duminică, august 01, 2010

Oamenii muncii. Peisaj cu oi si portocale. New Norcia

  
Revenim cu noutati. Care, la fel ca si data trecuta, o privesc in principal pe Roxi.
Am scris in postarea anterioara de ce a renuntat la jobul in armata si cum si-a gasit o pozitie temporara (6 saptamani) la o firma de inginerie. Si se pare ca a facut impresie buna acolo, pentru ca deja dupa prima saptamana a primit laude de la tipa care avea sarcina sa o supravegheze. Fapt pentru care Roxi a si indraznit sa o roage sa ii permita sa o treaca la referinte in CV.
Iar lucrul asta se pare ca a contat destul de mult, pentru ca imediat ce a aplicat a fost chemata la vreo 5 interviuri in tot atatea zile. Chiar si de catre firme de recrutare care in trecut ii trimisesera respingeri. Asa ca, dincolo de orgoliul satisfacut, si-a permis sa fie discretionara in optiuni. Nu a mai aplicat ca la inceput la orice job, oricat de nesemnificativ, ci de data asta si-a impus niste obiective clare pe care le-a urmarit. Nici macar nu s-a grabit sa dea un raspuns primei oferte pe care a primit-o, motiv pentru care angajatorul (care se pare ca a placut-o destul de mult) nu numai ca a fost dispus sa adapteze postul mai bine profilului ei, dar a venit si cu o oferta de salariu imbunatatita (asta mi se datoreaza si mie partial, ca eu am pus-o sa 'pluseze', de ce sa nu zic? :)

Deci, ca sa nu mai lungim prea mult vorba si suspansul, Roxi si-a gasit in sfarsit un job perfect pentru aspiratiile ei, unde va avea un salariu aproape cat al meu (da, asa e, nu mai pot de ciuda...).
Intre timp cei din firma de inginerie o indragisera si aproape ca nu mai vroiau sa o lase sa plece. Ii tot faceau alte oferte temporare pana urmau sa ii gaseasca un post permanent, dar o cariera in 'office administration' (adica secretariat, pe intelesul tuturor) nu reprezenta deloc un ideal de-al ei. Iar departamentul de contabilitate al firmei era in Adelaide, asa ca...

Asa ca... de maine, 2 august, la peste 9 luni de cand am ajuns in Australia, Roxi va incepe si ea serviciul 'pe bune'. E drept ca pana acum nu cautase decat chestii part-time, pentru ca in primul semestru mergea la cursuri in timpul zilei. Acum se va duce la colegiu seara si biata de ea spera sa poata sa tina ritmul, pentru ca a ales sa faca intr-un semestru cursurile care se fac in mod normal intr-un an. Dar ea e ca Fat-Frumos, care creste intr-o zi cat altii in doua. Nu ca mine, smeul...

Morala e ca fiecare cu norocul lui. Roxi stia ca in cazul ei norocul n-o sa influenteze insa prea mult situatia, pentru ca, stiindu-se statutul avocatilor aici, experienta ei ca avocat in Romania era privita mai degraba ca un handicap. Tocmai de aceea a ales sa o ia de la capat cu studiile si sa faca voluntariat. E drept ca rezultatele nu au venit imediat, dar acum e bucuroasa si entuziasmata nevoie-mare. Si merita pe deplin laudele pe care i le-am adus.

Eu cu ce sa ma laud? Ma laud si eu ca am primit o marire de salariu. Nu prea mare, dar suficienta cat sa ma binedispuna ca trendul e de 'crestere'. La care se mai adauga si faptul ca din iulie au mai scazut taxele (adica a fost ridicat pragul).
In rest la serviciu treaba merge bine, tampenii nu prea am mai facut, am fost si intr-o vizita de lucru pe 'santierele patriei' acum vreo saptamana... Mai desenez si de mana din cand in cand (lucru destul de rar in zilele noastre), castile pe urechi, manecile suflecate, pranzul cu papagalii cand e vremea buna si uite-asa trec zilele de serviciu una dupa alta fara prea mari batai de cap.

