Update 27 octombrie

   

Tocmai am primit vestea cea bună că părinţilor mei li s-a acordat în sfârşit viza, după 3 săptămâni şi jumătate de când au (am) aplicat pentru ea. Nu ne dăm seama care a fost motivul pentru care unii dintre ei au primit viza în 5 minute, iar ceilalţi au trebuit să aştepte atât de mult. Cel mai probabil e o chestie aleatorie, dar se poate să fi bătut la ochi că au cerut viza toţi patru deodată.

Pentru viză alor mei li s-au cerut o grămadă de documente. Dintre aceastea: declaraţii în nume propriu (care să cuprindă scopul, durata şi itinerarul propus, descrierea activităţilor pe care urmează să le desfăşoare aici, destinaţia după plecarea din Australia), adeverinţe de la angajatori (în care să fie menţionate poziţia în cadrul companiei, durata perioadei de angajare, cuantumul salariului, numărul de zile de concediu cu plată/fără plată care le vor fi aprobate şi data când vor trebui să reia serviciul), extrase de cont pe ultimele 3 luni, declaraţie de 'suport' din partea noastră (faptul că au declarat că vor sta la noi pe perioada vizitei este considerat suport) şi extrasele noastre de cont pe ultimele 3 luni. Desigur că în afară de extrasele de cont şi de declaraţiile noastre toate documentele au trebuit traduse şi legalizate. Şi scanate (ceea ce, deşi pare, nu a fost lucru tocmai uşor :)

Şi ca să fie totul făcut ca la carte, mama a primit şi un telefon din partea ambasadei de la Belgrad în care i s-au cerut lămuriri suplimentare.

Asta este, bine că în cele din urmă au primit viza, acum cu atât mai mare va fi bucuria când vor ajunge la noi.

Iar noi în perioada ce urmează ne vom căuta entuziasmaţi destinaţii cât mai inedite pe unde să-i plimbăm pe musafiri. Desigur că, aşa cum îi ştim, nu ne facem speranţe prea mari şi plecăm cu gândul împăcat de la premisa că 'eee!.. tot la noi în România e mai frumos (cuscră)... Ce, tufărişurile astea uscate şi pline de şopârle se compară cu pădurile noastre de brazi înalţi, cu munţii noştri ale căror piscuri se pierd în lumina dimineţii, unde turmele de cerbi şi căprioare pasc în tihnă lângă izvor iarba crudă şi deasă, plină de rouă?'. Mă rog, sau ceva de genul asta... Dar o să fie frumos, oricum :)

În rest, de acasă la serviciu şi retur, iar Roxi în plus cu şcoala (mai are câteva săptămâni până termina Certificate 4 la TAFE, iar apoi vacanţă şi boierie până în februarie anul viitor, când va începe masterul).

Să mă mai dau şi eu mare că firma la care lucrez a câştigat premiul pe anul asta pentru cea mai frumoasă casă între 220.000 - 250.000 $ (foto). Plus o nominalizare la categoria 160.000 - 190.000 $. Toată lumea e foarte mândră de aşa o realizare, mai ales că din tot consorţiul gigantic din care facem parte (şi care tocmai a fost declarat cel mai mare 'builder' din Australia pentru al 7-lea an la rând) numai noi am câştigat premiu. Iar azi şefu' a ţinut în sala de consiliu un discurs înflăcărat şi plin de vorbe frumoase mai ales la adresa departamentului de design. Nu că eu personal aş fi avut cine ştie ce contribuţie, da' te simţi bine când te laudă şefu', chiar şi aşa la grămadă. Şi în plus au mai pus pe masă şi tot felul de bunătăţuri...

  

Altă chestie care mă amuză teribil e că la serviciu unii dintre colegii mai puturoşi, cărora le e lene să deschidă gura pentru a pronunţa mai mult de o silabă, au găsit de cuviinţă că Alex (aşa cum mă prezint între aussies, că doar mă cheamă Alexandru şi nu aveam de gând să mă afirm ca Mr. Undo ;) e un cuvânt mult prea lung, încâlcit şi greu de rostit. Aşa că au început să-mi spună Al. Ceea ce mă duce mereu cu gândul la Al Bundy, bineînţeles. Dar dacă aşa e să fie, aşa e să fie... Deci mai nou sunt Al.

Cam atât deocamdată. În weekend mai avem plănuit să participăm la un cros în scop caritabil, organizat în sprijinul copiilor bolnavi de cancer. Va fi ceva asemănător celui la care am fost în septembrie, probabil însă că la cel de acum vor fi mai puţini înscrişi. 15 km de mers pe jos, de data asta pe malurile râului. Cei din Perth care citiţi acest blog sunteţi bineveniţi să vă alăturaţi şi voi dacă doriţi. Detalii aici.

Până data viitoare ascultaţi sfatul lui Al:

'Love and marriage/Love and marriage/Go together like a horse and carriage...'

 :)