets.
__________________________________________________

Q: I have a question about a famous animal in Australia , but I forget its name. It's a kind of bear and lives in trees. ( USA )

A: It's called a Drop Bear. They are so called because they drop out of Gum trees and eat the brains
of anyone walking underneath them. You can scare them off by spraying yourself with human urine before you go out walking.
__________________________________________________

Q: I have developed a new product that is the fountain of youth. Can you tell me where I can sell it in Australia ? ( USA )

A: Anywhere significant numbers of Americans gather.
__________________________________________________

Q: Do you celebrate Christmas in Australia ? ( France )

A: Only at Christmas.
__________________________________________________

Q: Will I be able to speak English most places I go? ( USA )

A: Yes, but you'll have to learn it first



In ceea ce ne priveste, chestii spectaculoase nu prea s-au mai intamplat.
Se pare insa ca a reinceput sezonul la surferi: tocmai ce l-a mai infulecat un rechin pe unul pe undeva pe-aici, prin apropiere de Perth. Primul pe anul asta (fiscal).
Hmm! Se pare ca nu e chiar lipsita de acuratete harta de la Adi...
Asta ca sa vedeti cu ce se ocupa oamenii pe aici in miez de iarna...
Iar sambata cica sunt alegeri. Nu prea ma omor eu cu politica pe aici, dar daca as fi cetatean si ar trebui sa votez, sincer nu as stii pentru cine. Spun 'ar trebui' pentru ca aici votul e obligatoriu (chestie care, in principiu, nu mi se pare o idee rea).
Si liberalul aspirant, si prim-ministresa socialista in functie mi se par niste antipatici ultra-artificiali, iar 'verzii' sunt doar de umplutura. Faceam misto intr-o zi cu Roxi gandindu-ne ca in primii ani, pana vom ajunge la niste salarii mai mari, ar fi bine sa votam cu socialistii (ca astia 'dau' la saraci) si pe urma sa intoarcem foaia si sa-i votam pe liberali (care 'nu iau' de la bogati). Stiti cum e... Interesu' poarta fesu'.
Oricum, partea buna e ca deocamdata Australia e pe locul 4 in lume ca si calitate a vietii, in topul realizat de Newsweek. Si nu cred sa se duca prea mult nici in sus nici in jos, indiferent daca va fi condusa de Abbott sau Gillard. Si cata vreme Mam' Mare e bine-sanatoasa, are si ea grija sa nu faca astia prostii, ma gandesc... Sa nu ajungem, Doamne fereste!, sa cadem la acelasi nivel cu tari bananiere precum cea de pe tocmai locul 7...

Ca veni vorba de tari bananiere:
Sambata am fost la plimbare cu Roxi prin oras. Era o zi superba, asa ca am trecut raul cu vaporasul si apoi am pornit agale pe la magazine, pe ici-colo, pana am ajuns in West Perth. Unde am facut un popas la un Subway sa halim cate un sandvici. Si numai ce terminasem ca il vad pe unul ca intra, imbracat cu pulover, blugi lungi, o geanta mare de laptop si descult. Lucrul asta nu mi se mai pare demult ceva inedit, dar individul avea si o moaca destul de dubioasa (a se citi asa, mai boschetara). Si il vedem ca se duce glont la frigiderul cu cola, ia de acolo doua sticle si tocmai cand incepusem noi sa radem ca 'uite ba, asta are sa dea 6$ pe doua cola la jumate la Subway, da' s-a zgarcit la o pereche de slapi' se tupileaza aurolacul meu dupa un stalp (chipurile, sa nu-l vada nimeni) si isi indeasa sticlele in geanta. Doar ca pe urma n-a fugit nicaieri, s-a dus in fata tejghelei si a inceput sa se benocleze la sandviciuri, ca il apucase pofta probabil.
Nervos m-am ridicat in picioare si i-am facut semn unuia dintre vanzatori sa vina sa vorbesc cu el. Nu aveam de gand sa-l iau pe prapaditul ala la bataie daca indraznea sa plece, dar nici nu aveam de gand sa stau ca popandaul cum fac romanii in autobuze cand ii buzunaresc tiganii. Chiar imaginea asta mi-a trecut atunci prin minte, desi imi dau acum seama ca exageram...
Insa pana sa apuc sa ii spun vanzatorului cum stau lucrurile, Picioare-Negre se si apucase sa-si comande de-ale gurii. Si am auzit-o pe vanzatoare cand ii repeta comanda: 'deci, un sandvici asa si-asa, cu sos bla-bla-bla, si cele doua sticle de cola pe care le-ati luat din frigider, nu-i asa?'.
M-a pufnit rasul. Ce naiba mai putea sa zica fraierul? A mai balmajit el ceva, dar a scos banii si a platit. Iar noi am plecat amuzati si impresionati de cat de bine a stiut sa se comporte fata aia de la tejghea. Probabil ca il vazusera pe camerele de supraveghere, dar sunt aproape convins ca daca magraonul ar fi plecat cu sticlele in geanta fara sa mai aiba tupeul sa ramana sa-si ia si 'pranzul', nu s-ar fi dus nimeni sa alerge dupa el.
Poate doar eu, roman frustrat, mai stii... ;)