Si mai vine cate un weekend in care mai iesim pe ici pe colo. Ca de exemplu saptamana trecuta, cand ne-am urcat pe nepusa masa in masina si am plecat sa vedem New Norcia, un orasel intemeiat de calugarii benedictini spanioli pe la 1846, parca.
Am avut de mers cam vreo 170 km pana acolo, dar drumul a fost nemaipomenit. Unul din lucrurile care imi lipseau in Romania si pe care l-am redescoperit cu mare bucurie in Australia este placerea condusului. Soselele principale sunt excelente si perfect semnalizate, peisajele cu nisipul rosu de pe marginea drumului si verdele crud al ierbii din timpul iernii noua ni se par superbe,  iar faptul ca drumul e liber incat doar din cand in cand mai intalnesti cate o alta masina mi se pare fabulos. Doar sa nu pleci cu rezervorul gol, ca statiile de benzina nu se intalnesc nici ele prea adesea. Asa cum am facut noi la intoarcere, cand ni se aprinsese beculetul si vreo 20 km am cam stat cu inima stransa (si nu doar cu inima)... Noroc ca trecusem deja pe acolo si ne aminteam ca vazusem o benzinarie intr-un satuc pe nume Bindoon. Acolo am oprit si am bagat niste benzina cu 140 centi/litru (ca era sambata seara, in conditiile in care miercurea gasesti cu 115...).
Sa nu uit sa amintesc ca GPS-ul nostru iar a luat-o pe campii (la propriu) si ne-a bagat vreo cativa km pe un drum neasfaltat, acoperit cu nisip rosu si frumos ca-n filme. E drept ca Roxi nu era asa de incantata ca mine, dar dupa ce am facut cateva poze si si-a dat seama ca urma sa ajungem din nou in soseaua principala s-a mai linistit.

Din Bindoon am cumparat si niste portocale de la o ghereta scoasa pe marginea drumului. Ni se facuse pofta, ca tocmai ce trecusem pe langa niste livezi de portocali si mandarini. Iar cand am oprit ne tot uitam mirati in stanga si in dreapta sa vedem unde e precupetzul, sa 'ne serveasca'. Asta pana am dat cu ochii de 'pusculita' pe care o puteti vedea in poza urmatoare.

Au ras prietenii din Romania de noi ca ne-am conformat si am platit, ca facem natia de ras, ca trebuia sa incarcam toti sacoteii de portocale in portbagaj si s-o stergem fara sa mai stam pe ganduri :)
Lasand gluma la o parte, toate maruntisurile astea ne produc de fiecare data o mare bucurie. Asa cum majoritatea maruntisurilor din Romania (si mai ales din Bucuresti) ne duceau de fiecare data cu un pas mai aproape de disperare... E uluitor sa redescoperi ca poti avea incredere in oameni, ca iti poti lasa portocalele singure pe taraba si sa te astepti sa mai gasesti si bani in schimbul celor care au disparut, sa poti sa mergi in autobuz fara sa tii mana pe portofel, sa alergi seara prin locuri destul de intunecate cu ipodul de 200-300$ la vedere si sa nu ai nicio grija pentru el sau pentru tine, fie ca esti baiat sau fata... 

Dar sa revenim.
Culmea culmilor s-a produs cand am iesit din Bindoon si am trecut pe langa o ferma unde am facut fotografia de mai jos. Nu cred ca mai e nevoie de comentarii...


Asa cum vedeti, drumul pana in New Norcia in sine a fost o 'aventura'. 
Cat despre orasel in sine, nu era foarte impresionant, la prima vedere. Arhitectura veche a celor catorva constructii din centru nu pare suficienta sa merite o vizita pana acolo. Dar norocul nostru a fost ca am ajuns chiar la fix incat sa prindem turul cu ghid al asezarii (20$ de palarie), care se organinzeaza de doua ori pe zi (la 10 si la 1.30). Cu ocazia asta am aflat cateva lucruri destul de interesante din istoria locului, am putut vizita o zona a manastirii, biserica, ultima casuta ramasa de pe vremea colonistilor, centrele de educatie si muzeul. Care desi mic era foarte interesant, mai ales ca trecutul caruia ii pastra memoria nu era unul prea indepartat. Si aveai astfel prilejul sa intelegi cat de multe lucruri s-au schimbat in doar o suta si ceva de ani.
La etaj era si o mica galerie de arta cu tematica religioasa, impresionanta prin simplitate si mesaj.
Iar din muzeu nu putea lipsi un mic magazinas cu tot felul de chestii, de la gemuri si vinuri facute de calugari, la sepci si calugari de lut de pus in gradina (in loc de pitici). Oricum, un kitsch mult mai usor digerabil decat cel de la castelul Bran, de exemplu.
Si daca tot vorbim de digerabil, de la 'shop'-ul muzeului am cumparat o paine cu fructe din brutaria calugarilor, din care am infulecat amandoi cu pofta pana am ajuns acasa.

In rest, nimic nou. E miez de iarna, iar din cand in cand mai si ploua.
Roxi a facut restituirea de taxe si ne-am pomenit ca cica trebuie sa primim inapoi vreo 2600 $ (iuhuuu!). 
Si cam atat, deocamdata. 

P.S. Pentru prietenul meu Liviu: da, Bulache, mieii erau si albi, si negri, dar portocalii... 

19 comentarii:

  1. Ioan Horia Olar2 august 2010 la 01:47

    ...m-ati dat pe spate cu caprele alea...auzi, sa manance portocle!si pusculita, sa lasi banii acolo!pai in romanica, dispareau in doua ore si pietrele de pa margine...incredibil! fascinant! am sa dau linkul de la poze si prietenilor mei, cu care am o disputa de cateva zile incoace despre + si - emigrare...sa vada asemenea mici detalii, aparent nesemnificative, dar care spun atat de multe despre ce inseamna civilizatie si educatie...tara asta nu o sa ajunga asa nici in 100 de ani...anyway, ma bucur nespus de mult pentru Roxi! sa fie intr-un ceas bun cu noul job! Si tie Andu, felicitari pentru marire, intradevar e un pas in sus. Sa o tii tot asa! (nu o lasa pe Roxi sa te ajunga cu salariul!)...
    o intrebare: la ce te referi cu restituirea de taxe? adica vrei sa spui ca acolo (in Oz) statul iti sa si bani inapoi?
    Mult noroc!

    RăspundețiȘtergere
  2. In primul rand felicitari pentru Roxi, dar si pentru marirea ta de salar :))

    Foarte tare asta cu portocalii. Superba si modalitatea de plata si increderea cetatenilor.
    Vorba lui Ioan Horia la noi dispareau cu totul. si oile erau tunse. :)

    Ma bucur ca sunteti bine si toate sunt pe trend pozitiv. Si aici ne mai ramane cateodata de la FISC cu plus, dar rar. Dar is curios cine are curaj sa ceara restituirea lor :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Horia
    Hehehe, misto aia cu pietrele. Te pomenesti ca asa o fi!
    Si sa-mi spui si mie cine a 'castigat' disputa cu + si - emigrare, ca-s curios. Si mai ales ma intereseaza care au fost argumentele 'forte'.
    Cat despre taxe, ideea e ca anul fiscal aici incepe (si se termina) in iulie, asa ca veniturile mele pe cele cateva luni cat am fost angajat au fost socotite ca fiind venituri pe intreg anul fiscal. Si cum aici se aplica impozitarea progresiva (primii 6000$ sunt scutiti de impozit) si cum daca ai venituri sub un anumit prag mai primesti niste bani inapoi (ca inseamna ca esti sarac - a fost si cazul nostru, tot din cauza ca s-au considerat veniturile pe intreg anul), uite-asa a ajuns statul sa ne fie dator. Probabil ca in anii viitori lucrurile nu vor mai sta la fel, dar fiind inca la inceput si avand in vedere ca pana acum am stat amandoi pe un salariu, ce sa mai vrem mai mult? Zicem bodaproste.
    Si multumim pentru felicitari (inca o data).