duminică, august 01, 2010

Oamenii muncii. Peisaj cu oi si portocale. New Norcia

  
Revenim cu noutati. Care, la fel ca si data trecuta, o privesc in principal pe Roxi.
Am scris in postarea anterioara de ce a renuntat la jobul in armata si cum si-a gasit o pozitie temporara (6 saptamani) la o firma de inginerie. Si se pare ca a facut impresie buna acolo, pentru ca deja dupa prima saptamana a primit laude de la tipa care avea sarcina sa o supravegheze. Fapt pentru care Roxi a si indraznit sa o roage sa ii permita sa o treaca la referinte in CV.
Iar lucrul asta se pare ca a contat destul de mult, pentru ca imediat ce a aplicat a fost chemata la vreo 5 interviuri in tot atatea zile. Chiar si de catre firme de recrutare care in trecut ii trimisesera respingeri. Asa ca, dincolo de orgoliul satisfacut, si-a permis sa fie discretionara in optiuni. Nu a mai aplicat ca la inceput la orice job, oricat de nesemnificativ, ci de data asta si-a impus niste obiective clare pe care le-a urmarit. Nici macar nu s-a grabit sa dea un raspuns primei oferte pe care a primit-o, motiv pentru care angajatorul (care se pare ca a placut-o destul de mult) nu numai ca a fost dispus sa adapteze postul mai bine profilului ei, dar a venit si cu o oferta de salariu imbunatatita (asta mi se datoreaza si mie partial, ca eu am pus-o sa 'pluseze', de ce sa nu zic? :)

Deci, ca sa nu mai lungim prea mult vorba si suspansul, Roxi si-a gasit in sfarsit un job perfect pentru aspiratiile ei, unde va avea un salariu aproape cat al meu (da, asa e, nu mai pot de ciuda...).
Intre timp cei din firma de inginerie o indragisera si aproape ca nu mai vroiau sa o lase sa plece. Ii tot faceau alte oferte temporare pana urmau sa ii gaseasca un post permanent, dar o cariera in 'office administration' (adica secretariat, pe intelesul tuturor) nu reprezenta deloc un ideal de-al ei. Iar departamentul de contabilitate al firmei era in Adelaide, asa ca...

Asa ca... de maine, 2 august, la peste 9 luni de cand am ajuns in Australia, Roxi va incepe si ea serviciul 'pe bune'. E drept ca pana acum nu cautase decat chestii part-time, pentru ca in primul semestru mergea la cursuri in timpul zilei. Acum se va duce la colegiu seara si biata de ea spera sa poata sa tina ritmul, pentru ca a ales sa faca intr-un semestru cursurile care se fac in mod normal intr-un an. Dar ea e ca Fat-Frumos, care creste intr-o zi cat altii in doua. Nu ca mine, smeul...

Morala e ca fiecare cu norocul lui. Roxi stia ca in cazul ei norocul n-o sa influenteze insa prea mult situatia, pentru ca, stiindu-se statutul avocatilor aici, experienta ei ca avocat in Romania era privita mai degraba ca un handicap. Tocmai de aceea a ales sa o ia de la capat cu studiile si sa faca voluntariat. E drept ca rezultatele nu au venit imediat, dar acum e bucuroasa si entuziasmata nevoie-mare. Si merita pe deplin laudele pe care i le-am adus.

Eu cu ce sa ma laud? Ma laud si eu ca am primit o marire de salariu. Nu prea mare, dar suficienta cat sa ma binedispuna ca trendul e de 'crestere'. La care se mai adauga si faptul ca din iulie au mai scazut taxele (adica a fost ridicat pragul).
In rest la serviciu treaba merge bine, tampenii nu prea am mai facut, am fost si intr-o vizita de lucru pe 'santierele patriei' acum vreo saptamana... Mai desenez si de mana din cand in cand (lucru destul de rar in zilele noastre), castile pe urechi, manecile suflecate, pranzul cu papagalii cand e vremea buna si uite-asa trec zilele de serviciu una dupa alta fara prea mari batai de cap.