    @ Doru
    La fel, multumim pentru felicitari.
    Ne-a distrat faza 'is curios cine are curaj sa ceara restituirea lor' :) Chiar asa, daca ii ceri parca regula e ca vin baietii in inspectie, nu? Si te trezesti apoi ca mai mult cheltui cu spaga :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut, am observat citind ultimul post expresia "... stiindu-se statutul avocatilor aici". Poti fi mai explicit? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Anonim
    Cand vorbesti de avocati in Australia se presupune ca te referi la oameni 'scoliti' zdravan si cu pretentii foooaarte ridicate. Mai ales in ceea ce priveste salariul, dar si in legatura cu chestii mai marunte, legate de modul de lucru.
    Aici se porneste de la premisa ca avocatii nici macar nu au nevoie sa stie sa foloseasca prea bine computerul (nici chiar aplicatii comune de gen Word sau Excel), pentru ca se stie ca majoritatea oricum dicteaza secretarelor. Nu mai vorbim de a face munca de introducere date/printare/scanare/copiere/indosariere/arhivare, adica lucruri banale, dar necesare pentru un amarat de job entry-level in 'office administration', asa cum cauta Roxi la inceput. Si la care, cu naivitate si sinceritate, aplica cu CV-ul de avocat, pentru ca mai apoi sa se minuneze (si oftice) cat de destepti or fi fost ceilalti aplicanti, de ei nu-i dadea nimeni nici macar un telefon. Abia mai tarziu ne-am lamurit de ce...
    Asa ca, asa cum i-am spus si nevestei mele dragi, cei care v-ati tocit coatele prin Universitate ca sa studiati Dreptul si aveti de gand sa veniti in Australia puteti doar sa va puneti diplomele in rama si sa le atarnati pe perete, sa va mai aduca aminte de vremurile bune din tinerete din cand in cand. Ca in rest aici nu-s bune nici de omorat tzantzarii... Nulla! Bupkis!

    P.S. As dori sa imi exprim dorinta ca, daca se poate, as prefera sa interactionez cu persoane purtatoare de prenume sau porecle, ca m-a invatat mama de cand eram mic sa nu vorbesc cu anonimi:) Nu e greu, pe cuvant, doar trebuie sa selectati una din optiunile de mai jos.

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru Roxi si la mai mare pentru amandoi! Sa inteleg ca revii la "studentie" avand in vedere regimul lui Roxi de job+studii?

    RăspundețiȘtergere
  7. Transmite Roxanei felicitari pentru noul job. Tare ma bucur ca v-ati aranjat. Prin Toronto toate bune, vreme frumoasa de nu iti vine sa stai la birou...

    RăspundețiȘtergere
  8. Bravo Andule.
    Asteptam cu interes primul salariu (de job permanent) al Roxanei.
    Hint: Poate se lasa cu baute :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Referitor la intrebarea legata de avocatii de acolo imi fac mea culpa si acum imi trec prenumele. Si as mai avea o intrebare, adresata mai mult sotiei: Care ar fi costurile reale pentru facultatea de drept / diferente si sanse reale de job. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. salut,

    Mai nenica trebuie sa te felicitrez, ne tii interesul treaz si nevoia de emigrare creste exponential cu posturile tale, asa ca... te-am ruga, si cred ca vorbesc in numele tuturor, sa scri mai des pe mult prea minunatul blog, sa ne mai treaca si noua nervisorii de pe aici.

    suma succeselor

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Ariana
    Multumim. Nu revin la 'studentie' dar adevarul e ca dintr-o data m-am pomenit ca ma cam plictisesc seara (din cauza de prea mult timp liber?). Ca Roxi e la scoala pana pe la 8-9 si eu ajung acasa de pe la 5.15-5.20. Noroc cu Bambusica si cu Star Trek-urile de la Bogdan, ca imi mai fac de lucru. Cand s-or termina o sa vad de ce ma apuc.