Si mai vine cate un weekend in care mai iesim pe ici pe colo. Ca de exemplu saptamana trecuta, cand ne-am urcat pe nepusa masa in masina si am plecat sa vedem New Norcia, un orasel intemeiat de calugarii benedictini spanioli pe la 1846, parca.
Am avut de mers cam vreo 170 km pana acolo, dar drumul a fost nemaipomenit. Unul din lucrurile care imi lipseau in Romania si pe care l-am redescoperit cu mare bucurie in Australia este placerea condusului. Soselele principale sunt excelente si perfect semnalizate, peisajele cu nisipul rosu de pe marginea drumului si verdele crud al ierbii din timpul iernii noua ni se par superbe,  iar faptul ca drumul e liber incat doar din cand in cand mai intalnesti cate o alta masina mi se pare fabulos. Doar sa nu pleci cu rezervorul gol, ca statiile de benzina nu se intalnesc nici ele prea adesea. Asa cum am facut noi la intoarcere, cand ni se aprinsese beculetul si vreo 20 km am cam stat cu inima stransa (si nu doar cu inima)... Noroc ca trecusem deja pe acolo si ne aminteam ca vazusem o benzinarie intr-un satuc pe nume Bindoon. Acolo am oprit si am bagat niste benzina cu 140 centi/litru (ca era sambata seara, in conditiile in care miercurea gasesti cu 115...).
Sa nu uit sa amintesc ca GPS-ul nostru iar a luat-o pe campii (la propriu) si ne-a bagat vreo cativa km pe un drum neasfaltat, acoperit cu nisip rosu si frumos ca-n filme. E drept ca Roxi nu era asa de incantata ca mine, dar dupa ce am facut cateva poze si si-a dat seama ca urma sa ajungem din nou in soseaua principala s-a mai linistit.

Din Bindoon am cumparat si niste portocale de la o ghereta scoasa pe marginea drumului. Ni se facuse pofta, ca tocmai ce trecusem pe langa niste livezi de portocali si mandarini. Iar cand am oprit ne tot uitam mirati in stanga si in dreapta sa vedem unde e precupetzul, sa 'ne serveasca'. Asta pana am dat cu ochii de 'pusculita' pe care o puteti vedea in poza urmatoare.

Au ras prietenii din Romania de noi ca ne-am conformat si am platit, ca facem natia de ras, ca trebuia sa incarcam toti sacoteii de portocale in portbagaj si s-o stergem fara sa mai stam pe ganduri :)
Lasand gluma la o parte, toate maruntisurile astea ne produc de fiecare data o mare bucurie. Asa cum majoritatea maruntisurilor din Romania (si mai ales din Bucuresti) ne duceau de fiecare data cu un pas mai aproape de disperare... E uluitor sa redescoperi ca poti avea incredere in oameni, ca iti poti lasa portocalele singure pe taraba si sa te astepti sa mai gasesti si bani in schimbul celor care au disparut, sa poti sa mergi in autobuz fara sa tii mana pe portofel, sa alergi seara prin locuri destul de intunecate cu ipodul de 200-300$ la vedere si sa nu ai nicio grija pentru el sau pentru tine, fie ca esti baiat sau fata... 

Dar sa revenim.
Culmea culmilor s-a produs cand am iesit din Bindoon si am trecut pe langa o ferma unde am facut fotografia de mai jos. Nu cred ca mai e nevoie de comentarii...


Asa cum vedeti, drumul pana in New Norcia in sine a fost o 'aventura'. 
Cat despre orasel in sine, nu era foarte impresionant, la prima vedere. Arhitectura veche a celor catorva constructii din centru nu pare suficienta sa merite o vizita pana acolo. Dar norocul nostru a fost ca am ajuns chiar la fix incat sa prindem turul cu ghid al asezarii (20$ de palarie), care se organinzeaza de doua ori pe zi (la 10 si la 1.30). Cu ocazia asta am aflat cateva lucruri destul de interesante din istoria locului, am putut vizita o zona a manastirii, biserica, ultima casuta ramasa de pe vremea colonistilor, centrele de educatie si muzeul. Care desi mic era foarte interesant, mai ales ca trecutul caruia ii pastra memoria nu era unul prea indepartat. Si aveai astfel prilejul sa intelegi cat de multe lucruri s-au schimbat in doar o suta si ceva de ani.
La etaj era si o mica galerie de arta cu tematica religioasa, impresionanta prin simplitate si mesaj.
Iar din muzeu nu putea lipsi un mic magazinas cu tot felul de chestii, de la gemuri si vinuri facute de calugari, la sepci si calugari de lut de pus in gradina (in loc de pitici). Oricum, un kitsch mult mai usor digerabil decat cel de la castelul Bran, de exemplu.
Si daca tot vorbim de digerabil, de la 'shop'-ul muzeului am cumparat o paine cu fructe din brutaria calugarilor, din care am infulecat amandoi cu pofta pana am ajuns acasa.

In rest, nimic nou. E miez de iarna, iar din cand in cand mai si ploua.
Roxi a facut restituirea de taxe si ne-am pomenit ca cica trebuie sa primim inapoi vreo 2600 $ (iuhuuu!). 
Si cam atat, deocamdata. 

P.S. Pentru prietenul meu Liviu: da, Bulache, mieii erau si albi, si negri, dar portocalii...