    @ Luciana
    Oooo! A venit vara si la Toronto? I-auzi ba!...
    Au inflorit ghioceii? Le-a cazut morcovul din nas (sper) oamenilor de zapada?
    Atunci e bine. Inseamna ca si tu iesi in pauza de pranz sa-ti mananci sandvisul in aer liber, laolalta cu papagalii. Sau pinguinii, ma rog, ce-or fi... Foci... :)))
    Transmite-le salutari si lui John cel Mare si David cel Mic. Sau invers.

    @ Bogdan
    Mergem sefu', se poate? Cand si unde vreti, ca face nevasta cinste. Ii mai luam si pe Bogdan si pe Bogdan si pe Marius si pe cine s-o mai gasi... The more the merrier.
    Daca s-o mai nimeri si vreo cursa, cu atat mai bine

    @ Constantin
    Ei, asa mai merge.
    Referitor la avocati ce as putea sa-ti spun?
    Roxi s-a interesat de asta inainte sa venim aici si i s-a spus clar ca studiile universitare si cele postuniversitare nu ii pot fi echivalate. In cel mai bun caz ar fi acceptat sa-i echivaleze primul an, daca ar fi avut de gand sa se inscrie la facultate.
    Nu stiu exact cat costa un an de studiu la Facultatea de Drept de aici, dar presupun ca nu are cum sa fie mai putin decat media care e undeva cam la 10.000$/an. Pentru cetateni si rezidenti permanenti, atentie! Ca ceilalti platesc de cateva ori mai mult.
    Pe Roxi nu a mai interesat-o subiectul avocatura pentru ca a venit hotarata sa se apuce de contabilitate. Insa din ce a mai aflat din diverse discutii se pare ca e destul de greu sa devii avocat aici, chiar si pentru cei care vorbesc nativ engleza. Amanunte nu cunosc. In plus de asta stresul si programul prelungit fac parte si aici din viata avocatilor (asta a aflat-o de la o agenta de recrutare care se ocupa cu de-astea).
    Despre cat de usor e sa gasesti un post pe meseria asta nu pot sa-ti spun nimic, ca habar n-am. Cauta si tu pe www.seek.com.au (desi e posibil ca majoritatea anunturilor sa se gaseasca pe site-urile firmelor). Ce pot sa banuiesc e ca toti vor cere experienta australiana, asa cum se intampla in oricare alt domeniu.

    @ Silviu
    Mai nenica trebuie sa-ti multumex pentru felicitrari.
    E bine sa fii mereu cu interesul treaz, chiar daca uneori mai trebuie sa bagi cate un Red Bull pentru asta (ca veni vorba - Webber rulz!, asa-i Bogdane?).
    Insa din pacate ma cam indoiesc ca 'minunatul blog' de alinat nervisorii se va imbogati cu postari noi intr-un ritm mai rapid decat s-a intamplat pana acum. S-ar putea sa se intample chiar pe dos. Din motivul simplu ca 5 zile pe saptamana mergem (acum amandoi) la serviciu, iar in weekenduri Roxi o sa cam fie nevoita sa stea sa-si faca 'lectiile', ca in rest nu mai are timp.
    Asa ca iesirile o sa se mai rareasca, iar in rest despre ce sa va povestesc? De Bambusica? Va povestesc daca vreti: doarme toata ziua si cand venim acasa la inceput se pisiceste si pe urma face scandal si taraboi si se enerveaza pe cate un pasaroi croncanitor care mai vine pe aici prin pomi si fac urat unul la altul.
    Chiar nu am de gand sa ma apuc sa scriu doar de dragul de a scrie si sa ajung sa trancanesc de unul singur despre cai verzi pe pereti. Sau sa postez panseuri melodramatice de genul: 'azi am fost obosit si distrat... cred ca sufar de astenie de primavara... ooo, primavara, mandra primavara, cu alaiul tau de flori...' :)
    Poate scriu cate o poezie. cine stie?...
    O sa incerc totusi sa pun mai devreme postari (mai scurte) legate de cate un eveniment (mai mult sau mai putin inedit) care se petrece, atunci cand se petrece.
    Ca pana acum asteptam sa se stranga mai multe chestii ca sa le postez la gramada. Si pe unele le mai uit... Varsta, deh!
    Multumit asa?

    RăspundețiȘtergere
  12. Salutis!
    Normal ca erau portocalii, de la ce mancau acolo.
    Egzista totusi un fruct mediteranen - rodia. Cum ar veni acuma: o rodie - doua rozii.
    Cauta miei care mananca rozii. Cresc foarte frumos, cu sticliri de inteligenta in ochi.
    Si capata tenul acela care, pentru noi, cunoscatorii, inseamna mielul perfect. Mielul roz. Q.E.D.

    RăspundețiȘtergere
  13. salutari dle andu...foarte interesante cronicile tale. felicitari pentru realizari. garib.

    RăspundețiȘtergere
  14. salutari Andu!!! de ceva vreme am dat peste blogul tau si am ramas...citind, furata de ...scris. Scrii foarte frumos...atat de frumos incat ma faci sa regret ca nu pot fi acolo. tot de ceva vreme ma gandesc sa emigrez, dar la mine e mai complicat: am un sot si un copil. Multumesc ca imi mai descretesti fruntea si ma faci sa visez la vremuri frumoase, care in romania tind sa fie din ce in ce mai rare. salutari lui Roxi si bineinteles lui Bambusica (avem si noi un pisic aproape identic cu al vostru care are 9 ani)

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Anonim aka Livache
    Exact. Bravo! Stiam ca o sa intelegi.

    @ El Garib
    Mersi, Gabi. Chiar ma gandeam la tine zilele astea, ca am vazut si pe aici camioane ale 'multinationalei' la care lucrezi. Poate un transfer, ceva? :)

    @ Laura
    Multumesc pentru aprecieri. Iti doresc mult succes. Si sa stii ca au mai emigrat si altele cu 'probleme' precum ai tu (adica sot si copil :) Dar e important sa isi doreasca si ei asta, ce-i drept.
    Pisicile mele iti transmit la randul lor salutari.

    RăspundețiȘtergere
  16. As usual....citit pe nerasuflate, si amuzat teribil intr-o zi posomorata de duminica ( intre 2 bilanturi lol)

    Felicitari pentru marirea de salar, si mai multe felicitari Roxanei pentru job-ul permanent :)

    Sunt in asentimentul lui Silviu legat de blogul vostru, citind lucruri asa pozitive despre destinatia noastra ...celor multi care isi rod unghiile si isi storc nervii luptand/asteptand sa-si vada viza in pasaport si biletul de avion in buzunar (..aaahhh ce bine visez ....) face asteptarea mai usoara :D

    Ma bucur ca va este bine acolo (overall) si ca inca reusiti sa iesiti "in viata satului" sa va cunoasteti tara adoptiva )

    Cat despre blog, scrii tare frumos, esti persoana care intareste vorba aceea "romanu' s-a nascut poet" keep up the good work :)

    Here's wishing you a wonderful week at work for both of you

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Diana
    ... ce sa mai zic? Deja ma rusinez sa primesc atatea felicitari, de parca cine stie ce chestie nemaipomenita as face...
    Multumim mult de tot si eu si Roxi pentru vorbele bune.
    Oricum, daca spui ca te-am amuzat intr-o zi posomorata de duminica, ma bucur foarte tare. Doar sa nu gresesti bilanturile, ai grija! ;)
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  19. @Andu,
    Bilanturi status: terminat, verificat, predat, vizat; all correct LOL

    Looking forward for your next "report" :D
    Take care :)

    RăspundețiȘtergere